Cu oamenii aceștia nu se poate vorbi, ci doar lupta

Pt. mine e clar ca nu se poate discuta cu rusii-ei se jura ca nu fura, deși ii prinzi cu rata în gura-dar la fel de clar îmi e ca se mai găsesc destui la noi care le vor da credit. Pe cât sint unii de ticăloși fără conștiința sau scrupule, pe atât sint unii de prosti, ca altfel nu le pot zice.

Pt. mine e clar ca nu se poate discuta cu rusii-ei se jura ca nu fura, deși ii prinzi cu rata în gura-dar la fel de clar îmi e ca se mai găsesc destui la noi care le vor da credit. Pe cât sint unii de ticăloși fără conștiința sau scrupule, pe atât sint unii de prosti, ca altfel nu le pot zice.

Politica externă a SUA este un sport crud
de Diana Johnstone

Această practică crudă a fost de mult interzisă ca fiind inumană.
Și totuși astăzi se practică o varietate de vânătoare de urs la o scară internațională gigantică, îndreptată împotriva unor națiuni întregi.  Această practică se numește politică externă a SUA.  A devenit distracția absurdului club sportiv internațional numit NATO.

Liderii Statelor Unite, cu siguranță în aroganța lor ca „națiune esențială”, nu au mai mult respect față de alte țări decât îl au elisabetanii pentru animalele pe care le torturau.  Vânătoarea este planificată în mod conștient și atent.

Ca dovadă, amintesc un raport din 2019 al Corporației RAND adresat șefului de stat major al armatei SUA, intitulat „Extinderea Rusiei”.  Studiul RAND în sine este relativ prudent în recomandările sale și avertizează că multe trucuri perfide ar putea să nu funcționeze.  Cu toate acestea, mi se pare scandalos faptul că acest raport există – nu atât pentru conținutul său, cât pentru că arată ceea ce Pentagonul îi plătește pe cei mai buni intelectuali săi ca să găsească modalități de a pune alte națiuni in situatii dificile pe care executivii americani speră apoi să le exploateze.

Linia oficială a SUA este că Kremlinul amenință Europa cu expansionismul său agresiv.  Dar când strategii sunt între ei, povestea sună foarte diferit.  Scopul lor este să folosească sancțiunile, propaganda și alte măsuri pentru a provoca Rusia să ia exact acele tipuri de măsuri negative („supra-extindere”) pe care SUA le pot exploata în detrimentul Rusiei.

Studiul RAND explică obiectivele sale:

„Examinăm o serie de măsuri nonviolente care ar putea exploata vulnerabilitățile și temerile Rusiei pentru a dăuna armatei și economiei Rusiei și reputației regimului în țară și în străinătate.  Pașii pe care ne gândim să facem acest lucru nu vizează în primul rând apărarea și descurajarea, deși ar putea contribui la ambele.  Mai degrabă, aceste mișcări sunt concepute ca elemente ale unei campanii menite să dezechilibreze adversarul, să îndemne Rusia să concureze în zone sau regiuni în care Statele Unite au un avantaj competitiv și să provoace Rusia să se mobilizeze militar sau economic sau să facă regimul să piardă   prestigiu și/sau influență interna si internațională.”

Aparent, liderii americani consideră acest comportament „normal”, la fel cum tachinarea este normală pentru bătăușul din curtea școlii și spionarii agenților corupți ai FBI.

Descrierea se potrivește operațiunilor americane din Ucraina, care vizează „exploatarea vulnerabilităților și temerilor Rusiei” prin plasarea unei alianțe militare ostile în pragul ei și descriind apoi răspunsurile perfect previzibile ale Rusiei drept o agresiune fără temei.  Diplomația presupune înțelegerea poziției celeilalte părți.  Dar vânătoarea verbală de urs implică un refuz total de a înțelege pe celălalt și o interpretare greșită constantă și conștientă a fiecăremui enunț sau acțiuni din partea celeilalte.

Ceea ce este cu adevărat perfid este că, în timp ce ursul rus este acuzat în mod constant că urmărește politici expansioniste, întreaga politică are ca scop să-l determine să facă exact asta!  Pentru că atunci putem impune sancțiuni, putem crește și mai mult bugetul Pentagonului și putem strânge lațul rachetelor de protecție ale NATO în jurul prețioșilor noștri „aliați” europeni.

Timp de o generație, liderii ruși au făcut eforturi extraordinare pentru a construi un parteneriat pașnic cu „Occidentul”, care este instituționalizat în Uniunea Europeană și, mai ales, NATO.  Ei credeau cu adevărat că sfârșitul Războiului Rece artificial ar putea aduce o vecinătate europeană pașnică.  Dar liderii aroganți ai SUA, contrar sfatului experților lor de top, au refuzat să trateze Rusia egal ca o  mare națiune care este, preferând să trateze țara ca pe ursul hărțuit dintr-un circ.

Extinderea NATO a fost o formă de vânătoare de urși, în mod clar un mijloc de a transforma un potențial prieten într-un inamic.  Fostul președinte american Bill Clinton și administrațiile ulterioare au ales această cale.  Moscova acceptase independența foștilor membri ai Uniunii Sovietice.  Vânătoarea de urs a constat în acuzarea constantă a Moscovei că plănuiește reîncorporarea acestor țări prin forță.

Țara de graniță a Rusiei

Cuvântul Ucraina înseamnă țara de graniță, în esență țara de graniță dintre Rusia și ținuturile vestice care au aparținut uneori Poloniei, Lituaniei sau Imperiului Habsburgic.  Ca parte a URSS, Ucraina a fost extinsă pentru a include mari părți ale Rusiei și aceste teritorii vestice.  Istoria a creat două identități puternic contrastante la ambele capete, astfel încât Ucraina independentă, care a apărut abia în 1991, a fost profund divizată de la început.  Și încă de la început, politicile Washingtonului, în concordanță cu o diaspora mare, hiperactivă, anticomunistă, anti-rusă  din SUA și Canada, au fost concepute pentru a folosi amărăciunea diviziziunii ucrainene pentru a viza mai întâi URSS și apoi slăbiciunile Rusiei.  S-au investit miliarde de dolari în „întărirea democrației”: înfruntând vestul Ucrainei pro-vestic cu estul Ucrainei semi-ruse.

Lovitura de stat din 2014, susținută de SUA, l-a înlăturat pe președintele Viktor Ianukovici, care avea un sprijin solid din estul Ucrainei și a introdus la putere forțele pro-occidentale hotărâte să conducă Ucraina în NATO și să sprijine tot mai deschis Rusia declarată principalul inamic.  Asociată cu aceasta era si perspectiva cuceririi într-o zi a celei mai mari baze navale rusești din Sevastopol din peninsula Crimeea.

Întrucât oamenii din Crimeea nu și-au dorit niciodată să facă parte din Ucraina, pericolul a fost evitat printr-un referendum în care majoritatea covârșitoare a locuitorilor Crimeei au votat pentru reintegrarea în Rusia, de care fuseseră despărțiți printr-o decizie autocratică a lui Hrușciov în 1954.  Propagandiștii occidentali au denunțat acest act de autodeterminare ca fiind o „invazie rusă” vestind un program militar rus de cucerire – o fantezie nesusținută de fapte sau motivații.

Îngroziți de lovitura de stat care l-a răsturnat pe președintele pe care l-au ales și de naționaliștii care au amenințat că vor interzice limba rusă pe care o vorbeau, oamenii din provinciile estice Donețk și Lugansk și-au declarat independența.

Rusia nu a susținut această mișcare, ci a susținut în schimb Acordurile de la Minsk, semnate în februarie 2015 și aprobate printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU.  În esență, acordul vizează păstrarea integrității teritoriale a Ucrainei printr-un proces de federalizare, în care republicile separatiste ar reveni în schimbul autonomiei lor locale.

Acordul de la Minsk considera  câțiva pași pentru a pune capăt crizei interne ucrainene.  În primul rând, Ucraina ar trebui să adopte imediat, în martie 2015, o lege care să acorde autoguvernare regiunilor din est.  În continuare, Kievul va negocia cu teritoriile de Est liniile directoare pentru alegerile locale care vor avea loc anul acesta sub supravegherea OSCE.  Apoi Kievul va implementa o reformă constituțională care să garanteze drepturile Estului.  După alegeri, Kievul avea să preia controlul deplin asupra Donețkului și Luganskului, inclusiv granița cu Rusia.  O amnistie generală s-ar extinde asupra soldaților de ambele părți.

Dar, deși Kievul a semnat acordul, nu a pus niciodată în aplicare niciunul dintre aceste puncte și refuză să negocieze cu rebelii din est.  În așa-numitul format Normandia, Franța și Germania trebuiau să facă presiuni asupra Kievului pentru a accepta acest acord de pace - dar nu s-a întâmplat nimic.  În schimb, Occidentul a acuzat Rusia că nu a implementat acordul, ceea ce nu are sens, deoarece depinde de Kiev să implementeze ceea ce s-a convenit, nu de Moscova.  Oficialii de la Kiev își reiterează în mod regulat refuzul de a negocia cu rebelii, cerând în același timp tot mai multe arme de la puterile NATO pentru a rezolva problema în felul lor.

Între timp, facțiunile majore din Duma Rusă și opinia publică și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la populația vorbitoare de limbă rusă din provinciile estice, care suferă de privațiuni și atacuri militare ale guvernului central în ultimii opt ani.  Această îngrijorare este, desigur, interpretată în Occident ca o repetare a eforturilor lui Hitler de a cuceri țările vecine.  Dar, ca întotdeauna, inevitabila analogie cu Hitler este nefondată.  Pentru că un lucru este cert: Rusia este prea mare pentru a fi nevoită să cucerească habitatul.

Ai nevoie de un inamic?  Aici ai unul!

Germania a găsit formula perfectă pentru relațiile occidentale cu Rusia.  Ești un „înțelegător al lui Putin” sau nu?  Prin Putin se înțelege Rusia, deoarece trucul obișnuit al propagandei occidentale este de a uzurpa identitatea țării vizate cu numele președintelui său, Vladimir Putin, care este inevitabil un autocrat dictatorial.  Cei care „înțeleg” pe Putin sau Rusia sunt foarte suspectați de neloialitate față de Occident.  Deci, acum toți, să ne asigurăm că NU ÎNȚELEM Rusia!

Conducerea rusă susține că se simte amenințată de membrii unei vaste alianțe ostile care au în mod regulat manevre militare în pragul ușii lor?  Sunt incomodati cu rachetele nucleare care vizează teritoriul lor de către statele membre NATO din apropiere?  Dar de ce, asta e doar paranoia sau un semn de intenții viclene și agresive.  Nu e nimic de înțeles.

Deci Occidentul a tratat Rusia ca pe un urs vânat.  Și acum are o națiune adversă puternică din punct de vedere militar, cu arme nucleare, condusă de oameni mult mai gânditori și inteligenți decât politicienii mediocri din Washington, Londra și în alte locuri.

Președintele american Joe Biden și statul său profund nu și-au dorit niciodată o soluție pașnică în Ucraina, deoarece Ucraina, aflată într-un punct problema, acționează ca o barieră permanentă între Rusia și Europa de Vest, asigurând controlul SUA asupra acesteia din urmă.  Ați tratat Rusia ca pe un adversar de ani de zile, iar Rusia trage acum concluzia inevitabilă că Occidentul o va accepta doar ca adversar.  Răbdarea este la sfârșit.  Și asta schimbă complet regulile jocului.

Prima reacție: Occidentul va pedepsi ursul cu sancțiuni!  Germania oprește certificarea conductei de gaze naturale Nord Stream 2. Așa că Germania refuză să cumpere gazul rusesc de care are nevoie pentru a se asigura că Rusia nu poate opri gazul de care are nevoie la un moment dat în viitor.  Un truc ingenios, nu?  Și între timp, pe fondul penuriei tot mai mari de gaze și a prețurilor în creștere, Rusia nu va avea probleme să-și vândă gazul în altă parte din Asia.
Când „valorile noastre” includ un refuz de a înțelege, abundentan neintelegerilor este inepuizabilă.

Priviti din urmatoarea perspectiva. Deocamdata rusii se afla pe teritoriul considerat de Rusia ca fiind rusesc. Deci nu este invazie ci apararea patriei impotriva ocuparii Ucrainei de catre USA.
Statul Ucrainian este un stat marioneta SUA ce include si teritoriu istoric rusesc. Daca vrea sa fie cu SUA Ucraina trebuie sa renunte la teritoriile rusesti. Ceea ce nu vrea sa faca fiindca nu o lasa SUA. Discursul lui Lawrov are bataie lunga in timp.

Se pare ca oamenii nu mai sunt capabili sa gandeasca limpede. Se ignora cauza reala. Ca SUA un stat la 15000km distanta are un stat marioneta inarmat pana in dinti in granita cu Rusia, si cu teritorii ce apartin istoric Rusiei.

Dati inainte ca pana la urma Londra, Washington, New York, si LA vor primi bomba.

Rusia are 1/10 bugetul militar din ce au tarile NATO plus SUA. Rusilor nu le-ar trece prin cap sa vina peste NATO. Doar daca nu au de ales.

Dar atunci va fi razboi atomic ca nu-si permit cu bugetul pe care il au decat asta ca optiune.

Faceti presupunerea falsa ca Rusia nu va folosi arsenalul nuclear si se va lasa distrusa intr-un razboi conventional pe care il pierde cu siguranta. Nu uitati si de armele biologice.

Corona a fost un exercitiu pregatitor al populatiei pentru ce urmeaza. Decizia pare sa fi fost luata. SUA trebuie sa distruga una din cele doua Rusia sau China. Au ales Rusia ca e mai slaba.