Pictură semnată de Amina Burloiu pe peretele Liceului „Traian Lalescu”
Pe malul Bârzavei, râul care împarte în două Reșița, un artist a pictat două păsări albastre, care te duc cu gândul o schimbare subtilă în peisajul orașului. De când e mai puțin poluat, pe râu au început să apară rațele, o mică victorie a naturii.
Foto - Paula Ivan
Dar în ultimii ani nu doar apa dă semne că începe să se vindece. Un vechi și important centru industrial, unde la 1872 era produsă prima locomotivă din spațiul central estic european, Reșița a suferit o lovitură dură după Revoluție. Prăbușirea industriei metalurgice în timpul anilor de democrație originală a zdruncinat viețile locuitorilor, le-a răpit multora sensul și mijloacele de trai, a întins fibra socială mult dincolo de punctul de rupere, iar Reșița a început să se depopuleze. Astăzi, când tăria oțelului nu mai înseamnă nimic, orașul a început să respire și începe să își găsească puterea în alte resurse. Natura din jur. Tradiția sportivă și spiritul de aventură outdoor al multora dintre locuitori. Spiritul comunitar. Deschiderea culturală venită din legăturile tradiționale cu Occidentul și sutele de ani de conviețuire multietnică și multiconfesională.
„Dacă nici noi, în Reșița, nu avem biciclete, nu mai avem nimic”
Acum vreo lună și ceva, când eram în drum spre Reșița, o prietenă m-a sunat să îmi spună că se organizează un tur ghidat pe bicicletă al picturilor murale din oraș. I-am spus că mi se pare o idee grozavă, dar că nu am bicicletă. „Stai liniștită, că găsim. Dacă nici noi, în Reșița, nu avem biciclete, nu mai avem nimic”, mi-a răspuns râzând. În Reșița, există de multă vreme o comunitate serioasă de mountain biking, dar mersul pe bicicletă începe să facă tot mai mult parte și din cultura urbană. Aici, de exemplu, poți folosi gratuit timp de patru ore o bicicletă, printr-un serviciu pus la dispoziție de primărie. Cu ajutorul unei aplicații deblochezi o bicicletă dintr-unul din rastelurile din oraș. În acel moment, de pe card îți e retrasă suma de 50 de lei, care îți este returnată la încheierea călătoriei.
Câteva zeci de oameni s-au adunat în centrul orașului, la invitația Fundației Comunitare „Banatul montan” pentru a descoperi povestea picturilor care au început să apară în ultimii ani pe pereții clădirilor.
Mural de Ovidiu Batista și Vlad Bîrnoagă, la Universitatea din Reșița
Unii dintre ei alergaseră, cu o zi înainte, în pădurea din apropierea Reșiței în cadrul unui eveniment cu nouă ani vechime, în timpul căruia se strâng fonduri pentru comunitate.
„Reșițenii au văzut că pe ziduri au apărut aceste picturi, dar mulți dintre ei nu cunosc povestea lor. De asta suntem astăzi aici”, le-a spus celor prezenți Dorinel Hotnogu, consilier cultural la Primăria din Reșița.
Unele picturi sunt ușor de îndrăgit prin explozia de culoare sau prin faptul că potretizează figuri marcante ale orașului, precum campioana la înot Luminița Dobrescu, campioana mondială la lupte Alina Vuc și multiplul campion Francisc Vastag.
Mural realizat de Marian Truțulescu la Bazinul Olimpic din Reșița. Credit foto - petredalea.ro
Altele, precum cel mai recent mural semnat de un artist grec, au stârnit controverse neîmpăcate. Însă toate reușesc să-i facă pe oameni să dezactiveze pilotul automat al mersului pe drumurile atât de de bătute.
Facem un tur al muralelor din zona centrală a orașului, dintre care primul este cel al artistei mexicane Paola Delfin, pe care Dorinel Hotnogu a convins-o să picteze la Reșița.
Foto - Paula Ivan
„Am căutat să nu mă opresc doar în zona aceasta, de a da puțină culoare, de a crea doar un ambient mai plăcut. Ci am căutat să aduc artiști mai puternici, mai profunzi, care să problematizeze și anumite chestiuni care țin de contemporaneitate. Remarcabila este pictura făcută de Paola Delfin, care folosește preponderent tonuri de gri și e cotată între primii 50 de muraliști ai lumii. Am aflat că vine la Timișoara, am așteptat-o cu soția la aeroport și am invitat-o la Reșița, i-am spus că nu am buget să-i ofer, dar o să-i ofer unul dintre cei mai vizibili pereți din oraș, vizavi de primărie”, a povestit consilierul.
Mergem cu bicicletele pe lângă Bârzava și ne oprim din loc în loc. Ne iese în cale un chip încadrat într-o pană, realizat de artistul Alex Baciu.
Foto - Paula Ivan
Un alt mural îl prezintă pe pianistul arădean Teo Milea și este realizat de artistul reșițean Marian Truțulescu, autor al multora picturile de mari dimensiuni
Foto - Paula Ivan
„Faptul că am putut face aceste murale, ne-a dat și nouă, ca artiști, speranța că se schimbă ceva și cred că și pentru oameni s-a schimbat ceva. Pentru mine este ceva extraordinar. Când ești în nacelă sau pe schelă, pictezi și simți vântul pe față te simți atât de liber încât nu-ți mai trebuie nimic. Doar vreme bună”, spune Marian Truțulescu.
Unele dintre murale sunt realizate pe pereții unităților de învățământ, cum este aceasta, aflată în curtea interioară a liceului „Traian Lalescu”.
Pictură semnată de Amina Burloiu. Foto - petredalea.ro
Sau aceasta, care decorează o grădiniță.
Autor - Kero Zen. Foto - Paula Ivan
De altfel, și primul mural din Reșița, un mozaic realizat în anul 1969 de Sever Frențiu, se află pe peretele unui liceu.
Foto - Paula Ivan
Dorinel Hotnogu s-a gândit să-i încurajeze pe artiștii stradali să vină și să picteze în Reșița, după ce a rămas impresionat de muralele pe care le-a văzut la Lisabona. Primele lucrări apărute astfel au fost cele semnate în 2019 de Corina Nani și IRLO, street artist-ul implicat în expoziția organizată la New York, care a condus condus la celebrul scandal Poneiul roz.
„Sunt realizate pe două calcane de bloc, sunt câțiva copii care se uită pe geam pe partea făcută de Corina Nani și un cap uman cu niște rotițe., făcut de IRLO”, pune Dorinel Hotnogu.
Foto - Paula Ivan
Un alt mural pe care l-am putut vedea în timpul turului nostru cu bicicleta a fost făcut de doi frați din Ierusalim, cunoscuți sub numele de Brothers of Light.
Pictorul căruia i-a fost furată și înapoiată vopseaua
De departe, lucrarea care a stârnit cele mai aprinse dezbateri este cea pe care artistul grec INO a pictat-o pe calcanul unui bloc de 10 etaje de la intrarea din oraș
Foto - Paula Ivan
„Este un artist despre care s-a scris în New York Times, în presa internațională și care a făcut aici multe valuri legate de ce reprezintă acea femeie. Are mască sau n-are gură? E despre COVID, e despre femeile forțate să se supună sau femeile care n-au o voce?
A fost o mare controversă pe paginile de Facebook din Reșița toată lumea a dezbătut. E terminată, nu e terminată? Ce e cu pata aceea albastră?”, spune consilierul, care menționează și un incident din timpul lucrării. Artistului i-a fost furată vopseaua albastră, însă a doua zi i-a fost adusă înapoi. „Între timp, noi am cumpărat altă vopsea și am rămas cu ea. Însă doi artiști pe care îi avem în rezidență o vor folosi”, spune Dorinel Hotnogu, care adaugă că povestea muralelor din Reșița va continua,
La fel cum continuă povestea creării firelor care țin comunitatea împreună.
Carmen Popa este directoarea executivă a Fundației Comunitare „Banatul montan”, care a organizat turul ghidat cu bicicleta.
„Tot timpul am suferit că avem foarte multe picturi murale în oraș, dar nu există cumva o hartă a lor. Noi le cunoaștem, trecem pe lângă ele, zicem: A, ce fain, dar nu știm povestea lor. Și atunci s-a născut ideea aceasta, prin care am vrut să promovăm un pic și partea de bike-sharing din oraș, pentru că este un sistem care funcționează foarte bine”, explică ea.
Turul a fost făcut în continuarea evenimentului AlerGând la pădure, care s-a terminat în centrul orașului, cu o proiecție a unui documentar despre Via Transilvanica.
„În timpul alergării la pădure au fost și oameni care n-au știut că există poteci în pădurea din jurul orașului și că le pot folosi în siguranță. Au fost și copii, au fost și turiști și ne bucurăm că am reușit să-i aducem împreună, acesta este rolul nostru”, crede Carmen Popa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu privire la cărările sălbatice din zonă, îmi aduc aminte de anii când se făceau instalări de noi turnuri de radiocomunicații în județul Caraș-Severin iar ghizii locali nu prea aveau chef să coboare din mașini. Stăm bine aici, au zis ei. După site-survey i-am întrebat: dar voi nu vă bucurați de frumusețea naturii? La care ei au răspuns că nu s-ar băga nici în ruptul capului prin iarba înaltă din care tocmai ieșiserăm. Colcăie de vipere, au spus ei sec.
Așa că, aviz amatorilor!
https://www.radioresita.ro/actualitate/in-caras-severin-a-fost-suplimentat-numarul-de-doze-de-antiviperin-dupa-ce-zilele-trecute-o-femeie-a-fost-muscata-la-ochiul-beiului-de-un-pui-de-vipera