Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cum servește un handicapat locomotor

În urma articolului despre înfrângerea echipei de tenis feminin a României în întâlnirea cu Germania, văd reacții care se leagă exclusiv de propoziția „a servit ca o handicapată locomotor” cu privire la ratarea victoriei de către Monica Niculescu în confruntarea cu Andrea Petkovic, de la două mingi de meci consecutive.

Deslușesc trei tipuri de atitudine:

1. Activiști ai „corectitudinii politice”, care țipă că aș fi jignit astfel jucătoarele de tenis și pe oamenii cu dizabilități din întreaga lume.

2. Inși ținuți în viață de ura la adresa subsemnatului, care au mai prins o ocazie să mă înjure.

3. Persoane sincer îndurerate de ce-am scris.

Primele două categorii le consider intratabile. Răspund celei de-a treia.

Cuvântul handicapat sună disprețuitor doar pentru cei care nu știu exact ce înseamnă: ființă umană dezavantajată din start, din cauze independente de voința ei. E un rău care apasă asupra cuiva, nu o insultă. Am compătimit cu Monica Niculescu spunând asta, nici gând s-o jignesc.

Singura întrebare de bun-simț care mi s-ar fi putut pune era: de unde știu cum servește un handicapat locomotor?

Răspuns: pentru că sunt eu însumi un handicapat locomotor care joacă tenis.

Am ambii genunchi aproape distruși de artroza degenerativă. Merg cu dificultate, în special când e frig. Ca să pot juca, îmi pun orteze plasto-metalice masive pe ambele picioare, ceea ce le transformă într-un soi de butuci.

Din pricina asta, nu pot să îndoi genunchii la serviciu, mișcare foarte importantă pentru această lovitură. Prin urmare, servesc chinuit, forțând din braț și din rotația umerilor – aș fi putut să spun că Monica Niculescu a servit de două ori ca mine.

Apoi mă deplasez pe teren cam ca un pinguin grăbit. După un sfert de oră de joc, durerile se atenuează.

Totuși, tovarășii mei de concursuri pentru seniori zic că alerg mai bine decât merg.

Să mă operez înseamnă un an pe tușă, ceea ce, la vârsta mea, e sfârșitul. Așa că voi continua să joc până mă rup de tot.

În mai, la a doua ediție a Turneului FRT-ITF Bucharest Open Wheelchair Tennis, mă voi duce să schimb mingi cu jucătorii în scaun rulant.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult