Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

A doua zi după marele cutremur care va lovi România

cutremur-

(Foto: Inquam Photos / George Călin)

E doar o chestiune de timp. Va veni, iar pagubele vor fi imense. Vom constata că nu am avut un program închegat de educație a populației, că nu avem proceduri ca să ne scoatem locuitorii de sub dărâmături, că nimeni nu va ști ce să facă, cum să se comporte.

Va veni un deștept lipsit chiar și de cel mai redus nivel de inteligență emoțională, ca să nu ne referim la cea nativă, care va scuipa pe obrazul tuturor, cu o replică siderantă - ce să facem domnule, vom da o lege ca să nu vină cutremure.

Vor da vina unii pe alții, vor spune despre cum nu s-a putut, cum nu le permitea legea, cum au fost alte priorități (panseluțe, revista sectorului pe bani publici care costă câteva milioane de euro, vouchere de biciclete, bugete pentru Catedrala Neamului, borduri și câte și mai câte). 

Vor da vina pe tehnocrați, pe Soros, pe multinaționale, pe străini, pe agenturi, pe forțe obscure care ne-au vrut răul, pe sistem, pe binom. Se vor împiedica unii de alții. Nu vom avea spitale în care să ne tratăm răniții, ne vom căuta medicii alungați prin străinătate de numirile politice. Ne vom plânge elevii pe sub ruinele școlilor cărora le pică tavanele reabilitate recent și pe timp de necutremur.

Va ieși o doamnă cu mină gravă că face comandament, va transmite live la televizor implicarea lor și munca în interesul strict al cetățeanului pe care o fac șefii societăților înființate de primării, cu experiență zero în toate cele, dar cu leafă netă de 8000-9000 de lei pe lună. Va considera că orice întrebare despre ce nu au făcut nici ea și nici predecesorii e un atac politic mârșav pe spinarea durerii cetățenilor votanți.

Va mai apărea un domn care va spune că Guvernului și Primăriei Generale nu li se poate reproșa nimic, că de ce sunt certați, când ei își fac misiunea în fiecare zi.

Vom privi cu stupoare la clădiri noi care se năruie precum castelele de nisip, vom vedea apoi că au primit autorizații pe șpagă, că s-a furat la materiale, că nu aveau avize de la ISU, dar că au fost controlate de multe instituții care nu au putut face nimic, deși au legea în mână. Desigur, corupția ucide! e doar un slogan sorosist și oengist.

În seara de marți, 19 septembrie, Mexicul a fost lovit de un cutremur de 7,1 pe scara Richter. Până la ora publicării acestui text, autoritățile au numărat 217 morți, din care 20 de copii peste care a căzut școala în timpul cursurilor.

(Foto: Guliver/Getty Images)

În Noua Zeelandă, una dintre țările cu cele mai ridicate riscuri seismice, guvernul desfășoară programe naționale de educație și din nicio casă nu lipsește kit-ul de supraviețuire în caz de seism. Câți cetățeni ai orașelor care ar fi afectate de un potențial cutremur de peste 7 știu cum să se comporte în timpul seismului și după, câți au un rucsac în care să fie o lanternă, o pătură, o conservă, un fluier și o sticlă cu apă?

E doar o chestiune de timp. Iar autoritățile, care astăzi nu investesc nimic în reconsolidarea blocurilor care cad și nici în educația permanentă a oamenilor, ne vor spune, precum viceprimarul Bădulescu, faptul că au avut în plan cumpărarea unui sistem ce anunță cutremurele cu 4 ore înainte, dar că, și de această dată, forțe supranaturale i-au împiedicat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Stimabile, dupa ce am citit cele scrise de catre domnia voastra mai ca imi vine sa ma autodenunt de plagiat, mental fireste. Bine punctat si dureros in acelasi timp pentru o populatie care se incapataneaza sa nu invete nimic din propriile greseli atribuite etern si convenabil altora. In final, mortii se vor ingroapa in pamant iar vii cu hartii.
    • Like 1
  • Un adevăr trist și dureros!
    • Like 0
  • Oameni buni cât timp facem ore de religie in loc de prim ajutor , cât timp poate sa construiască ori cine ori unde ori cum , îmi este groaza de ce se va întâmpla .
    Cei ce conduc au case bine făcute asigurate și la 30-100km de București deci nu le pasa ca sa nu mai spunem unde învață copii lor prin ce tari
    Dacă ei nu pot sa facă strategi haideți sa încercam noi știu sigur ca printre noi sunt persoane care pot face strategii ce măcar pentru copii noștri pot fi salvatoare
    • Like 1
  • Dragii mei conationali, va rog nu mai panicati lumea care e destul de nebuna de la viata pe care ne chinuim sa o ducem,sunteti ca in povestea cu drobul de sare care inca nu a cazut de pe soba,stiti povestea luinea Ion Creanga,daca va veni,ASTA E,din calea mortii nu te poti feri ,fugi sau fofila,ea-MOARTEA-vine,te adulmeca si te ia.Tuturor ne e un pic frica dar,nici chiar sa ne punem mainile pe piept,ce sa facem?Sa invatam sa ne aparam,sa ne ferim, sa facem cursuri de prim ajutor,gratuite,sa ne aprovizionam cu apa si alimente si asta e.Asteptam,ce,nu stim,vom vedea si vom trai,ca unu va muri intr-o secunda si altul se va chinui,asta doar D-ZEU stie si hotaraste, pana atunci sa ne vedem de traba,de viata si Doamne ajuta sa trecem cu bine si de asta.In fiecare minut,dupa mine,e sfarsitul pentru cate o fiinta,ca mori de cancer,accident,betie,cutremur,deprese,asta e cu totul alta discutie, asa ca mai voi cei care bagati panica in oameni, zic eu sa va calmati,respirati si mai vedeti-va de traba,Apropo sa nu uitati sa veniti azi 22-09 la cinema Victoria Iasi la premiera filmului Un pas in urma serafimilor,film in care joaca actorul ieseanStefan Mihai,hai va pup, sa nu intarziati,daca murim,macar sa vizionam un film bun,nu?
    • Like 0
    • @ Gina Mihai
      A trecut acceleratul...dar a lasat in urma un dar, un film de vizionat care se intrezareste ca ar fi bun! Cat despre viata pe care sa o traim ca si pana acum...no comm.
      • Like 0
  • S-a văzut ieri cât de pregătite sunt autoritățile în cazul apariției unei potențiale calamități. Miss Gaby a aruncat cu vorbe prin fața camerelor și... atât. S-a rezolvat! Din păcate informarea/avertizarea cetățenilor nu este tot una cu luarea unor măsuri pentru ca eventualul rău să fie cât mai mic, poate chiar inexistent. Pe la noi trei vorbe aruncate pe post egalează (sau poate chiar depășesc) cu totalitatea măsurilor efective luate în orice țară sănătoasă. Drept urmare s-a văzut (și resimțit pentru participanții la trafic) haosul degajat cu ușurință de capetele competente de la primărie. Oricum, cred că în momentul în care furtuna a observat nivelul de pregătire ireproșabil afișat de autorități a făcut cale întoarsă; și așa nu avea șanse de reușită. Însă noi facem haz că miss gaby nu a făcut altceva decât să pună pe jar cetățenii care au votat-o cu patimă (ăia mai putin de 20%, dacă nu mă înșel). Personal nu îmi revine decât plăcerea de a o aștepta, din nou, pe miss la deschiderea oficială a pasajului de la Sudului. Spun oficială fiindcă panglica de s-a mai tăiat nu a fost d-aia roșie, deci nu s-a pus domle.
    • Like 3
  • Toate peste toate adunate ce constat eu citind articolul este ca mai exista cineva care poate daca nu isi doreste, este constient de iminenta unui cutremur! Motivul ptr care am intrat eu in "contact" cu biserica a fost frica: de vraji, de energii negative, blesteme etc. si am fost tot timpul suparata ca nu a fost din dragoste, din chemare, din traire si constienta a minunilor si ajutorului divin (astea au venit muult mai tarziu)! Mai cred ca raul a ajuns atat de mare intre noi incat marea majoritate ne dorim sa se intample ceva asa, sa o putem lua de la capat mai buni, mai umani (adica daca nu suntem in stare sa renastem din dragoste poate va trebui sa renastem din frica). Din cele rasfoite prin "republica" ajung sa cred ca da uraganul Gabriela a fost benefic caci ne-a aratat cat de mitocani suntem in situatii de criza asa cum constata si cititorul Razvan O. Adica de ce te-ai grabi sa "te sui" pe cel dinaintea ta ca sa ajungi tu mai repede "acasa" cand acasa poate fi acolo unde te afli si acasa poate fi dezastrul! De ce,? Pai nu tot din lipsa de credinta si omenie? Sau ca sa nu incurci "treburile" de ce nu ti-ai lasa tu masina "intr-un colt" si te-ai sui in primul autobuz ca sa ajungi mai repede acasa (dupa cum iti este chemarea) dar iarasi repet pentru ca averea ta nu este sufletul tau sau al celorlalti ci masina! Ps. Nu am intotdeauna dreptate!
    • Like 1
  • Personal nu stiu cum ar trebui pusa problema, dar...intr-o tara de proprietari, pentru ca asa ne place sa fim, este normal (sa ne asteptam) ca statul sa consolideze niste cladiri care nu ii apartin sau pentru care nu ar trebui sa isi asume responsabilitatea?

    Altfel, pana la programele nationale de educatie in situatii de urgenta cred ca primeaza educatia individului. Exercitiul (sau haosul) de aseara, din Bucuresti, arata clar modul in care ne vom comporta, adica sa ne ingramadim masinile, sa ne urcam unii peste altii, sa trecem pe rosu intr-o goana spre nicaieri. Si asta in conditiile in care exista doar o prezumtie. Intr-o situatie reala, in care esti inconjurat de daramaturi si nu stii unde sunt cei apropiati sau daca mai traiesc, ce se va intampla? Aseara am vazut zeci de ambulante blocate in trafic, intr-o situatie de dezastru real cum va fi? Cum se vor deplasa sutele sau miile de masini operative? Si lista intrebarilor si presupunerilor poate continua. Fara nicio legatura cu legi, legiuitori si alte bazaconii. Este vorba strict despre individ.
    • Like 1
  • check icon
    Cam da. Autoritatile vadesc o nepasare crunta si in aceste aspecte. Dar dincolo de impotenta si indolenta autoritatilor troneaza si indiferenta individului, care nu gandeste la ziua de maine. De ani de zile stim ca exista cladiri cu bulina, dar niciunul dintre locatari nu are chef sa se mute.
    • Like 1
  • Din păcate este un mare adevăr în acest material.Nu există personal calificat care să intervină după un dezastru.....".-Dar nu și-o întâmpla în timpul mandatului meu...."
    • Like 0
  • Citeam deunazi ca 2261 din aprox 32000 scoli din romania au avizul pompierilor, vreo 93% nu indeplinesc conditiile de siguranta si totusi ne trimitem copiii in ele ...
    Probabil acelasi procent este si la spitale.
    Nu-i asa ca ne meritam soarta?
    • Like 1
    • @ Ciprian Hentia
      incendiile sunt rare in scoli, dar in fiecare iarna a fost un incident minim de copil cazut in toaleta dinf undul curtii scolii. Acum cativa ani s-a si innecat un copil acolo.
      Asta e realitatea romaniei.
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Pornind de la premisa ta, Claudia Olteanu, ar însemna să ignorăm faptul că școlile nu îndeplinesc condițiile de siguranță ISU (și așa incendiile sunt rare în școli). Ca să îți dau un refresh, dă puțin timpul înapoi si vezi ce s-a întâmpla la #Colectiv. Asta este mentalitatea românului care stă (urlă, plânge, dar stă) și speră ca drobul de sare să nu cadă peste prunc, deși este inevitabil faptul că la un moment dat acesta va cădea și va păli copchilu. Aste este prostia omenească (tipică românească). Reflectați! Este spre binele tuturor!
      • Like 1
    • @ Daniel Pîslariu
      Nu am zis ca e de neglijat riscul de incendiu, ci ca sunt si alte probleme la fel de grave si cu incidenta mai des intalnita si cu o rezolvare si mai rapida si la fel de neglijate. In oricare din cele 2 cazuri directorul ar trebui sa faca un raport de risc management (impactul evenimentului x probabilitate x costuri de rezolvat problema) si rezolvate treptat una dupa alta. Dar nu se intampla nici in exemplul dat de tine, incendiile, nici in exemplu dat de mine. Pur si simplu unii directori sunt in gama "las-o ba ca merge asa" iar asta tine doar de la director.
      (de curand verisoara mea a luat examenul de director si de cateva luni de cand e rezolva rahaturile adunate sub pres de directorul anterior timp de cativa ani, director anterior pus politic de psd)
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Ok. Poate nu ați afirmat asta, însă prin ,,incendiile sunt rare in scoli,, dați de înțeles că lipsa autorizațiilor de funcționare ISU în școli nu reprezintă o problemă majoră, întrucât incendiile nu prea dau iama prin școli. Ceea ce am vrut să evidențiez este faptul că la noi, la românași, este impregnată concepția lasă că merge și așa, chestiune pe care ați evidențiat-o și dvs. În orice caz, dacă apropiata dvs. a ajuns prin prorpiile sale forțe pe proaspăta poziție și dacă dorește să se implice pentru binele elevilor îi urez succes!
      • Like 1
    • @ Daniel Pîslariu
      nu imi pune cuvinte in gura. Am scris o adaugare si un exemplu masurabil din experienta directa din sistem si as mai adauga si altele care la fel sunt tratate: cu neglijenta si indolenta, cum bine ai remarcat.
      Off topic, te rog, fii atent ca nu am atacat ce ai scris tu ci o completare. Daca ai rabdare, reciteste manualul de liceu de logica eventual fa un curs international pe tema asta.
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Ok. Se pare că nu ne înțelegem. O iau pas cu pas (logic îmi permit să spun) ca să înțelegi ce înțeleg eu:
      1. Ciprian Hentia a afirmat inițial faptul că doar 2261 din 32000 de scoli au avizul ISU. Adică foarte puține miss.
      2. Apoi vi și spui că, citez: ,,incediile sunt rare în școli,, ,fără să mai faci referire (exceptând exemplul cu înnecul) la ABSOLUT NIMIC ALTCEVA, la nici o altă problemă, PUNCT!
      3. Punctele 1 and 2 mai au puțin și devin o axiomă. Adică pct. 1 atrage atenția că școlile nu au autorizații ISU și la pct. 2 vi și spui ca incendiile sunt rare în școli. Ce să înțeleagă omul de rând? Nu cumva se deduce (logic) că ai vrut să afirmi că nu prea ne trebuie nouă autorizații ISU că oricum nu sunt incendii în școli?
      4. Aici e momentul în care te inflamezi putin și spui (completezi) că ,,sunt si alte probleme la fel de grave si cu incidenta mai des intalnita si cu o rezolvare si mai rapida si la fel de neglijate,,. numai că pe asta ar fi trebuit să o fi spus la pct 2 ca să înțeleagă omul mesajul pe de-antregul.
      5. Subliniez cam ceea ce am spus deja la pct. 3
      6. Afirmi faptul că îți pun cuvinte în gură dar... eu nu prea văd cum dar mai ales când am făcut-o. Probabil sunt magician...

      Eu îți spun că mesajul degajat de tine inițial nu a prins pentru simplu motiv că nu ai legat pct.1 cu pct. 4 din prima. Cu alte cuvinte, una e sa spui că incendiile sunt rare în școli (si atât) și alta e să spui că incendiile sunt rare în școli dar datorită faptului că sunt alte probleme mult mai grave și cu o incidența mai des întâlnită consider că cele care ar trebui soluționate sunt cele din urmă, adică cele de care ne lovim mai des. Ca să închei logic dacă îmi permiți: este logic că indiferet de cadența de apariției a problemelor, toate ar trebui rezolvate finalemente.

      Off topic: nu cred că ai cu ce să mă ataci, însă dacă o faci cu justificare nu mă supăr. Doi la mână, sunt sătul până peste cap de indivizi plini de patalamele dar goi pe dinăuntru. Avem exemple cu căruța, baieți mirobolanți de la conducere care noapte se învelesc în diplome și guvernează așa cum o fac. Totuși, ce cursuri le recomanzi lor dacă îmi permiți?
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult