Am constatat în ultima vreme cum voci din politic sau presa locală încep să înfiereze din ce în ce mai sonor multinaționalele ce își desfăsoară activitatea în România. Câteva exemple:
Că managerii români din multinațională sunt un fel de vătafi ce taie și spânzură, obedienți în fața străinilor sau fără putere de decizie pe verticalele lor;
Că multinaționalele fură statul român și sunt un fel de lepră pe fața economiei naționale;
Că multinaționalele au complotat și au trimis oamenii în stradă să #reziste;
Că angajații din multinaționale sunt spălați pe creier și manipulabili;
Apar mai des caricaturi cu corporatiști în diverse ipostaze.
Și exemplele de acest gen pot continua.
Nu fac un secret din faptul că mi-am început activitatea profesională în România postdecembristă, în multinaționale. Într-o epocă în care visul oricărui tânăr nu era să lucreze „la stat” unde se practica managementul „cu bățul”, de tipul „eu te-am angajat, eu te dau afară” sau unde sistemul pilelor și șpăgilor prima mai mereu în fața performanței ori unde salariile erau de mizerie – am ales sistemul multinaționalelor unde ți se dădea acces la instruire adaptată vremurilor, unde aveai parte de mentoring, aveai parte de promovare pe principiul competenței, unde erai recompensat adecvat, unde învățai ce înseamnă standarde înalte total opuse principiului „vremea trece – leafa merge” – căci da, munceai, munceai pe rupte, dar o făceai pentru că aveai aspirația, motivația și instrumentele necesare, pentru că „sistemul”, așa cum era el creat îți permitea să îți croiești un drum profesional accelerat – prin forțe proprii. La vremea aceea a fura, șpaga, corupția – nu-și găseau locul în multinaționale, ele aparțineau unui alt sistem pe care tinerii de atunci îl urau, doar ei fuseseră pe baricade la Revoluție și împotriva lui luptaseră.
Șaisprezece ani bătuți pe muchie, o școală bună, cu bune și rele, dar singura școală capabilă să ofere tinerilor din România anilor ’90 competențele necesare unui mediu de business competitiv! Este cunoscut faptul că de cinci ani nu mai lucrez într-un astfel de sistem, am propriul business – este o alegere personală, nu fac aici pe „avocatul” multinaționalelor, clienții mei provin din zone diferite ale economiei – îmi permit însă să dau Cezarului ce-i al Cezarului și să atrag atenția în fața dezinformării.
Vă propun așadar un exercitiu de imaginație! Imaginați-vă că mâine veți citi în presă că multinaționalele care au creat cele mai multe locuri de muncă în România (le știți voi) au decis să aleagă o altă destinație mai prietenoasă pe harta lumii, pentru investiția lor. Își vor închide brusc ușile elegante ale birourilor lor și milioane de oameni din toată țara vor fi disponibilizați brusc. Cum arată acest scenariu în mintea voastră? Cum ar arăta România dupa un astfel de scenariu? Este pregătit Guvernul pentru un astfel de scenariu?
Angajații se vor bucura temporar poate de pachetele de recompensare oferite, dar brusc îi va lovi realitatea crudă. Unde să se angajeze? La stat? Unde anume căci sistemul e ticsit. În afara țării? Europa deja are alte mecanisme anti-migrație. Cu ce își vor plăti creditele? Cum își vor mai susține familia?
Cine va deveni plătitorul principal de taxe și impozite la bugetul de stat? Va fi suficient pentru a susține economia? De unde mai susținem ambițioasele planuri guvernamentale în politici sociale atunci? Cum se vor modifica taxele oricărui cetățean atunci?
Cine să mai educe tinerii ieșiți de pe băncile școlii năuciți de realitatea business-ului „capitalist”, o realitate pe care un sistem educațional românesc perimat nu a putut să o susțină prin curricule de învățământ adecvate? Bugetele de training ale multinaționalelor din 1990 până în prezent depășesc miliarde, miliarde investite în instruire. Unde vor mai face tinerii internship, unde își vor exersa teoria și cine va mai cultiva manageri pregătiți pentru economia în care funcționăm azi?
Cine va mai putea genera constant locuri de muncă bine plătite în peisajul românesc nu numai în București, dar și în principalele orașe ale țării? Multinaționalele au creat roluri noi pe piața muncii în România, joburi inexistente în codurile de meserii , au creat oportunități de job pentru tinerii absolvenți și uneori au fost singurul motiv pentru care tinerii au ales să rămână în țară – pentru că aveau șansa să lucreze undeva unde să fie plătiți decent pentru munca prestată. Cine va mai genera constant locuri de muncă?
Ce se va întâmpla cu toate firmele antreprenoriale ce și-au dezvoltat modele de business ce se bazează în principal pe contracte cu multinaționale? Cu toate miile de furnizori ce-și câștigă o pâine cinstită lucrând cu multinaționalele?
Cât de independentă va mai fi o presă înfometată și lipsită de aportul bugetar al multinaționalelor?
Nu multinaționalele au ucis locurile de muncă din orașele țării unde industria României a fost vândută de decidenții statului român pe bucăți. Ce se va întâmpla cu locurile de muncă în orașele defavorizate prin plecarea puținelor organizații mari ce au avut curajul să investească local? Vor deveni acele orașe muritoare de foame?
Într-un scenariu în care crucificăm multinaționalele trebuie să fim conștienți că există și reversul medaliei, nu numai că nu mai poți atrage investiții considerabile din partea altor multinaționale, dar le poți pierde ușor și pe cele pentru care alți români au luptat din greu să le aducă în peisajul mioritic. Crucificarea multinaționalelor poate fi o imprudență costisitoare pentru România!
S-a vorbit recent în presă despre „Managerul de multinațională ca vătaf ce taie și spânzură” – eu întâlnesc zilnic manageri de multinațională și antreprenori ce se luptă să atragă business în România, care chiar dacă nu au nivelul de împuternicire necesar în organizație, pe verticalele lor , se zbat pentru echipele lor, pentru a crește imaginea României ca destinație potrivită de noi investiții – acest efort, nu îl mai cuantifică nimeni! E ușor să arăți cu degetul la uscături, ele sunt peste tot, dar nu avem obișnuința să recunoaștem eforturile celor care (manageri români de multinațională, consultanți sau antreprenori ) aduc business în România prin calitățile lor de a influența, prin viziune și leadership autentic.
S-a spus „multinaționalele fură statul roman”. Eu tare mi-aș dori o comisie care să analizeze furtul la vârf în România, fie el în multinațională fie la vârful instituțiilor publice sau combinat – când sunt cazuri concrete – și apoi cu cifrele în față și cu legislația în vigoare să tragem linia și să lăsăm legea să fie aplicată corect și echitabil! Cam cum credeți că va arăta scorul?
„Corporatiștii sunt spălati pe creier” s-a spus – nu neg, mai sunt pe ici pe colo ca în orice zonă, dar orice generalizare este păguboasă și nu ajută la nimic! Nu sunt mai spălați pe creier decât alții prinși în propriile limitări ale sistemului din care fac parte.
Când într-o societate lucrurile nu merg bine, puterea politică arată cu degetul o categorie anume căci „divide et impera” funcționează întotdeauna. Pensionarii, sistemul public nereformat intenționat, medicii, profesorii – fac parte din realitatea noastră românească. E dureros să vezi părinți pensionari ce-și numără bănuții de pe-o zi pe alta, la fel cum e dureros să vezi un spital nou construit, dar gol fără de doctori căci au plecat care încotro – ori dascăli îngropați de sistem în birocrație și nepăsare! E dureros să vezi părinți ce se despart de copii la vârsta liceului, trimițându-i în țări străine pentru că așa speră să-și croiască un drum mai bun în viață. Și da, e dureros să știi că în țara aceasta sunt sute de mii de copii abandonați la bunici, rude sau ai nimănui pentru că părinții au plecat peste granițe în speranța că vor avea mai mulți bani să le ofere o viață mai bună. Și da, că în România lui 2017 sunt încă mulți muritori de foame. E dureros să vezi cum românii (politicieni, media) învrăjbesc alți români într-un context în care lumea stă ca pe un butoi cu pulbere, în care speech-ul naționalist e în floare.
Și aici ajungem la miezul problemei! România are multe probleme postdecembriste pentru care statul de drept a adus prea puține soluții viabile. Înfierarera corporațiilor este un nor de praf menit să distragă atenția, un reflex comunist de a arăta cu degetul la cei ce o duc aparent ceva mai bine.
Divide et impera! Nu vom construi nimic înfierând și punând reflectorul pe o anumită categorie a acestui popor așa cum comuniștii au făcut-o cu burghezia la vremea respectivă.
Vom construi și vom găsi soluții reale când vom promova și sustine electoral un alt tip de leadership politic. În care se prezintă o viziune de țară credibilă si tangibilă, în care programul politic nu e praf în ochii electoratului amețit de programe media ce-ți tâmpesc încet dar sigur creierul. Când vom reprezenta România nepătați în forumurile lumii, când vom avea coloana vertebrală și scaunul/titlul pompos va fi nimic pe lângă interesul țării! Când vom aduce la putere oameni experți în domeniile pe care sunt puși să le conducă, a căror părere este ascultată și nu lingăi gata să-și pună semnătura pe aberații cu iz politico- balcanic. Când vom înțelege că nu putem conduce prin învrăjbirea unui neam zăcut de 50 de ani de comunism și alți aproape 30 de ani de tranziții dureroase. Când ne vom ridica peste moștenirea turcă, fanariotă, comunistă și vom conduce corect, cinstit și cu dragoste față de România. În vremuri tulburi e nevoie de unitate națională nu de învrăjbire.
Partea proastă este că un alt tip de leadership revine la modă: Putin, Trump, Orban, Le Pen sunt doar câteva exemple și din încrâncenarea naționalismului lor va ieși un alt model de a conduce lumea pentru care suntem noi românii oare pregătiți?
Și revin la exercițiul meu de imaginație: suntem pregătiți să citim titlurile mari pe prima pagină „Începând de mâine companiile X, Y , Z.. își închid business-urile din România!”?
Semnez aici nu ca fostă angajată în multinaționale, nu ca antreprenoare, nu ca mamă, soție ori fiică, ci ca o româncă încă liberă să-și exprime părerea personală și accept evident să nu fii de acord cu mine.
Articol publicat pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cat depre impozite, cred ca trebuie stimulate firmele care au numar mare de angajati in special cele cu capital roman, dar fiind era globalizarii si a corectitudinii politice nu avem cum sa tratam multinationalele mai prejos.
Ar fi trebuit sa te injur, dar m-am abtinut (cu greu).
Problema e mai complicată( România are mai multă industrie decât unele ș
țări est- europene, și totuși nivelul de trai al acestora este superior celui românesc!).
„Textele” cu ordinele externe etc. nu țin loc de argumente ori soluții viabile.
Fiecare dintre noi e dator să-și poarte crucea. De ce multinaționalele ar fi scutite?
Șvaihofăr, sau cum îi zice, e tot multinațională?
Pentru ca aberatia sa fie completa, distinsa autoare sustine ca unii concetateni de-ai nostri pretind ca multinationalele sunt o “lepra” care “comploteaza” contra Romaniei, iar angajatii acestora ar fi “spalati pe creier”.
Mai departe, d-na Sterescu ne avertizeaza ca respectivele multinationale isi vor strange catrafustele si ne vor lasa someri, saraci si cu bugetul national vaduvit de miliarde de euro.
Lasand insa in seama doamnei Sterescu placerea de a-si savura propriile ineptii, merita totusi subliniate cateva aspecte in privinta multinationalelor care activeaza pe teritoriul Romaniei.
1. Este o realitate incontestabila ca o mare parte dintre multinationalele care activeaza in Romania, isi “pitesc” profiturile in conturi off-shore, eludand astfel o serie de taxe atat fatza de fiscul roman cat fatza de fiscul din tara lor de origine; insa este o procedura folosita in toata lumea, chiar daca nu foarte corecta din punct de vedere financiar, fiscal si moral.
2.Daca acestor giganti economici nu le-ar conveni conditiile din Romania, ei ar pleca fara nicio ezitare, cu sau fara explicatiile d-nei Sterescu.
3.De vreo 20 de ani, marii industriasi si comercianti aleg sa-si deschide sucursale in tarile sarace dintr-un motiv pe cat de mercantil, pe atat de simplu: posibilitatea de a plati salarii de zeci de ori mai mici decat in tarile lor de origine. Iata un exemplu: Firma Renault a decis sa ramana si sa activeze in Romania, intre altele si pentru ca muncitorii romani, chiar daca au salarii foarte bune pentru Romania, ele sunt totusi mult mai mici decat ale omologilor lor francezi sau din alte tari vest-europene, unde media salariala este catre 2000 euro lunar. Suparati pe buna dreptate pentru incompetenta guvernantilor care nu sunt capabili sa construiasca autostrada ceruta de constructorul francez, patronii ne ameninta cu mutarea fabricii “Dacia” nu in Franta sau in alta tara vest-europeana, ci cu mutarea ei in….Maroc, unde evident ca salariile sunt la fel de mici ca in tara noastra, daca nu chiar mai mici.
4.Pentru a vedea care sunt raporturile dintre multinationale si cetateanul roman obisnuit, este suficient sa observam ca in relatia cu bancile sau cu marii furnizori de servicii ( telefonie, etc ), cetateanul nu are nicio putere reala in cazul in care se considera furat sau nedreptatit, iar Statul roman este de regula de partea multinationalei.
5.O dovada de complicitate existenta intre Statul roman si interesele multinationalelor, dar in defavoarea cetatenilor, este ilustrata si prin evolutia dosarelor penale EADS si Microsoft ( ca sa citez doar doua exemple ), in care procurorii au sanctionat doar plevusca, in timp ce adevaratii beneficiari ai furaciunilor din aceste dosare, fie ei straini sau autohtoni, sunt bine mersi.
6. ANAF-ul este un balaur feroce cu micile SRL-uri autohtone, insa cand vine vorba de a controla si eventual sanctiona vreo multinationala, devine ciudat de complezent.
In concluzie, marile concerne multinationale au venit si deocamdata raman in Romania nu de dragul aportului lor la bugetul national, ci pentru ca ambientul economic romanesc le permite acumularea de profit. Si este un lucru perfect legal, rational si legitim.
Insa Statul roman, in loc sa-si asume rolul de arbitru economic onest si sa-si protejeze cetatenii de eventualele abuzuri ale acestor multinationale, prefera un rol de servitor umil si uneori complice al acestor giganti economici si financiari, in detrimentul cetatenilor sau al afaceristilor autohtoni.
1. Nu pot decat sa ma simt onorat daca unele institutii de presa au aceeasi opinie cu a mea. Asta inseamna ca vreo cateva milioane de cetateni au un punct de vedere asemanator, pentru ca un post TV privat nu poate sa existe decat daca reflecta opiniile celor care il privesc; ratingul este ucigator: n-ai rating, n-ai bani din publicitate si ca atare, fara bani, esti mort.
2. In ceea ce priveste temerea Dvs despre consecintele retragerii multinationalelor din Romania, va pot spune ca ele nu se vor retrage din simplul motiv ca salariile platite angajatului roman sunt mult mai mici decat cele platite de aceste companii in tarile lor; iar a muta o ditamai multinationala intr-o tara africana islamica ostila crestinilor precum Maroc in cazul Daciei, implica riscuri si cheltuieli pe care cu siguranta ca Renault nu si le va asuma, desi, repet, nemultumirile lor fatza de guvernantii nostri care sunt incapabili sa construiasca bucata de autostrada ceruta de francezi, sunt cu totul justificate. Cu mentiunea ca cererea lor pentru o autostrada a fost facuta de multi ani si francezii sunt pragmatici, adica au suficient creier ca sa inteleaga ca nu se poate pretinde ca un guvern instalat de nici doua luni sa le rezolve o doleanta veche de multi ani.
3. Nimeni nu "huleste" si nu "blameaza" multinationalele, cu atat mai putin "sistemul politic corupt" din tara noastra ( ca sa va citez ). Politicienii romani, prin guvernele Romaniei, au fost servantii umili ai multinationalelor; o dovada este ca controlul Statului este practic absent fatza de multinationale, desi acelasi Stat roman este zmeu cu SRL-urile autohtone si cu afaceristii autohtoni. Repet, analizati dosarele EADS si Microsoft si veti vedea ca am dreptate.
4. De ce credeti Dvs ca, de exemplu, gustul unor racoritoare precum Fanta sau Coca Cola este infinit mai prost decat gustul pe care il au aceste bauturi in SUA sau in Germania ? Tocmai pentru ca Statul roman, spre deosebire de tarile occidentale mai sus mentionate, le permite sa-si bata joc de consumatori. Serviti o Cola originala din SUA si veti intelege ceea ce vreau sa va spun.
Iata inca un motiv pentru care marile companii nu vor pleca din Romania. Aici pot sa-si permita unele lucruri pe care in tarile lor natale nu ar avea niciodata curaj sa si le permita.
Desigur ca este si o chestie de gust si de preferinta personala, insa, daca ati umblat prin tarile de care faceti vorbire, stiti cu siguranta ca multinationalele care activeaza in Vest sunt mult mai respectuoase cu clientii lor; nu pentru ca le pasa realmente de clienti ( pentru ca doar profitul conteaza ), ci pentru ca respectivele State vest-europene isi apara cu multa fermitate proprii lor cetateni in fatza oricarui abuz comis de multinationale.
Nu sunt deloc un adversar al multinationalelor, dimpotriva eu cred ca aportul lor este in continuare vital pentru progresul Romaniei; insa nu pot sa nu observ tendinta acestor concerne de a ne trata ca pe niste clienti de mana a doua.