Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum poți supraviețui unui cutremur?

Risc seismic

Foto: Alberto Groșescu

Astăzi se împlinesc 44 de ani de la ultimul cutremur major din România, cel din 4 martie 1977.

În fiecare an, în jurul acestei date, subiectul revine în spațiul public și ne amintim că există un risc real, că autoritățile au făcut prea puțin ultimii 31 de ani, iar Bucureștiul este una din cele mai vulnerabile capitale europene la cutremur. Toate aceste aspecte sunt adevărate și de fiecare dată ne blocăm în paradigma așteptării pasive, iar a doua zi uităm și ne întoarcem fiecare la treburile noastre. Subiectul vulnerabilității orașului lasă atât autoritățile cât și locuitorii într-o asumare a neasumării până în momentul în care vom fi puși în fața faptului.


Cea mai mare piedică nu sunt resursele, ci teama, care ne blochează și acum când discutăm la rece, dar care va interveni și atunci când va avea loc un cutremur major. Lupta cu frica nu poate fi combătută decât prin conștientizarea riscurilor, prin dialog cu familia, prietenii, apropiații, colegii, vecinii, dar și prin pregătire.

Spre exemplu, în Japonia, atenția autorităților pentru modul în care se construiește și pentru rezistența seismică a clădirilor e completată de o educație solidă de supraviețuire în cazul unui cutremur, care se aplică tuturor generațiilor. Toți știu cum să se comporte, pentru că au înțeles că viitorul nu este despre cutremur, ci despre modul în care treci peste el și revii la viața normală.

În paralel cu o clădire care devine mai rezistentă prin consolidare, și independent de ce fac autoritățile, șansa noastră la supraviețuire depinde în aceeași măsură și de pregătirea individuală:

  • dialogul cu familia sau cei apropiați;
  • fixarea unui punct de întâlnire post-cutremur, pentru că telecomunicațiile nu vor funcționa imediat;
  • măsuri de siguranță în interiorul locuinței: nu amplasezi rafturi cu cărți deasupra patului, nu pui obiecte grele pe rafturile înalte, ancorezi obiectele care te pot răni
  • trusa de supraviețuire cu strictul necesar pentru 72 de ore, pentru că magazinele și supermarketurile nu vor fi deschise până la stabilizarea situației
  • comportamentul în timpul cutremurului: nu fugi pe scări, te adăpostești sub o masă solidă, sub un birou sau lângă un perete interior
  • cum reacționezi imediat după cutremur, cum este sigur să ieși dintr-o clădire, ce faci dacă ești blocat în interior sau prins sub dărâmături.

Nu știm câți bucureșteni s-au gândit la aceste lucruri, în absența unor inițiative de pregătire sau câți dintre ei ar ști cum să se comporte. Dacă 100.000 de oameni s-ar pregăti pentru un cutremur major, diminuarea numărului victimelor probabil că ar fi echivalentă cu consolidarea mai multor clădiri cu risc seismic.

Aceste măsuri simple pe care fiecare din noi le poate lua, completate de dialogul cu cei apropiați, pot face diferența între viață și moarte, între pierderi materiale majore și moderate.

Prin proiectul Antiseismic District, ARCEN și Re:Rise duc de mai bine de 2 ani un efort de conștientizare și educare a comunităților vulnerabile la cutremur, iar în urma interacțiunilor am întâlnit:

- persoane în vârstă, care luptă să consolideze blocul în care locuiesc;

- tineri care nu au timp de așa ceva și care își asumă că vor muri, dar că mai e până atunci;

- persoane care dorm liniștite pentru că știu de la bunica că blocul e pe bile, deci rezistă, sau că e consolidat serios pentru că a locuit un securist în el;

- locatari care nu vor să audă de cutremur și care cred că dacă blocul a rezistat la 2 cutremure, rezistă și la al 3-lea sau că Dumnezeu e român și ne apără de rele;

- persoane care consideră că riscul seismic e doar un instrument de speculă imobiliară.

Toate aceste mituri ne permit să trecem ușor peste, să putem pune capul pe pernă seara și să lăsăm deoparte acest subiect panicard, pentru că, în fond, asta nu mi se poate întâmpla mie.

Așadar, în această luptă de conștientizare și educare pe care o ducem prin proiectul Antiseismic District, venim cu acțiuni concrete și instrumente cu care ne propunem să ajungem la oameni și îi ajutăm să fie pregătiți în fața unui cutremur:

• lansăm la sfârșitul lunii martie, după un an de documentare, un ghid de pregătire pentru cutremur care propune acțiuni concrete înainte, în timpul și imediat după cutremur. Ghidul este însoțit de harta centrului orașului și cuprinde imobilele vulnerabile dar și puncte de întâlnire post-cutremur, spitalele sau arterele care pot fi blocate la un cutremur major.

• începând de astăzi, pregătim elevi din București în cadrul unor sesiuni interactive și în paralel, în urma acestor cursuri, vom propune Ministerului Educației un model de curs de pregătire pentru cutremur care să se repete la 6 luni, pentru ca elevii să poată asimila informațiile despre cutremur și să dezvolte un comportament responsabil.

Mesajul pe care-l transmite proiectul Antiseismic District este că se poate supraviețui unui cutremur prin pregătire, ceea ce presupune dialog, responsabilitate și o serie de măsuri menite să reducă efectele unui seism major.

Antiseismic District este o inițiativă lansată în 2019 de căte ARCEN și Re:Rise, pentru informarea, educarea și pregătirea în caz de cutremur, care propune un set de acțiuni individuale, practice și responsabile pentru reducerea riscurilor în cazul unui cutremur major.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Discuția despre legalizarea prostituției în România revine periodic, dar de fiecare dată ne împotmolim în aceleași prejudecăți. Ne place să moralizăm, să arătăm cu degetul, să ne prefacem că fenomenul nu există chiar dacă el este super-prezent și la vedere. Și în ciuda faptului că nu vorbim de ea, și că nu o legalizăm, România este, de vreo 30 de ani, în topul țărilor din UE care exportă lucrători sexuali.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon străzi in Bucuresti - iarnă 2026

„Poliția rutieră e ca și cum nu ar exista în România, nu are cine să aplice legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2.” (Circulație în condiții de iarnă în București, ianuarie 2026/ Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult