Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Crucificarea multinaționalelor – o bombă cu ceas

Am constatat în ultima vreme cum voci din politic sau presa locală încep să înfiereze din ce în ce mai sonor multinaționalele ce își desfăsoară activitatea în România. Câteva exemple:

Că managerii români din multinațională sunt un fel de vătafi ce taie și spânzură, obedienți în fața străinilor sau fără putere de decizie pe verticalele lor;

Că multinaționalele fură statul român și sunt un fel de lepră pe fața economiei naționale;

Că multinaționalele au complotat și au trimis oamenii în stradă să #reziste;

Că angajații din multinaționale sunt spălați pe creier și manipulabili;

Apar mai des caricaturi cu corporatiști în diverse ipostaze.

Și exemplele de acest gen pot continua.

Nu fac un secret din faptul că mi-am început activitatea profesională în România postdecembristă, în multinaționale. Într-o epocă în care visul oricărui tânăr nu era să lucreze „la stat” unde se practica managementul „cu bățul”, de tipul „eu te-am angajat, eu te dau afară” sau unde sistemul pilelor și șpăgilor prima mai mereu în fața performanței ori unde salariile erau de mizerie – am ales sistemul multinaționalelor unde ți se dădea acces la instruire adaptată vremurilor, unde aveai parte de mentoring, aveai parte de promovare pe principiul competenței, unde erai recompensat adecvat, unde învățai ce înseamnă standarde înalte total opuse principiului „vremea trece – leafa merge” – căci da, munceai, munceai pe rupte, dar o făceai pentru că aveai aspirația, motivația și instrumentele necesare, pentru că „sistemul”, așa cum era el creat îți permitea să îți croiești un drum profesional accelerat – prin forțe proprii. La vremea aceea a fura, șpaga, corupția – nu-și găseau locul în multinaționale, ele aparțineau unui alt sistem pe care tinerii de atunci îl urau, doar ei fuseseră pe baricade la Revoluție și împotriva lui luptaseră.

Șaisprezece ani bătuți pe muchie, o școală bună, cu bune și rele, dar singura școală capabilă să ofere tinerilor din România anilor ’90 competențele necesare unui mediu de business competitiv! Este cunoscut faptul că de cinci ani nu mai lucrez într-un astfel de sistem, am propriul business – este o alegere personală, nu fac aici pe „avocatul” multinaționalelor, clienții mei provin din zone diferite ale economiei – îmi permit însă să dau Cezarului ce-i al Cezarului și să atrag atenția în fața dezinformării.

Vă propun așadar un exercitiu de imaginație! Imaginați-vă că mâine veți citi în presă că multinaționalele care au creat cele mai multe locuri de muncă în România (le știți voi) au decis să aleagă o altă destinație mai prietenoasă pe harta lumii, pentru investiția lor. Își vor închide brusc ușile elegante ale birourilor lor și milioane de oameni din toată țara vor fi disponibilizați brusc. Cum arată acest scenariu în mintea voastră? Cum ar arăta România dupa un astfel de scenariu? Este pregătit Guvernul pentru un astfel de scenariu?

Angajații se vor bucura temporar poate de pachetele de recompensare oferite, dar brusc îi va lovi realitatea crudă. Unde să se angajeze? La stat? Unde anume căci sistemul e ticsit. În afara țării? Europa deja are alte mecanisme anti-migrație. Cu ce își vor plăti creditele? Cum își vor mai susține familia?

Cine va deveni plătitorul principal de taxe și impozite la bugetul de stat? Va fi suficient pentru a susține economia? De unde mai susținem ambițioasele planuri guvernamentale în politici sociale atunci? Cum se vor modifica taxele oricărui cetățean atunci?

Cine să mai educe tinerii ieșiți de pe băncile școlii năuciți de realitatea business-ului „capitalist”, o realitate pe care un sistem educațional românesc perimat nu a putut să o susțină prin curricule de învățământ adecvate? Bugetele de training ale multinaționalelor din 1990 până în prezent depășesc miliarde, miliarde investite în instruire. Unde vor mai face tinerii internship, unde își vor exersa teoria și cine va mai cultiva manageri pregătiți pentru economia în care funcționăm azi?

Cine va mai putea genera constant locuri de muncă bine plătite în peisajul românesc nu numai în București, dar și în principalele orașe ale țării? Multinaționalele au creat roluri noi pe piața muncii în România, joburi inexistente în codurile de meserii , au creat oportunități de job pentru tinerii absolvenți și uneori au fost singurul motiv pentru care tinerii au ales să rămână în țară – pentru că aveau șansa să lucreze undeva unde să fie plătiți decent pentru munca prestată. Cine va mai genera constant locuri de muncă?

Ce se va întâmpla cu toate firmele antreprenoriale ce și-au dezvoltat modele de business ce se bazează în principal pe contracte cu multinaționale? Cu toate miile de furnizori ce-și câștigă o pâine cinstită lucrând cu multinaționalele?

Cât de independentă va mai fi o presă înfometată și lipsită de aportul bugetar al multinaționalelor?

Nu multinaționalele au ucis locurile de muncă din orașele țării unde industria României a fost vândută de decidenții statului român pe bucăți. Ce se va întâmpla cu locurile de muncă în orașele defavorizate prin plecarea puținelor organizații mari ce au avut curajul să investească local? Vor deveni acele orașe muritoare de foame?

Într-un scenariu în care crucificăm multinaționalele trebuie să fim conștienți că există și reversul medaliei, nu numai că nu mai poți atrage investiții considerabile din partea altor multinaționale, dar le poți pierde ușor și pe cele pentru care alți români au luptat din greu să le aducă în peisajul mioritic. Crucificarea multinaționalelor poate fi o imprudență costisitoare pentru România!

S-a vorbit recent în presă despre „Managerul de multinațională ca vătaf ce taie și spânzură” – eu întâlnesc zilnic manageri de multinațională și antreprenori ce se luptă să atragă business în România, care chiar dacă nu au nivelul de împuternicire necesar în organizație, pe verticalele lor , se zbat pentru echipele lor, pentru a crește imaginea României ca destinație potrivită de noi investiții – acest efort, nu îl mai cuantifică nimeni! E ușor să arăți cu degetul la uscături, ele sunt peste tot, dar nu avem obișnuința să recunoaștem eforturile celor care (manageri români de multinațională, consultanți sau antreprenori ) aduc business în România prin calitățile lor de a influența, prin viziune și leadership autentic.

S-a spus „multinaționalele fură statul roman”. Eu tare mi-aș dori o comisie care să analizeze furtul la vârf în România, fie el în multinațională fie la vârful instituțiilor publice sau combinat – când sunt cazuri concrete – și apoi cu cifrele în față și cu legislația în vigoare să tragem linia și să lăsăm legea să fie aplicată corect și echitabil! Cam cum credeți că va arăta scorul?

„Corporatiștii sunt spălati pe creier” s-a spus – nu neg, mai sunt pe ici pe colo ca în orice zonă, dar orice generalizare este păguboasă și nu ajută la nimic! Nu sunt mai spălați pe creier decât alții prinși în propriile limitări ale sistemului din care fac parte.

Când într-o societate lucrurile nu merg bine, puterea politică arată cu degetul o categorie anume căci „divide et impera” funcționează întotdeauna. Pensionarii, sistemul public nereformat intenționat, medicii, profesorii – fac parte din realitatea noastră românească. E dureros să vezi părinți pensionari ce-și numără bănuții de pe-o zi pe alta, la fel cum e dureros să vezi un spital nou construit, dar gol fără de doctori căci au plecat care încotro – ori dascăli îngropați de sistem în birocrație și nepăsare! E dureros să vezi părinți ce se despart de copii la vârsta liceului, trimițându-i în țări străine pentru că așa speră să-și croiască un drum mai bun în viață. Și da, e dureros să știi că în țara aceasta sunt sute de mii de copii abandonați la bunici, rude sau ai nimănui pentru că părinții au plecat peste granițe în speranța că vor avea mai mulți bani să le ofere o viață mai bună. Și da, că în România lui 2017 sunt încă mulți muritori de foame. E dureros să vezi cum românii (politicieni, media) învrăjbesc alți români într-un context în care lumea stă ca pe un butoi cu pulbere, în care speech-ul naționalist e în floare.

Și aici ajungem la miezul problemei! România are multe probleme postdecembriste pentru care statul de drept a adus prea puține soluții viabile. Înfierarera corporațiilor este un nor de praf menit să distragă atenția, un reflex comunist de a arăta cu degetul la cei ce o duc aparent ceva mai bine.

Divide et impera! Nu vom construi nimic înfierând și punând reflectorul pe o anumită categorie a acestui popor așa cum comuniștii au făcut-o cu burghezia la vremea respectivă.

Vom construi și vom găsi soluții reale când vom promova și sustine electoral un alt tip de leadership politic. În care se prezintă o viziune de țară credibilă si tangibilă, în care programul politic nu e praf în ochii electoratului amețit de programe media ce-ți tâmpesc încet dar sigur creierul. Când vom reprezenta România nepătați în forumurile lumii, când vom avea coloana vertebrală și scaunul/titlul pompos va fi nimic pe lângă interesul țării! Când vom aduce la putere oameni experți în domeniile pe care sunt puși să le conducă, a căror părere este ascultată și nu lingăi gata să-și pună semnătura pe aberații cu iz politico- balcanic. Când vom înțelege că nu putem conduce prin învrăjbirea unui neam zăcut de 50 de ani de comunism și alți aproape 30 de ani de tranziții dureroase. Când ne vom ridica peste moștenirea turcă, fanariotă, comunistă și vom conduce corect, cinstit și cu dragoste față de România. În vremuri tulburi e nevoie de unitate națională nu de învrăjbire.

Partea proastă este că un alt tip de leadership revine la modă: Putin, Trump, Orban, Le Pen sunt doar câteva exemple și din încrâncenarea naționalismului lor va ieși un alt model de a conduce lumea pentru care suntem noi românii oare pregătiți?

Și revin la exercițiul meu de imaginație: suntem pregătiți să citim titlurile mari pe prima pagină „Începând de mâine companiile X, Y , Z.. își închid business-urile din România!”?

Semnez aici nu ca fostă angajată în multinaționale, nu ca antreprenoare, nu ca mamă, soție ori fiică, ci ca o româncă încă liberă să-și exprime părerea personală și accept evident să nu fii de acord cu mine.

Articol publicat pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol exceptional-corect si la obiect.
    • Like 0
  • In ziua de azi, pana nu lucrezi la o firma mare sau la multinationala nu ai cum sa realizezi ce inseamna munca productiva, sistem de valori care vine in contradictie cu principiile politicienilor de la noi care rasplatesc loialitatea cu o firmitura mai mica sau mai mare aruncata de la masa lor.
    Cat depre impozite, cred ca trebuie stimulate firmele care au numar mare de angajati in special cele cu capital roman, dar fiind era globalizarii si a corectitudinii politice nu avem cum sa tratam multinationalele mai prejos.
    • Like 1
  • Eu consider ca nu trebuie sa ne facem "pres" in fata multinationalelor! Nu avem de ce, putina economie politica nu ar strica ...O tara care traieste exclusiv din servicii si export de materii prime nu are cum progresa! Aceste companii au facilitati nenumarate din partea Statului roman, platind, marea majoritate a angajatilor cu salariul minim pe economie! Aceste companii insumeaza, cred, cam un milion de angajati, din care numai vreun sfert au salarii mari, adica sefii, care nici astia nu sunt prea breji majoritatea! De ce sa ne fie rusine de ceea ce am produs? De ce au interes multi sa nu mai producem?????
    • Like 2
  • check icon
    Pot sa intreb si eu de ce ar trebui o multinationala sa plateasca impozit pe profit in Romania daca nu-si vinde produsul in Romania? Un exemplu, mai toate firmele in IT lucreaza exclusiv pentru clienti din SUA si Europa. De fapt sunt un fel de departamente pentru firmele mama din Vest. Asadar, piata care produce acel profit nu e in Romania, piata care produce acel profit e in Vest. De ce acel profit ar trebui sa fie impozitat aici? Inteleg daca e o multinationala cum e Carrefour, de exemplu, care produce profit pe piata romaneasca, sau Dacia, care iar are profit aici, dar de ce firme care nu au nimic decat productia aici? Sa luam un alt exemplu, eu firma romaneasca vand chiftele in Romania, si fac profit aici. Dar decid ca e mai ieftin sa produc chiftelele in Republica Moldova, si mut toata productia acolo. Unde ar trebui eu sa-mi platesc impozitul pe profit? E moral eu sa-mi platesc subsidiara din Republica Moldova doar atat cat sa-si acopere costurile de productie, si sa-mi adaug marja de profit in Romania? De asta intreb, cate multinationale de fapt fac profit in Romania?
    • Like 1
    • @
      Florin check icon
      Un astfel de comentariu arata lipsa totala de intelegere economica si sociala. Deci, conform gandirii tale, cel care "produce" e cel care plateste pentru un bun sau, in exemplul dat de tine, un serviciu, un produs software. Nu, prietene, cel care produce, e cel care produce, IT-istul, IT-istii. In toate tarile din lumea asta, impozitele si taxele se platesc in statul in care se desfasoara activitatea. Statul importator percepe TVA, atata tot, care, ce sa vezi, e platit de cumparatorul din acel stat, nu de firma exportatoare.
      Ar fi trebuit sa te injur, dar m-am abtinut (cu greu).
      • Like 2
    • @
      Marius Malus @ Raspunsul este elementar: pentru ca isi realizeaza plus valoare folosind resurse umane si structurale LOCALE - adica Romanesti, indiferent unde vinde produsul. Este de fapt NORMAL in lumea intreaga. Faptul ca puneti aceasta intrebare de fapr ne dovedeste nivelul de prostire benevola si lipsa de informatie, la care sunt indusi cetateni in Romania.
      • Like 0
    • @ Florin
      check icon
      Te rog, nu te abtine. Eu insa iti propun un schimb de idei. Logica mea este ca profitul e dat de piata, nu de productie, productia are costuri, vanzarile imi fac profitul. Asadar, pe exemplul meu, in care eu iau banii romanilor pe chiftelele pe care le produc in republica moldova, ar trebui sa imi adaug marja de profit inainte de a trece granita, sau dupa ce am trecut-o? Corect totusi, mi se pare prin faptul ca eu traiesc din banii romanilor sa platesc taxe pe profit statului roman. Schimband acum perspectiva, de ce ar trebui sa platesca o firma straina aici un impozit la un pret de desfacere din vest?
      • Like 0
    • @ Preda Mihailescu
      check icon
      Corect, dar acele resurse umane si structurale inseamna costuri de productie care sunt platite. profitul e dat totusi de piata. Daca o firma produce profit pe piata romaneasca, mi se pare corect sa plateasca impozit pe profit statului roman, indiferent daca vinde un produs ce nu e fabricat aici, adica sa nu adauge marja de profit inainte de a aduce produsul.
      • Like 0
  • Offtopic: ce bine ar fi fost ca în anii 90 să vedem tot atâta „lume bună” luând apărarea industriei existente pe atunci în România, așa cum vedem astăzi că se ia apărarea bietelor multinaționale. Că și aia făcea grosul PIB-ului, așa cum fac multinaționalele azi. Tare frumos ar fi fost să vedem și atunci presa plină de titluri mobilizatoare precum: „Crucificarea industriei socialiste – o bombă cu ceas”. Sau: „Domnule Petre Roman, industria românească nu e un morman de fier vechi”. Sau: „Privatizările pe 1 dolar sunt o crimă economică”. Sau: „Cine vrea 4 milioane de șomeri?” Etc. Mă rog, dacă industria românească ar fi fost apărată, nu distrusă, atunci n-am mai fi avut multinaționale venite pe aici ca să ne aducă lumină cu subvenție de la propriul nostru stat. Și nici articolul de mai sus n-ar mai fi avut motiv (și poate că nici motivație) să fie scris. Drept pentru care să ne bucurăm de prezența multinaționalelor, pentru că în felul ăsta „lumea bună” de pe malurile Dâmboviței poate da dovadă de responsabilitate socială, apărând aceste animăluțe drăgălașe, blânde și dulci care sunt multinaționalele.
    • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      Industria de atunci a murit pentru ca nu era pregatita sa functioneze intr-o economie de piata. Vindea, nu vindea, avea plan de productie. Nu era incurajata inovatia, nu era o industrie in care clinetul decide ce vrea, ci industria decide ce vrea clientul. Ca exemplu, dacia 1300. cu variantele ei pana la 1310, a aparut in 1969, si a murit in 2004. O masina doar pe piata interna. Industria automobilelor din Romania ar fi murit fara Renault, sau o alta multinationala care sa fi cumparat Dacia si sa o aduca in rand cu restul lumii.
      • Like 3
    • @
      Vă înșelați profund. Sunteți probabil prea tânăr și nu faceți decât să repetați papagalicește discursul dominant. În plus, sunt de acord că e foarte bine ce s-a întâmplat cu Dacia: a fost o soluție corectă. Dar de ce nu s-a găsit o soluție similară ca să mai producem și azi tractoare, mașini de teren, utilaje agricole, excavatoare etc.? Pentru că nu s-a dorit. Dacia a beneficiat strict de o conjunctură favorabilă: făcea un produs a cărui piață internă era puternic protejată (practic, era singura mașină nouă accesibilă românului ca preț în acea vreme) și un management dedicat și patriot (răposatul Stroe), care a încercat să salveze situația, nu s-o distrugă. În alte părți s-a acționat, pur și simplu, cu drujba, atât din prostie și ticăloșie internă cât și la ordine venite din afară (practic, tehnologia produsă în România reprezenta o concurență care trebuia eliminată).
      • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      Eu nu sunt tanar deloc( chiar lucram la facut tractoare) si nu sunt de acord cu d-voastra.Sa va spun de ce: tehnologia invechita,nr.mare de angajati( f.multi luau salariu si nu faceau nimic) duceau pretul de productie in sus si la o productivitate f.scazuta si astfel nu puteai sa concurezi pe piata cu produsele similare "capitaliste".Pe principiul "nu ne vindem tara" nu a venit nimeni sa investeasca in economia ramasa in urma mult timp.Au venit in schimb "investitori autohtoni" sustinuti de partide care au facut f.multi bani din vanzarea la fier vechi a tot ce s-a putut dintr-o intreprindere...Asadar "tehnologia produsa in Romania" cum spuneti d-voastra nu era nici pe departe o concurenta ce trebuia eliminata!
      • Like 2
    • @ Lucian Sarbu
      Problema care interesează nu este de „a lua apărarea” multinaționalelor și cu atât mai puțin a eternei aduceri pe tapet a industriei ceaușiste( global?), sucombate întâi de toate prin propriile tare!
      • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      Și care ar fi „discursul dominant”???..., cel nostalgic despre industrie și bunăstarea României datorată producției industriale???
      Problema e mai complicată( România are mai multă industrie decât unele ș
      țări est- europene, și totuși nivelul de trai al acestora este superior celui românesc!).
      „Textele” cu ordinele externe etc. nu țin loc de argumente ori soluții viabile.
      • Like 0
    • @
      O tehnologie, un produs în general, nu constă numai din șuruburi. Există ceva ce se numește „brand”. Ăsta, în cazul fostelor afaceri românești, a fost pierdut pe vecie. Factorul uman puteai să-l optimizezi. Tehnologia, la fel. Brandul e pierdut pe vecie. Să vă dau un exemplu: am un prieten, milionar, din afaceri cu stivuitoare. A început foarte de jos, vânzând „Balkancar”, la câțiva ani după ce în Bulgaria NU se mai produceau stivuitoare Balkancar în fabricile consacrate. Pentru că și bulgarii au fost la fel de proști ca ai noștri. Numai că ei, mai deștepți, nu au trecut cu plugul peste fabrici. Cine a vrut să recupereze tehnologie, a putut-o face, astfel încât la ani buni de la moartea oficială a stivuitoarelor „balkancar”, acestea mai continuau să fie produse de vreo 5 făbricuțe private. De unde le aducea în România prietenul meu. Clienții români nu știau că alea nu mai sunt „balkancare” de la mama lor. Ei știau de „balkancar”, că e un soi de „dacia” a stivuitoarelor: un stivuitor ieftin, care se strică des, dar care se repară pe loc cu cleștele, sârmă etc. Deci una peste alta bun pentru o utilizare fără pretenții. Sigur că acum prietenul meu nu mai vinde așa ceva, pentru că i-a crescut afacerea și nu mai e rentabil să vândă așa ceva, dar să știți că există în continuare piață pentru ele (nu dau linkuri, dar vă puteți convinge sigur căutând pe net).
      • Like 1
    • @ Lucian Sarbu
      Lucain Sarbu @ "ce bine ar fi fost ca în anii 90 să vedem tot atâta „lume bună” luând apărarea industriei existente pe atunci în România, așa cum vedem astăzi că se ia apărarea bietelor multinaționale. Că și aia făcea grosul PIB-ului, așa cum fac multinaționalele azi." Prea frumoasa replica, o copiez pentru a o pune in evidenta! Desigur, este ridicula pretentia cucoanei, dupa ce industria Romaneasca care functiona foarte bine pentru tara ci chiar pentru un anumit export, deci putea fi IMBUNATATITA, pornind de la ce este, a fost intr-adevar crucificata, de indivizi lasi si superficiali, de teapa proababil a doamnei care vorbeste aici.
      • Like 0
  • check icon
    Hoții din România...mă scuzați, mă încurc în sinonime....politicienii din România, cum spuneam, au frică de tot ce poate deschide ochii românilor la mișmașurile lor, de tot ce-i face pe români să priceapă ce-i munca,respectul, verticalitatea,afacerile serioase,etc.. În România cine putea să implementeze un nou comportament de tip occidental?Logic că marile firme multinaționale, care de fapt, nu au venit aici să ne facă de fapt educație, să ne dea pomeni, să ne ia în brațe de buni și deștepți ce suntem.Aceste firme au un scop clar,să facă bani,nu acte de caritate(iar când fac ilegalități sunt date în judecată fără probleme) iar pt. asta sunt conștienți că trebuie să facă și investiții serioase și în educația profesională a angajaților locali, transferând astfel cunoștințele lor angajaților locali.Și aici apare bubaaaa, că acești angajați, după ce absorb noile cunoștințe, nu mai înghit sistemul comunistoid de furt,de pile, de nemuncă,de distrugere a valorilor normale de muncă,libertate și respect.Așa că normal că pseudo-politicienii noștri latră la multi-naționalele care deschid ochii tinerilor cinstiți care încă mai au naivitatea de a rămâne în țară și speră într-un viitor.
    • Like 5
    • @
      Ca fapt divers, România înregistrează cea mai mică participare a adulților la servicii de educație din UE. Întâmplător chiar cunosc domeniul trainingului și al învățământului non-formal... e jale. De multe ori mai receptive sunt firmele românești decât cele străine. Dar firmele românești nu prea au bani. Găsiți statistici aici: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Lifelong_learning_statistics „Educația profesională” de care vorbiți cu atâta aplomb probabil ține de banala „pregătire la locul de muncă” pe care o face noilor angajați orice companie, oricât de mică ar fi, în vederea integrării în fluxurile de producție...
      • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      check icon
      @Lucian Sârbu ,în primul rând se vede că nu știți mai nimic despre educația profesională din România(ia vedeți câți elevi instruiește firma Bosch de exemplu în școala profesională proprie) decât poate cea de la partid sau primărie și e firesc să vorbiți așa.În al doilea rând,așa „ca fapt divers„ pregătirea omului la locul de muncă, în funcție de specialitate,poate dura de la câteva luni până la câțiva ani(nu vorbim desigur de posturile banale,singurele pe care probabil le știți se pare, cum ar fi acela de postac de partid, forumist cu normă,etc) iar asta costă și nu puțin,dar nu aveți de unde să știți asta că nu ați participat la munca importantă într-o firmă mare și cu atât mai puțin să fiți patron al unei firme mari ca să vedeți ce înseamnă să pregătești pe BANII TĂI oameni care să facă treabă și cât te costă timpul în care aștepți să se formeze oamenii la forma optimă ca să ai continuitate solidă în activitate etc., căci da, lucrurile astea nu se văd de către „specialiștii de partid„.Tot „ca fapt divers„ știați că marea majoritate a antrepenorilor de succes ce s-au lansat prin forțe proprii din România din ultimii 10-15 ani,au lucrat in cadrul multinaționalelor?(fără școala de hoție de tip comunistoid de dinainte a vechilor „patroni„ de cumetrie, a celor ce vă plătesc).Multinaționalele sunt un „rău necesar„ în dezvoltarea unei țări ca România și nu numai, dar responsabilitatea unei legislații sănătoase a.î. ca toate firmele să-ți plătească taxele nu stă pe umerii firmelor, ci exclusiv celor care fac legile(foarte permisibile la furtul economic,oare de ce?!?!?) și oare cine fac legile??????
      • Like 4
    • @
      Foarte bun raspuns. Bravo.
      • Like 0
    • @
      Păi dumneavoastră îmi vorbiți fix de ceea ce zic eu: formarea (educația) la locul de muncă. Nu e nevoie să-mi scoateți ochii, că știu despre ce e vorba. Eu vă arăt statisticile, care demonstrează o realitate implacabilă, e problema dvs. dacă le acceptați sau nu. Vorbiți cu atâta aplomb de Bosch, de parcă 1. Bosch ar avea un milion de angajați în România, 2. experiența acumulată în cadrul Bosch ar putea fi replicată așa cum replici o felie de pâine și 3. Bosch a calificat din mărinimia inimii sale forța de muncă de care avea nevoie. Știți prea bine că nu e cazul. Cât despre punctul 3 vă dau o veste pe care nu știu dacă o știți, dar Bosch a primit subvenții de vreo 30 de milioane de euro de la statul român. Inutil de spus ce se putea face, din punct de vedere educațional, cu 30 de milioane de euro. Închinați-vă idolilor în continuare, e dreptul dvs. ... dar mai ușor cu pianul pe scări, că se rupe.
      • Like 0
  • check icon
    O bombă cu ceas, elvețian sau Pobeda?
    Fiecare dintre noi e dator să-și poarte crucea. De ce multinaționalele ar fi scutite?
    Șvaihofăr, sau cum îi zice, e tot multinațională?
    • Like 1
  • România are nevoie de prezenta multinationalelor... dar multinationalele trebuie sa-si plateasca impozitele... e simplu! Dusa mai departe, dezbaterea risca sa ajunga la întrebarea, mai mult sau mai putin retorica, "cine fura mai mult, nationalii sau multinationalii?"
    • Like 2
    • @ Tudor Tepeneag
      Dar daca impozitele alea pe care le cere statul roman si matale spui ca TREBUIE sa le plateasca, sint prea mari ? Multinationalei nu ii mai renteaza sa ramana in Romanika si se cara de p-acilea (varianta 1, expusa de autoare) ori mai sta p-acilea dar incearca sa mai fenteze din impozite ca sa isi poata continua business-ul (varianta 2). Deci nu e chiar asa de simplu. Nici o firma fie ea locala ori multinationala nu poate plati o imensitate de taxe din ce in ce mai mari si mai multe. Devine nerentabila si ori inchide sandramaua si pleaca ori mai incearca sa "tropeze" din taxe.
      • Like 2
    • @ Tudor Tepeneag
      check icon
      @Tudor Tepeneag , ai auzit tu concret ca o multinațională să fie datoare la buget?Să fim serioși, tot firmele de stat sunt datoare la buget, ba mai mult, statul e în urmă cu obligațiile contractuale și de returnări tva la firme.Deci despre ce vorbim? Cine face legile permisibile furtului sau de ocolire a taxelor în interes propriu va atrage automat și alți mușterii oportuniști. Așa că și firmele multinaționale vor profita de legile făcute voit proaste și for plăti mai puțin,căci scopul lor nu este unul caritabil ci de a face profit cât mai mare.Oare cine au făcut legile anapoda și continuă să facă legi cât mai încurajatoare furtului d-le Tudor?Deci....
      • Like 3
    • @ Tudor Tepeneag
      check icon
      exemplu de multinationala care nu-si plateste impozitele? Ce nu intelegem e ca multinationalele sunt niste masinarii gigantice ce sunt pregatite pentru orice scenariu, si mai ales, au optiuni, adica au upper-hand-ul intr-o negociere cu statul roman. Romania are beneficii de pe urma multinationalelor, creaza locuri de munca. Adica multinationalele pot trai fara Romania, Romania nu prea poate fara multinationale. Dar generalizam, daca este o problema cu o firma, acea firma, multinationala sau ce-o fi, sa fie investigata. Nu arunci acuze in aer impotriva tuturor in modul asta iresponsabil doar ca sa gadili niste votanti mai retarzi.
      • Like 2
    • @ Tudor Tepeneag
      "Dusa mai departe, dezbaterea risca sa ajunga la întrebarea, mai mult sau mai putin retorica, "cine fura mai mult, nationalii sau multinationalii?" " - VA ESTE TEAMA de intrebare? De ce atata prudenta? Caci TOTUL incepe de la aceasta intrebare, intr-adevar, care hotie o toleram. Si cant te uiti cam ce se stie doar despre ce au furat un ENI, Bechtel, samd - realizezi ca hotii locali sunt uneltele adevaratei mari hotii. Deci?
      • Like 0
  • Este regretabil ca voi (oare din ce nationala faceti parte?), aveti orbul gaini si nu vedeti ca acestea au spoliat Bugetul, insuficient pentru dezvoltarea Romaniei! Curand vor trebui sa ne plateasca! Facetiva un proces de constiinta inainte de a lua pixu-n mana!
    • Like 0
  • Cri check icon
    Doamna Amalia Sterescu plange si suspina de oful multinationalelor, care, vezi Doamne, ar fi haituite de guvernantii care au pretentia absurda, ceruta de altfel si de UE, de a-si plati impozitele in tara unde isi fac profitul.
    Pentru ca aberatia sa fie completa, distinsa autoare sustine ca unii concetateni de-ai nostri pretind ca multinationalele sunt o “lepra” care “comploteaza” contra Romaniei, iar angajatii acestora ar fi “spalati pe creier”.
    Mai departe, d-na Sterescu ne avertizeaza ca respectivele multinationale isi vor strange catrafustele si ne vor lasa someri, saraci si cu bugetul national vaduvit de miliarde de euro.
    Lasand insa in seama doamnei Sterescu placerea de a-si savura propriile ineptii, merita totusi subliniate cateva aspecte in privinta multinationalelor care activeaza pe teritoriul Romaniei.
    1. Este o realitate incontestabila ca o mare parte dintre multinationalele care activeaza in Romania, isi “pitesc” profiturile in conturi off-shore, eludand astfel o serie de taxe atat fatza de fiscul roman cat fatza de fiscul din tara lor de origine; insa este o procedura folosita in toata lumea, chiar daca nu foarte corecta din punct de vedere financiar, fiscal si moral.
    2.Daca acestor giganti economici nu le-ar conveni conditiile din Romania, ei ar pleca fara nicio ezitare, cu sau fara explicatiile d-nei Sterescu.
    3.De vreo 20 de ani, marii industriasi si comercianti aleg sa-si deschide sucursale in tarile sarace dintr-un motiv pe cat de mercantil, pe atat de simplu: posibilitatea de a plati salarii de zeci de ori mai mici decat in tarile lor de origine. Iata un exemplu: Firma Renault a decis sa ramana si sa activeze in Romania, intre altele si pentru ca muncitorii romani, chiar daca au salarii foarte bune pentru Romania, ele sunt totusi mult mai mici decat ale omologilor lor francezi sau din alte tari vest-europene, unde media salariala este catre 2000 euro lunar. Suparati pe buna dreptate pentru incompetenta guvernantilor care nu sunt capabili sa construiasca autostrada ceruta de constructorul francez, patronii ne ameninta cu mutarea fabricii “Dacia” nu in Franta sau in alta tara vest-europeana, ci cu mutarea ei in….Maroc, unde evident ca salariile sunt la fel de mici ca in tara noastra, daca nu chiar mai mici.
    4.Pentru a vedea care sunt raporturile dintre multinationale si cetateanul roman obisnuit, este suficient sa observam ca in relatia cu bancile sau cu marii furnizori de servicii ( telefonie, etc ), cetateanul nu are nicio putere reala in cazul in care se considera furat sau nedreptatit, iar Statul roman este de regula de partea multinationalei.
    5.O dovada de complicitate existenta intre Statul roman si interesele multinationalelor, dar in defavoarea cetatenilor, este ilustrata si prin evolutia dosarelor penale EADS si Microsoft ( ca sa citez doar doua exemple ), in care procurorii au sanctionat doar plevusca, in timp ce adevaratii beneficiari ai furaciunilor din aceste dosare, fie ei straini sau autohtoni, sunt bine mersi.
    6. ANAF-ul este un balaur feroce cu micile SRL-uri autohtone, insa cand vine vorba de a controla si eventual sanctiona vreo multinationala, devine ciudat de complezent.
    In concluzie, marile concerne multinationale au venit si deocamdata raman in Romania nu de dragul aportului lor la bugetul national, ci pentru ca ambientul economic romanesc le permite acumularea de profit. Si este un lucru perfect legal, rational si legitim.
    Insa Statul roman, in loc sa-si asume rolul de arbitru economic onest si sa-si protejeze cetatenii de eventualele abuzuri ale acestor multinationale, prefera un rol de servitor umil si uneori complice al acestor giganti economici si financiari, in detrimentul cetatenilor sau al afaceristilor autohtoni.


    • Like 3
    • @ Cri
      Buna seara. Incercati sa raspundeti la intrebarea pusa de autoarea articolului: este statul roman capabil sa faca fata unei masive plecari a acestor corporatii, hulite si blamate de un sistem politic corupt pana in adancurile sale? Si, da! E o chestiune de timp( relativ scurt) pana ce productia Dacia se va transfera MASIV catre Maroc, unde salariile sunt in media la jumatatea celor din Romania. Este adevarat doar partial ce spuneti dumneavoastra, care incercati aceeasi retorica de tip a3, rtv,b1.
      • Like 3
    • @ Adrian Breana
      Cri check icon
      Buna seara si Dumneavoastra !
      1. Nu pot decat sa ma simt onorat daca unele institutii de presa au aceeasi opinie cu a mea. Asta inseamna ca vreo cateva milioane de cetateni au un punct de vedere asemanator, pentru ca un post TV privat nu poate sa existe decat daca reflecta opiniile celor care il privesc; ratingul este ucigator: n-ai rating, n-ai bani din publicitate si ca atare, fara bani, esti mort.
      2. In ceea ce priveste temerea Dvs despre consecintele retragerii multinationalelor din Romania, va pot spune ca ele nu se vor retrage din simplul motiv ca salariile platite angajatului roman sunt mult mai mici decat cele platite de aceste companii in tarile lor; iar a muta o ditamai multinationala intr-o tara africana islamica ostila crestinilor precum Maroc in cazul Daciei, implica riscuri si cheltuieli pe care cu siguranta ca Renault nu si le va asuma, desi, repet, nemultumirile lor fatza de guvernantii nostri care sunt incapabili sa construiasca bucata de autostrada ceruta de francezi, sunt cu totul justificate. Cu mentiunea ca cererea lor pentru o autostrada a fost facuta de multi ani si francezii sunt pragmatici, adica au suficient creier ca sa inteleaga ca nu se poate pretinde ca un guvern instalat de nici doua luni sa le rezolve o doleanta veche de multi ani.
      3. Nimeni nu "huleste" si nu "blameaza" multinationalele, cu atat mai putin "sistemul politic corupt" din tara noastra ( ca sa va citez ). Politicienii romani, prin guvernele Romaniei, au fost servantii umili ai multinationalelor; o dovada este ca controlul Statului este practic absent fatza de multinationale, desi acelasi Stat roman este zmeu cu SRL-urile autohtone si cu afaceristii autohtoni. Repet, analizati dosarele EADS si Microsoft si veti vedea ca am dreptate.
      4. De ce credeti Dvs ca, de exemplu, gustul unor racoritoare precum Fanta sau Coca Cola este infinit mai prost decat gustul pe care il au aceste bauturi in SUA sau in Germania ? Tocmai pentru ca Statul roman, spre deosebire de tarile occidentale mai sus mentionate, le permite sa-si bata joc de consumatori. Serviti o Cola originala din SUA si veti intelege ceea ce vreau sa va spun.
      Iata inca un motiv pentru care marile companii nu vor pleca din Romania. Aici pot sa-si permita unele lucruri pe care in tarile lor natale nu ar avea niciodata curaj sa si le permita.
      • Like 2
    • @ Cri
      check icon
      Cola are gusturi diferite de la tara la tara din cauza ingredientelor. Si daca in SUA cola are alt gust e pentru ca folosesc sirop de porumb in loc de zahar ca indulcitoar. E mai gustoasa, dar mult mai nociva. In Europa n-am sesizat diferente de gust. Ce-i drept n-am gustat din Germania, dar in Anglia, Spania, Italia, Grecia mi s-a parut la fel ca la noi, aceeasi apa cu zahar.
      • Like 1
    • @
      Cri check icon
      Eu a baut o Fanta din Germania si mi s-a parut a fi ca un veritabil suc de portocale; la fel am avut ocazia sa beau o Cola americana si era cu totul altceva decat cea produsa in Romania.
      Desigur ca este si o chestie de gust si de preferinta personala, insa, daca ati umblat prin tarile de care faceti vorbire, stiti cu siguranta ca multinationalele care activeaza in Vest sunt mult mai respectuoase cu clientii lor; nu pentru ca le pasa realmente de clienti ( pentru ca doar profitul conteaza ), ci pentru ca respectivele State vest-europene isi apara cu multa fermitate proprii lor cetateni in fatza oricarui abuz comis de multinationale.
      Nu sunt deloc un adversar al multinationalelor, dimpotriva eu cred ca aportul lor este in continuare vital pentru progresul Romaniei; insa nu pot sa nu observ tendinta acestor concerne de a ne trata ca pe niste clienti de mana a doua.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult