Cum rămâi în istorie ca trădător

Toți au rămas în istorie. Toți. Și trădătorii și eroii…

Primul trădător al neamului nostru despre care pomenește istoria este Bicilis, un tarabostes dac, poate chiar o rudă a lui Decebal, ce l-a trădat pe rege și a spus romanilor unde sunt ascunse comorile dacilor și unde este Decebal. Din numele lui s-a născut cuvântul „bicisnic” și de mii de ani istoria nu l-a uitat.

Nu e totuna să rămâi peste veacuri pomenit de neamul tău ca martir care ai murit strivit pe roată pentru că ai luptat să fie un pic mai bine pentru ai tăi sau ca trădător. Între una și alta e distanța de la rai la iad.

Din lucrarea lui David Prodan, „Răscoala lui Horea“, aflăm că cei şapte ţărani din Apuseni care i-au prins pe Horea şi Cloşca urmau să primească 600 galbeni şi să fie eliberaţi din iobăgie, iar pădurarul responsabil de planul prinderii 100 de galbeni. Premiaţi urmau să fie şi românii care l-au trădat pe Crişan: 30 de galbeni şi o medalie de aur pentru protopopul Iosif Adamovici şi 70 de galbeni pentru cei care s-au ocupat de prinderea lui Crişan.

Știți cum au fost premiați trădătorii!? Să nu vă imaginați că au fost chemați pe ascuns și li s-a strecurat punga cu arginți ca lui Iuda după ce l-a vândut pe Hristos, ci într-o zi de târg, la Zlatna, pe 5 februarie 1785, a fost locul în care autorităţile austriece au organizat solemn premierea trădătorilor și au dat ospăț în cinstea lor. 

Istoria spune că pe o masă în trei talgere de argint erau galbenii pentru trădători, medalia de aur pentru protopopul ce a ajutat la prinderea lui Cloșca și cele șapte documente de eliberare a țăranilor din iobăgie.

„Fură citite mai întâi în faţa poporului, înalte prescripte, traduse în româneşte. Apoi, comisarul gubernial Mihail Brukenthal aduse la cunoştinţă numele tuturor celor care vor fi premiaţi şi după aceea rosti celor adunaţi o cuvântare în limba română. Aici se pot vedea – vorbi el – o pildă grăitoare în ce chip împărătesc se răsplăteşte credinţa către capul Ţării, ascultarea faţă de mai marii ei şi purtarea liniştită. Din răsplăţile în sume aşa de mari care se împart azi, împreună cu eliberarea din iobăgie, pentru prinderea acestor nelegiuiţi, porniţi spre rele, pe care toţi îi cunosc, pot să vadă limpede şi lămurit că înălţatul împărat urăşte păcatul şi fărădelegea şi nu lasă nepedepsiţi pe oamenii nelegiuiţi şi pe făcătorul de rele, pe amăgitorii şi înşelătorii poporului...“, descrie David Prodan în „Ospăţ pentru trădători”.

Ce bine erau ticluite lucrurile și cuvintele ce făceau din alb negru, din bine rău și din fărădelege lege! Parcă sună atât de cunoscut!

Există legenda în Ardeal că vărul lui Horea, în ciuda laudelor și cuvintelor ce trebuiau să îl convingă că este de partea adevărului și a dreptății, a documentului eliberator și galbenilor primiți, nu îi prea mergea mâncarea pe gât și în cap îi răsuna scrâșnetul oaselor rupte și strivite pe roată ale vărului său, ar fi spus unui preot așezat lângă el la masă: „De bună seamă o să cadă blestemul pe noi şi mai ales pe mine pentru păcatul săvârşit vânzând pe Horia, duşmanilor!“ Părintele l-a liniştit spunându-i că „stăpânirile sunt de la Dumnezeu şi cine-i cu stăpânirea cu Dumnezeu este!“

Și totuși, blestem sau nu, viața l-a pedepsit: doi feciori i-au murit de moarte năpraznică, fiica i-a căzut într-o prăpastie, nevasta a luat ultimul copil și a plecat în lume. Chinuit de remușcări a luat calea mănăstirilor în căutarea iertării. A fost un timp la Prislop. Apoi la Cozia. Mereu și-a mărturisit și regretat marele său păcat. Aici şi-a găsit şi sfârşitul. Ciobanii transilvăneni când ajungeau vara cu oile pe o creastă din Parâng la un loc acoperit cu lespezi grele spuneau că acela e „mormântul călugărului ardelean”, al trădătorului lui Horea.

O altă poveste am auzit-o la televizor povestită de Cristian Diaconescu și e esențială pentru a înțelege cum s-a păstrat în Apuseni amintirea trădătorilor. Acesta vizita Apusenii cu un ambasador străin. La întoarcere șoferul sau ghidul le-a arătat o căsuță cocoțată pe un vârf de deal.

Musafirii au privit spre casa, ce nu avea nimic special și nu înțelegeau de ce le este arătată atât de insistent.

-E casa unui stră-stră-stră-nepot de-al unui trădător al lui Horea, li s-a explicat.

Morala

Astăzi e mai actual ca niciodată să nu vă lăsați înșelați de mărirea lumii, să nu vă lăsați cumpărați de premii și de funcții. Ci priviți-vă dimineața în oglindă și întrebați-vă: Eu cum voi rămâne în istorie!? Nu contează ce primiți azi – e puțin și trecător –, ci să nu fiți peste timp un mormânt spre care urmașii vor arunca cuvinte de ocară. Dacă greșiți numai pentru voi, nu e o problemă, toți greșim, dar dacă vi s-a pus țara în mâini și greșiți pentru țară, asta nu vi se va ierta în veci...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp