Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum servește un handicapat locomotor

În urma articolului despre înfrângerea echipei de tenis feminin a României în întâlnirea cu Germania, văd reacții care se leagă exclusiv de propoziția „a servit ca o handicapată locomotor” cu privire la ratarea victoriei de către Monica Niculescu în confruntarea cu Andrea Petkovic, de la două mingi de meci consecutive.

Deslușesc trei tipuri de atitudine:

1. Activiști ai „corectitudinii politice”, care țipă că aș fi jignit astfel jucătoarele de tenis și pe oamenii cu dizabilități din întreaga lume.

2. Inși ținuți în viață de ura la adresa subsemnatului, care au mai prins o ocazie să mă înjure.

3. Persoane sincer îndurerate de ce-am scris.

Primele două categorii le consider intratabile. Răspund celei de-a treia.

Cuvântul handicapat sună disprețuitor doar pentru cei care nu știu exact ce înseamnă: ființă umană dezavantajată din start, din cauze independente de voința ei. E un rău care apasă asupra cuiva, nu o insultă. Am compătimit cu Monica Niculescu spunând asta, nici gând s-o jignesc.

Singura întrebare de bun-simț care mi s-ar fi putut pune era: de unde știu cum servește un handicapat locomotor?

Răspuns: pentru că sunt eu însumi un handicapat locomotor care joacă tenis.

Am ambii genunchi aproape distruși de artroza degenerativă. Merg cu dificultate, în special când e frig. Ca să pot juca, îmi pun orteze plasto-metalice masive pe ambele picioare, ceea ce le transformă într-un soi de butuci.

Din pricina asta, nu pot să îndoi genunchii la serviciu, mișcare foarte importantă pentru această lovitură. Prin urmare, servesc chinuit, forțând din braț și din rotația umerilor – aș fi putut să spun că Monica Niculescu a servit de două ori ca mine.

Apoi mă deplasez pe teren cam ca un pinguin grăbit. După un sfert de oră de joc, durerile se atenuează.

Totuși, tovarășii mei de concursuri pentru seniori zic că alerg mai bine decât merg.

Să mă operez înseamnă un an pe tușă, ceea ce, la vârsta mea, e sfârșitul. Așa că voi continua să joc până mă rup de tot.

În mai, la a doua ediție a Turneului FRT-ITF Bucharest Open Wheelchair Tennis, mă voi duce să schimb mingi cu jucătorii în scaun rulant.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult