Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cumpănașu nu este groparul educației din România, ci produsul acesteia

Alexandru Cumpanasu

Foto: Inquam Photos / Bogdan Dănescu

A crescut din nou temperatura bolnavului cu cele mai multe comorbidități din România, educația, odată cu aflarea veștii că Alexandru Cumpănașu este urmărit pe Tik Tok de 500.000 de elevi pe care îi instigă să nu își mai respecte profesorii. Ne inflamăm poate prea tare acum și evităm să vedem un adevăr simplu: Cumpănașu nu este groparul educației românești, ci produsul acesteia. Un personaj ridicat pe un val de emoție generat de crimele de la Caracal, acest individ are toate ingredientele rețetei oportunismului de după 1989 în România. Trecut prin școală în anii tranziției către democrație, Alexandru Cumpănașu s-a bucurat de toate beneficiile haosului legislativ, reușind să ajungă în poziții importante fără o educație riguroasă, iar acum conduce cruciada elevilor revoltați de atitudinea profesorilor.

Cu un discurs lamentabil și agresiv a reușit să adune în jurul lui, în mediul virtual, un număr îngrijorător de mare de elevi care să cânte pe același ton cu el. Cumpănașu este echivalentul Dianei Șoșoacă și al Partidului AUR la alegerile parlamentare din decembrie: vorbește pe limba unor persoane care nu au putut fi câștigate de un discurs argumentat și rațional, ci de unul care a exploatat meschin emoțiile, frustrările și nemulțumire care erau, totuși, reale.

Întrebarea care ar trebui să ne preocupe mai mult nu este neapărat de ce face el acest circ, ci de ce se duc copiii spre el și nu spre profesorii care se achită onorabil de datoria pe care o au față de ei și de societate? Răspunsul nu e unul simplu și implică mai multe paliere de discuție. În primul rând, vorbim despre niște copii care cel mai probabil nu comunică eficient nici în cadrul familiei, cu atât mai puțin la școală cu profesorii. Prin comunicare eficientă mă gândesc la un antrenament constant în ceea ce privește argumentarea fie și în jurul celor mai banale subiecte, pentru că astfel își formează deprinderea discursului coerent, critic și bazat pe explicații. Dacă lipsește această piesă din puzzle-ul numit copil, școala, dacă el are noroc, poate să îndrepte ceva, dar de cele mai multe ori această suferință socială se cronicizează în anii de studiu, iar rezultatul va fi un adult incapabil să distingă între bine și rău și care va acționa asupra celorlalți ghidat fiind de prejudecăți și emoții exploatate de personaje insalubre precum Cumpănașu.

Gura păcătosului adevăr grăiește. Da, frustrarea elevilor față de comportamentul multor profesori este justificată. Pentru mulți profesori, școala online a devenit un concediu cu plată pe o perioadă nedeterminată și totodată un prilej să ceară, prin intermediul sindicatelor din învățământ, creșteri salariale și sporuri ridicole ca cel cu iradierea din cauza calculatorului. Pentru mulți profesori, școala online a fost testul de turnesol care le-a dat dimensiunea incompetenței profesionale, dar și pe aceea a empatiei. Am înțeles că rolul unui sindicat este acela de a apăra interesele respectivei categorii profesionale, dar aici intră și profesorii care își fac treaba cât pot de bine și sunt asociați celeilalte categorii de profesori, însă doar cu numele. Pentru ei ce au făcut sindicatele? S-au ridicat, au separat apele și i-au apărat? Pansamentul nu e un protest pentru mai mulți bani, protest care devine nu doar ridicol în situația dată, ci are un puternic potențial de sabotare a credibilității cadrelor didactice, capitol la care nici pe departe nu excelăm și nu e mai e loc de mai rău. Cum ar fi să iasă public liderii de sindicat și să vorbească despre vaccinarea profesorilor? Nu cred că i-a auzit nimeni să aibă opinii pe acest subiect.

Așadar, într-un concurs foarte nefericit de circumstanțe s-au întâlnit Cumpănașu, personaj absolut nefrecventabil, cu atât mai puțin în domeniul educației, elevii pierduți undeva pe drum de școală și o realitate care, din păcate, îi dă dreptate lui Cumpănașu. Dacă învătământul românesc se mai prăbușește cu o treaptă, nu cred că e din cauza acestui individ. El e doar metastaza unei boli pe care de-a lungul timpului am tratat-o cu ceai de păducel și uleiuri esențiale care doar miroseau frumos și atât. Cioclii educației din România, din păcate, încă mai vorbesc despre acest subiect după ce ani la rând și-au pus umărul la distrugerea ei. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred că argumentația dvs e de bun simț.Este un cerc vicios,educația din ultimii 20 de ani,în care lipsa de repere morale ale famililor, calitatea mediocră a profesorilor și modelele propuse de mass- media și de social media se combină într-o generație școlară majoritar ratată,.
    • Like 2
    • @ Marius Georgescu
      Cumpanasu - un caz patologic, dupa expresia figirii sale se vede ca este un bolnav, un onanist, cum poti intalni prin parcuri sau prin diverse stazi mai retrase, ce se agita la aparitia unei femei, indiferent de varsta. In cazul lui - este dotat cu ceva inteligenta si multa grandomnie. S-a aflat in treba in cazul calarasi, a indraznit sa candideze la alegerile prezintiale, "lucreaza" pe tik tok. Este un specimen diferit de ceilalti cu aceleasi preocupari. Trebuie analizat, diagnosticat si izolat. Oricand poate deveni si periculos, in functie de evolutia bolii. Caci, dle. ctp, ma vad nevoit sa va contrazic, este bolnav. un bolnav, oarecum, inteligent, nu destept, care a fost luat in considerare mai mult decat trebuie si a devenit obraznic.
      In ceea ce priveste cei 500.000 de urmaritori ai lui, acestia se inscriu in categoria celor total lipsiti de educatie, refractari la tot ce tine de instruire si disciplina. Ii intalnesti in timpul orelor de scoala oriunde numai la scoala nu. Aici vinovati sunt foarte multi, cred ca ii stiti, nu ii mai enumar caci as monopoliza rubrica comentariilor. Intr-un cuvant societatea care intelege si aplica libertatea in mod eronat si in sens negativ, in totalitate. Imbecilizarea generatiilor viitoare este telul de viitor al unei mici parti a omenirii.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult