Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cutremure de suprafață

6,9 pe scara Richter

De la Dolce far niente (1998) încoace, a treia dimensiune a filmelor lui Nae Caranfil, profunzimea, s-a micșorat continuu. Dacă în Closer to the Moon mai sunt momente încărcate cu o emoție tușantă pentru spectator, 6,9 pe scara Richter e redus cu totul la 2 D. E un superficiu, adică suprafață plus artificiu.

Totodată, e un musical, dar nu pentru că în el se cântă și se dansează. Toate momentele vocal-coregrafice sunt diegetice, un vis, o reverie, un spectacol, se întâmplă în povestire, personajele nu se apucă să-și cânte replici și situații, ca în clasicele genului. Sentimentele puse pe ecran de Nae Caranfil sunt musicale.

Adică lacrima, râsul, căderea pe gânduri, disperarea, dragostea, moartea, supărarea și împăcarea nu sunt regizate ca să creeze vreun sentiment asemănător în spectator. În ciuda titlului, nu are loc niciun cutremur interior. Nu poți decât să surâzi, din când în când. 

Personajul declanșator al quiproquó-urilor amoroase, Daddy, tatăl revenit de nicăieri al tânărului actor Tony, pe care l-ar fi abandonat cândva, e neverosimil. Cum neverosimilă e și relația patern-filială care ia naștere instant între cei doi, pe baza exhibării unei simple fotografii din copilăria lui Tony. Regizorul-scenarist Nae Caranfil ne cere să încheiem cu el un contract de ficțiune la puterea a doua: nu să ne suspendăm în mod voluntar și real incredulitatea, ci să ne facem că am crede.

Să ne facem că luăm de bună marea dragoste dintre Tony și Kitty, cu toate că Laurențiu Bănescu și Maria Obretin, în ciuda eforturilor interpretative separate, nu fac nicicum „priză” ca iubiți. Cu toată bunăvoința, momentul în care Tony i se adresează din scenă, cu vorbele lui Orfeu către Euridice, peste umărul actrițucii Lorena, lui Kitty aflată în sală, care ar fi trebuit să fie un climax emoțional, e un cât se poate de convingător rateu.

Nu (cu)tremuri nicio clipă la gândul că Kitty s-ar putea sinucide, din gelozie depresivă, deși regizorul se vede că dorește asta.

Cum nu-l crezi pe Daddy când anunță că va muri curând, căci are cancer – moartea înseamnă profunzime, exclusă din film de la bun început – și aștepți întorsătura grotescomică. Care vine, cu asupra de măsură – pentru prima dată de când îl știu, urechea textuală fină a lui Nae Caranfil lasă să scape obscenități jenante prin inadecvare: Daddy retrăgându-se voios în dormitor cu studenta Bambi și anunțând că vor face un performant 69, sau același pensionar de 65 de ani (vârstă pe care Teodor Corban nu are cum s-o arate, altă inadecvare) „trăgându-i-o” entuziast pe la spate lui Bambi (altfel, o plăcută surpriză actoricească, Simona Arsu).

 Pe scurt, ce și cui se întâmplă interesează prea puțin în scenariul lui Caranfil. Secvențele cele mai reușite sunt cutremurele în vis, „deraiate” în muzică, cu versuri, ironie și melodie memorabile despre „infernul” căsniciei sau interludiul din parc, noaptea, iarăși cântat, la o votcă și un fum, al lui Tony și Kitty cu studenții de la Teatru.

O scenă de teatru în film, cu Ovidiu Niculescu în rolul stăpânului morților, Hades, care, la indicațiile nervosului regizor interpretat de Gelu Colceag, trage repetat dintr-o pipă enormă, tarantiniană, și o ia razna din pricina „ierbii” îndesate în loc de tutun de colegii puși pe farse, e momentul comic de vârf.

Toate acestea apar ca precursoare ale finalului, Grand Finale, în stil Hollywood clasic. Coregrafia, scenografia, muzica, versurile, pe tema iadului mitologic și iadului lumii contemporane, prin care rătăcește un Orfeu buimac și dezamăgit, zgâlțâit de obsesia cutremurului, a bulinei roșii, agățat de iubire ca ultimă speranță, fac un spectacol demn de istoria mare a filmului românesc. Doar niște împrumuturi din All that Jazz, al lui Bob Fosse, nu foarte bine ghilimetate, ar putea să deranjeze.

Întorcându-ne la începutul lui 6,9 pe scara Richter, tot o referință filmarescă anticipează și rezumă actuala stare de creație a lui Nae Caranfil: parodiind celebra mișcare „telekinetică” a paharelor pe masă din Călăuza lui Tarkovsky, autorul lui E pericoloso sporgersi ne anunță că nu mai vrea niciun pas în adânc, va face film aidoma păianjenului mergând pe apă.

În calitate de naefil, sper să nu fie acesta finalul. 

(FILM – revista Uniunii Cineaștilor din România, nr. 4/2016)

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Trăiesc cu impresia că Nae Caranfil s-a consumat, ceva gen lipsa de inspirație din ultimele filme ale lui Tarantino: cu „Filantropica” și „Asfalt tango” în memorie, pot spune că-mi doresc să mă înșel!
    • Like 0
  • E oare o "LaLaLand" romanesc nereusit cu aluzi sexuale (69) jenante, tipice indresnelilor obraznice jidanesti?

    • Like 0
  • Filbert check icon
    Sa vezi cutremur la Aus Open...Tot Fissette e de vina, fireste...
    • Like 0
  • Raul check icon
    Filmele care-l definesc pe nae Caranfil sunt cele din anii '90. Filmele de inceput...
    • Like 0
  • Sunt un mare consumator de filme istorice şi nu înţeleg de ce, în ultimii 27 de ani, subiectul a fost abandonat. Este loc liber cât cerul... Sergiu Nicolaescu şi-a bătut joc de bugetele pe care le-a avut pentru realizarea unor filme istorice. El nu poate inhiba pe cineva. Excepţie fiind, după părerea mea de novice, filmul "Mircea". Am revăzut "Mircea" şi "Inimă sălbatică" al lui Mel Gibson şi nu am remarcat diferenţe prea mari, doar că "Inimă sălbatică" a fost premiat. De ce nu se mai realizează filme istorice? Banii să fie cauza?
    • Like 0
    • @ Constantin
      Costurile de productie sunt foarte mari. Ultimul film istoric romanesc de care stiu e Restul e tacere, tot al lui Caranfil. Desi cred ca te referi la filme miedievale cu mii dr figuranti si scene de lupta epice, care sunt foarte scumpe de facut. Nu avem o piata de film care sa justifice asemenea costuri.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Nu vorbi la general despre S.N. Dacii este un film istoric foarte bine făcut, deloc mai rău decît altele din epocă. Se făceau atunci multe filme istorice. Acum, seriale istorice, unele foarte reușite, fac sud-coreeni, pe TVR 2 rulează acum unul, nu tocmai cel mai bun (17.30, reluat dimineața). Da, sigur, se pot face multe filme istorice bune. Aniela este un serial care începuse bine, după care scenaristul a intrat pe linie moartă cu acele secvențe neverosimile în care tatăl o violează pe iubita fiului său, după care a fost o lungă pauză. Acum filmul este rulat tîrziu, după miezul nopții, presupun că nu prea a avut audiență, deși – în primul sezon cel puțin, ca să folosesc terminologia la modă – reconstituirea finalului de sec. 19 (epoca Eminescu-Creangă-Caragiale) este foarte reușită.
      Da, filmele istorice sînt, în general, foarte scumpe, evident. Ce întrebare e asta? În plus, telespectatorul român este sub-mediocru, este o realitate pe care nu o putem ocoli. Știu, iar scriu lucruri neplăcute, „nepatriotice”.
      • Like 0
    • @ Marius Malus
      Da, mă refer la filme cu mii de figuranţi, dar nu neapărat medievale. Şi-ţi dau un exemplu de subiect fabulos: Răscoala de la 1907. Un film în care să-l vedem pe Carol I ordonând foc împotriva ţăranilor, iar pe Ionel Brătianu şi generalul Averescu executând. Eroii neamului, dar oameni care au şi greşit. Ar fi o lecţie pentru cei care cred că lumea asta este colorată doar în alb şi negru. 1907 este un subiect fabulos, iar un film bine făcut ar putea marca reveneala din beţia în care ne complacem. Am dat un singur exemplu.
      • Like 0
    • @ Constantin
      Decat filme despre evenimente istorice epopeice cu un caracter controversat si greu de realizat in mod obiectiv, mai bine ne am orienta spre ceea ce produce poporul roman cel mai spornic: absurdul penibilului. Aici s ar incadra, daca vrem film istoric, ceea ce se numeste "Republica de la Ploiesti", o tentativa de lovitura de stat bananiereasca. Nu cred ca ar fi nevoie de sume foarte mari pentru asemenea film. De la Caragiale incoace nu cred ca s a mai abordat acest subiect in vreun fel foarte direct, ci doar fugitiv. In ziua de azi regizorii romani, pun mai mult accent pe absurdul cotidian, controverse, efectele discriminarii si viata in jungla urbana romaneasca, dar n ar strica incercat si altceva mai putin premiabil, dar si mai putin teatral.
      • Like 1
    • @ Bogdan Melinte
      Republica de la Ploieşti, un alt subiect fabulos. Cu privire la Caragiale, îţi dau o veste tristă: a participat şi el, dar, ulterior, nu a mai recunoscut... I-a fost ruşine şi n-a avut obraz...
      • Like 0
    • @
      Filmul "Mircea" a avut un buget de 500 000 de dolari (la nivelul anului 1989...). Cât ar costa acum un asemenea film? Mai mult, evident. Dar avem nişte milionari în euro care ar putea sponsoriza... Trebuie ca cineva să-i convingă.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Da, de acord, numai că, pt a face un asemenea filme ori asemenea filme trebuie ca, politic și social vorbind, intelectualii români să fie capabili să nu gîndească în clișee simpliste gen „fără noi, se ducea de rîpă Europa”, „noi, o minune a istoriei” și alte asemenea tîmpenii ieftine. Astăzi, Dacii s-ar face cu totul altfel, ideologic vorbind și, poate, ar trebui făcut. Uitați-vă la Spartacus cu Kirk Douglas, film oarecum contemporan cu Dacii, și Spartacus versiunea mai nouă.
      Am dat exemplul co coreenii, deoarece par singurii care au făcut din istoria lor o temă pt deja foarte multe seriale. Au început cu Jumong, contemporan cu Burebista, și au continuat pînă în sec. 19. Nu cunosc nicio altă cinematografie care să fie făcut din istoria națională un proiect de filme seriale la amploarea pe care o au coreenii. Evident, multe scene sînt inventate, există un nucleu istoric aproximativ, în jurul căruia brodează scenarii foarte interesante.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Mai întăi trebuie să ai un proiect coerent pt așa ceva; apoi dorința să-l pui în practică; apoi cauți finanțare. Nu văd de ce un bogătaș și-ar băga banii într-un moft, poate (repet: poate) și i-ar băga într-un proiect coerent. Nici nu sînt sigur că e nevoie de sponsori, statul român trebuie să fie capabil să ofere o viziune a sa asupra filmului, concret în cazul unei serii de seriale istorice, așa cum au coreenii. Este evident că au un plan coerent. Să nu uităm însă că este vorba de o țară din G 20, adică dintre primele 20 mari economii ale lumii.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Ah, am uitat ceva: Aniela, un frumos film serial despre epoca Eminescu-Creangă-Caragiale, la un moment dat cu un scenariu imposibil: tatăl o violează pe iubita fiului său. Dacă sărim peste aceste detaliu de lipsă de inspirație, este un serial excelent. A avut o audiență f. mică, iar noile sezoane și mai mică, fiind împinse după miezul nopții, la ore la care, uzual, fac nani. Păcat de efort. Ca să pui în valoare asemenea proiecte trebuie să ai și spectatori pe măsura proiectului. Mi-e teamă că nivelul majorității românilor este submediocru, nu se uită la asemenea filme.
      • Like 0
    • @
      Cred că te înşeli cu privire la români şi mai cred că tu ai în minte un film gen Sergiu Nicolaescu. Eu mă refer la un film modern, cu efectele speciale de astăzi. Imaginează-ţi următoarea scenă din 1907: Armata condusă de Averescu atacă şi rade de pe suprafaţa pământului mai multe sate din Oltenia. Că acolo a fost durerea mare. Moldova a aprins ţara, dar Oltenia a ars la propriu. Şi tot carnagiul era săvârşit de către soldaţii-ţărani, ameninţaţi cu Curtea Marţială de către superiori. În Oltenia s-a tras în tot ce mişca, ba chiar şi în satele părăsite. Acolo a fost un Iad pe care doar Cambogia lui Pol Pot l-a mai cunoscut. Aşa ceva nu trebuie uitat şi nici iertat. Şi în timp ce evenimentele criminale se desfăşurau, Ionel Brătianu, ministru de Interne, se pregătea de nuntă cu fosta nevastă a lui Marghiloman. La final, autorii genocidului au început să caute vinovaţii... L-au găsit vinovat pentru instigare pe ... George Coşbuc, acesta scrisese poezia Noi vrem pământ, dar cu vreo 10 ani înainte... A scăpat de puşcărie ca prin urechile acului. Subiectul are toate ingredientele unui film de succes. Eu am scos în evidenţă foarte puţine lucruri. De ce să nu se uite românii la un asemenea film? Românii se uită la filme cu elfi şi inele magice...
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      1. „Cred că te înşeli cu privire la români ” Adică? Citești cifrele statistice despre români? Arată cu totul altfel decît ne-ar plăcea nouă să arate. Dar, poate, mă înșel. Aduci argumente că mă înșel?
      2. „mai cred că tu ai în minte un film gen Sergiu Nicolaescu”. Ce te face să crezi acest lucru? Mă crezi incapabil să gîndesc mai sus de mediocru?
      3. „Imaginează-ţi următoarea scenă...” Da, OK, mi-am imaginat-o și am mai imaginat multe altele. Dar această ultimă parte a textului contrazice prima parte.
      • Like 0
    • @
      Scuze! Departe de mine gândul de a jigni, poate că am fost neinspirat în exprimare. Închei acestă discuţie, dar nu înainte de a da un argument care mă face să cred că un asemenea film ar avea un succes nebun: scandalul din jurul lui. Casa Regală, Armata, politicieni, ziarişti, monarhişti, unii istorici (de mucava) ar face un scandal monstru care ar mări curiozitatea publicului la cote maxime. Carol I, Ionel Brătianu sau Averescu sunt nişte repere în istoria noastră şi vor beneficia de o apărare pe măsură, dar, din punctul meu de vedere, adevărul nu trebuie ascuns de dragul cuiva. Şi nu înseamnă că ne batjocorim eroii, ci doar le corectăm puţin imaginea, în conformitate cu adevărul. Că nu noi am comandat foc atunci când era necesară o reformă agrară. Şi nu le neagă cineva faptele bune, ci doar le sunt puse în balanţă şi faptele odioase.
      Până acum, filmul istoric românesc a fost la nivel de propagandă, propunerea mea poate marca trecerea la nivelul următor.

      Scuze! Chiar n-am vrut să jignesc.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Filmul lui Mel Gibson respectă adevărul istoric în proporție de 75%.
      Mircea al lui SN falsifică istoria în proporție de peste 75%.
      Acum, trebuie să alegi: o ficțiune absolută sau o informare cât mai corectă? Întrebarea își are rostul, pentru că (din păcate) mulți își fac cultura generală din filme!
      Să nu uit ... la Rovine nu Mircea a învins: doar un exemplu de înlocuire a istoriei cu propaganda!
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Domnule, dacă îți închipuiești dumneata că în Regatul României regele putea ordona ceva armatei ... te înșeli amarnic! Am spus și mai sus: istoria a fost înlocuită cu propaganda și cetățenii sunt încurajați să se cultive din filme! Ca o paranteză, la 1907 Averescu încă nu însemna nimic, iar cel care a tras în țărani a fost un tânăr ofițer de artilerie, pe numele lui Antonescu - Ion Antonescu! Așadar, nu se leagă, nu se pupă!
      • Like 0
    • @ Bogdan Melinte
      check icon
      Excelentă propunere: o susțin!
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Nenea Iancu 1852-1912 - Republica de la Ploiești 1866: să spui că a participat mai mult decât a descris în „Boborul”, mi se pare puțin forțat! Nu credeți? Avea totuși numai 14 ani!
      • Like 0
    • @
      Mircea a învins la Rovine, dar a pierdut următoarea luptă şi a fugit în Transilvania. Şi nu filmele sunt sursa mea de informare. Tocmai ce am spus că filmul istoric românesc se află la nivel de propagandă.

      Eu am comparat "Mircea" cu filmul lui Gibson în privinţa desfăşurării de forţe şi a modului de punere în scenă.
      • Like 0
    • @
      Să clarificăm un adevăr istoric: în 1907, Averescu era general şi ministru de Război iar Ion Antonescu era un tânăr subofiţer, în garnizoana Galaţi, care, este adevărat, s-a remarcat în "lupta" cu ţăranii... Un criminal, evident. Dar Averescu era general şi ministru de Război iar Antonescu era doar un subofiţer din garnizoana Galaţi.

      Carol I nu a fost patriarh, ci rege şi în această calitate nu numai că a ordonat masacrul, dar a confiscat şi arhivele care îl demonstrau. Guvernul următor le-a căutat, pentru a le folosi în lupta politică, evident, dar nu le-a găsit. Toate documentele emise în acea perioadă au ajuns în arhiva personală a lui Carol I, pentru ca nimeni, niciodată, să nu afle adevărul. Există surse credibile în corespondenţa diplomatică a ambasadelor străine de la acea dată. Este posibil ca multe documente din acea perioadă să fi luat drumul Moscovei, împreună cu Tezaurul. Poate că, într-o zi, le vom primi.
      • Like 0
    • @
      Republica de la Ploieşti a avut loc în anul 1870. În anul 1866, Carol I a fost proclamat domnitor al României. Ai încurcat datele...

      În anul 1870, IL Caragiale avea 18 ani, nu 14... Nu sunt foarte documentat, accept critici, eu am citit despre participarea sa într-un ziar din Ploieşti.
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Pentru că un oarecare Ion Antonescu „era doar un subofiţer din garnizoana Galaţi” ne spune nouă două lucruri:
      1 - că într-adevăr orice soldat își poartă în raniță bastonul de mareșal
      și
      2 - că de unde nu-i ...
      Succes cu documentarea!
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult