Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cum poate Vladimir Putin să le vândă rușilor iluzia victoriei în războiul din Ucraina

Discursul lui Putin

Foto: Profimedia

Nici în zilele sfinte de Paști, războiul nu și-a pierdut din amploare. Acest război a demonstrat că nu există nimic sfânt pentru rușii care susțin războiul între două popoare înrudite, slave și mai ales ortodoxe. Pare că două luni de război nu sunt suficiente pentru ca Vladimir Putin să-și dea seama că războiul cu Ucraina aduce mai multe pierderi decât câștiguri. Totuși pentru că Putin a declanșat acest război nu poate ajunge la pace până nu livrează niște rezultate pe care rușii să le perceapă drept o victorie asupra “fasciștilor ucraineni”.

Pentru a înțelege mai bine ce este în capul unui rus de rând, trebuie să apelăm la mândrie sau orgoliu. Și anume în acest context trebuie să atragem atenția asupra zilei de 9 mai. Ziua Victoriei asupra nazismului pentru ruși și  Ziua Europei pentru europeni este o sărbătoare de stat în Federația Rusă care are o importanță deosebită. Este un moment în care vor fi contabilizate rezultatele războiului

Anume la această dată vom putea vedea un rezultat mult mai palpabil al consecințelor războiului ruso-ucrainean, vom putea vedea care este deznodământul războiului și ce a putut să obțină Rusia concret, pentru că un coridor care să taie Ucraina de la ieșirea la Marea Neagră nu va fi posibil de obținut.

Până la acest moment Federația Rusă nu a reușit să obțină nici măcar o victorie importantă în Ucraina și nu a cucerit încă în totalitate nici un mare oraș ucrainean. În ciuda anunțării de către Putin a capturării Mariupolului, ne dăm seama că nici măcar Mariupolul, care părea că va cădea încă la sfârșitul lui februarie nu este cucerit ci doar bombardat în proporție de 90%, iar populația civilă încă este blocată acolo, ultimele trupe rămase (câteva mii) sunt baricadate în subsolurile Azovstal și încă reprezintă o amenințare serioasă pentru trupele ruse.

Dar cum a explicat Vladimir Putin retragerea din Kiev la nivel intern? Prin faptul că a reușit să elibereze Ucraina de toți “fasciștii” ei, nicidecum un eșec așa cum a fost perceput de întreaga lume civilizată.

Ce ar dori să obțină Vladimir Putin până la 9 mai pentru a anunța o victorie asupra “nazismului” din Ucraina” și apoi să poată să înceapă tratativele de negociere a păcii atunci când Rusia se află în avantaj? Cu siguranță ar trebui să prezinte rezultate reale de câștig cel puțin în Donbass, bătălia din această zonă ar provoca pierderi omenești enorme de pe ambele părți ale războiului.

Este foarte complicat să ne dăm seama, însă ar putea exista cel puțin trei posibilități mai plauzibile:

  1. Controlul întregii regiuni Donbass (în prezent, așa-numitele republici DNR si LNR reprezintă doar o treime din oblasturile Donețk și Lugansk)
  2. Controlul a cat mai multe orașe strategice de la Marea Neagră ( Mariupol, Berdeansk, Melitopol, Herson, Nikolaev și chiar Odesa)
  3. Dezintegrarea Ucrainei prin formarea a mai multor așa-numite state separatiste, pe lângă cele existente (un exemplu mai puțin vehiculat ar putea fi așa numita Republică Bugeac din sud-vestul Ucrainei de unde ar putea porni un desant spre Odessa)

Scopul final ar fi destrămarea Ucrainei și slăbirea acesteia prin tăierea ieșirii la Marea Neagră care este vitală atât militar, cât și economic.

O atenție deosebită trebuie să acordăm și așa-numitei Transnistria care intră în planurile rușilor drept parte integrantă a celei de-a doua etape a “operațiunii speciale rusești”, drept actor relevant în flancul vestic al Ucrainei și care are armata a 14-a rusă pe teritoriul său, existând posibilitate ca această armată să se îndrepte spre Odessa la momentul oportun.

Observăm deja încercarea a mai multor operațiuni de steag fals care să ofere un pretext ori pentru intrarea Transnistriei în război (pentru că a fost mai rezervată în a se pronunța) ori chiar pentru a implica Republica Moldova în acest război.

Totodată, observăm că încet, încet țintele rachetelor rusești se îndreaptă din nou spre Odessa, mai ales că podul de la Zatoka care făcea legătura Sudului Basarabiei cu Odessa a fost distrus. Astfel există tot mai multe semnale, iar dacă ofensiva rusească începe să prindă contur de la Odessa până la Chișinău e doar o aruncătură de băț, iar Republica Moldova poate deveni următoarea țintă.

Nu numai Transnistria nu dorește să devină parte beligerantă a războiului. Aceeași abordare o are și dictatorul Alexandr Lukașenko prin neimplicarea directă a Belarusul în război, ca stat beligerant.

Dacă Alexandr Lukașenko nu a anunțat propriu-zis o intrare în războiul din Ucraina, vedem că oricum din direcția Belarusului sunt lansate rachete de distrugere a orașelor ucrainene.

Nu putem sa spunem cu certitudine ca Belarusul nu e stat stat beligerant în acest război pentru că nici Federația Rusă nu a anunțat oficial că îi declară război Ucrainei.

Lukashenko va încerca sa nu se implice mai mult decât a facut-o până acum pentru a evita consecințele economice și umane, aceeași chestiune încearcă să o facă și Vladimir Krasnoselski, așa-numitul lider al Transnistriei, însă dacă cei doi vor fi strânși cu ușa nu vor avea încotro și vor deveni și ei actori relevanți în acest război pentru că depind prea mult de Federația Rusă.

În eventualitatea în care războiul continuă în aceeași manieră precum retragerea din Kiev și Harikov, unde trupele ruse au suferit o uzură semnificativă, este în stare Vladimir Putin să folosească “soluția finală” în acest caz folosirea armei nucleare? Este o întrebare care în ultimul timp s-a tot vehiculat, numai că această amenințare nu a fost folosită în ultimele săptămâni și s-a lăsat ca un as în mânecă pentru scenarii mai sumbre pentru Rusia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult