Era suficient să deschidă un device, oricare, și un flux de știri negative, despre orice, îi invada mintea.
În lumea mică a orașului său, primarul e tot timpul acuzat de o anume acțiune sau mai des, de inacțiune. În fiecare zi litanii despre trafic, noxe, lipsa infrastructură, servicii îndoielnice, oameni secerați de sisteme impotente și multe altele – îl asaltau din momentul în care avea curajul să apese „ON” pe orice device de știri folosea.
Lărgind cercul, știri despre propria-i țară jefuită, făptuitori ascunși sub chichițele legilor, mari scandaluri de presă finalizate doar cu rating mare de audiență și mai puțin cu justiție veritabilă, răni sângerânde ale istoriei postcomuniste necurățate – continuau să bântuie pestilențial moralul colectiv și al lui în același timp.
Și dacă extindea cercul și mai mult, ororile acestei lumi – foamete, război, boli, crize financiare generate de sisteme bolnave și lacome, tendințe ale leadership-ului autoritar-naționalist în expansiune – toate pompate cu obsesie de sursele de știri, îi intrețineau spaima, spaima de a pierde acel ceva prețios pentru el. O litanie generală alimenta mai degrabă răul și neputința.
Se amăgea că are întotdeauna opțiunea „Off”. A stat o vreme pe „Off”, așa și-a ținut toate sursele sale de știri, le-a ignorat, s-a retras din această vânzoleală a lumii, concentrat fiind pe prezent, pe pasiunile sale, pe micile satisfacții ale vieții, pe mica lui lume mare. Și totuși …și-a dat seama curând că era de fapt în apărare – se apăra de acest flux otrăvitor, într-un soi de negare, într-un soi de „lasă că e bine în mica mea lume mare” – îl ignora pentru a se proteja pe sine, se amăgea cumva că e bine în pătrățica lui, așa cum făceau mulți alți „extrași”.
Și atunci i-a venit ideea. Va căuta frumosul și binele cu orice preț în lumea sa și îl va povesti celorlalți. Va face din asta o misiune. Va căuta binele din fiecare și îl va aduce în văzul lumii indiferent de forma pe care o va alege. Fapta bună a unui necunoscut, succesul unui olimpic, invenția schimbătoare de vieți a unui român, un dascăl cu vocație ce clădește caractere, un părinte creator de suflete puternice… Îi va căuta pe acei oameni modești, dar valoroși de azi, patrioți, spirite puternice, neînfrânți încă și va spune povestea lor lumii întregi. Va desena în orașul său câte un cerc pe locul în care ar trebui să stea statuia fiecărui român ce poate fi considerat un model de caracter, etică și valoare pentru tinerii ce vor urma. Va…
La început oamenii l-au privit nedumeriți. Durerea, spaima – vând orice. Binele din oameni, pentru oameni este mai puțin credibil. Dependența de senzațional, arătatul cu degetul sau pălăria de „victimă” erau în mod absurd mai confortabile pentru mulți concetățeni. A continuat căci nu făcea toate acestea pentru că și-ar fi imaginat ca ar fi simplu sau ușor – dimpotrivă.
Curând nu a mai fost singur. I s-au alăturat și alții, dar nu vociferând cu pancarte în mână – ci cu mai multe fapte concrete, prin acțiune, cu dorința de schimbare și nevictimizare, cu efort susținut, cu dorința de a căuta binele din fiecare și de a-l expune într-un soi de vitrină națională! Căci dacă nu vorbim despre el, dacă nu-l vedem zilnic la știri – asta nu înseamnă că nu există, ci doar am fost reeducați să nu mai credem în noi, ca popor, în valorile noastre, în esența spiritului nostru.
Așa că mă întorc spre tine și te provoc: arată-mi binele și frumosul din jurul tău, din oamenii cu care care intri în contact! Mai poți vedea asta? Caută cu atenție, binele există, numai că ai uitat să-l privești și să povestești lumii despre el.
Articol publicat pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.