Foto: Profimedia
Ar trebui să curgă tone de cerneală ca să putem exprima motivația principală. Ar trebui să poată înțelege majoritatea populației României motivațiile ce au condus la decizia guvernanților de a crește taxele și impozitele. Vom lua doar câțiva factori și-i vom analiza pe rând, cu speranța că vor fi înțeleși.
În România nu a evoluat o clasă politică în ultimii 32 de ani. Urmașii comuniștilor au perpetuat un sistem ce nu făcea altceva decât să consume în interesul propriu avantajele prezenței la guvernare prin interpuși obedienți și incapabili.
Nu am văzut de-a lungul timpului nimic altceva decât niște marionete conduse de păpușari ce stăteau confortabil în canapele, trăgând din țigări de foi și sorbind cu plăcere coniac. Din timp în timp mai venea câte un supus care făcea temenele și cerea un post.
Cu o scârbă pe chip nedisimulată, greii îi aruncau sositului un oscior de ros, atrăgându-i atenția să trimită redevența exact la timp și fără alte întrebări. Acesta este sistemul, acesta este primul motiv pentru care aceșți mastodonți nu sunt luați la întrebări de ANAF. Pentru că generează banii greilor în primul rând... Apoi generează votanți.
Totul este o imensă mașinărie de vot, bine antrenată să execute comenzile politice. Sistemul este ancorat parazitar de jos până sus. Credeți că cineva ajunge pe o funcție politică, dacă nu colaborează și nu își onorează prin contribuție financiară afilierea?
Totul se numește pe criterii politice, oriunde, în orice poziție. Comparația cu o caracatița este desuetă, este efectiv o mocirlă lipicioasă ce s-a infiltrat peste tot, la orice nivel. Iar faptul că statul nu își recuperează banii cuveniți de la companiile datoare, tot de domeniul incompetenței este.
Când ești numit politic, iar tu ești de fapt un habarnist notoriu, logic că nu știi nimic. Vii la serviciu, faci pe șeful, țipi la două femei de serviciu, îți plantezi metresa în loc cald și mai și adulmeci ca o fiară ceva nou de cucerit.
Ăsta este sistemul, mocirla lipicioasă ce a pătruns peste tot, ne-a intrat în ochi orbindu-ne, în nas blocând respirația și ne-a înnegrit sufletele. Uitați-vă la exponenții de vârf ai lipsei crase de competențe, reamintiți-vă cu toții perioada din 2018-2019, când România a traversat o criză de proporții. Oamenii la putere fără cunoștințe economice, mincinoși, atrași doar de mirajul funcției. Ei nu au făcut în viața lor ceva, nu au construit nimic, doar au ajutat obedienți la menținerea sistemului actual. Sistem în care marii datornici sunt ținuți în viață, pentru a genera venituri personale, pentru a genera votanți, pentru a genera putere asupra oamenilor amărâți care lucrează în sistemul bugetar. Alt sistem ce trăiește ca o lipitoare pe spatele agenților economici privați. Un sistem plin de obedienți care nu au nimic în cap decât să aștepte să treacă timpul și să își ia salariul și drepturile. Un sistem căruia nu-i pasă de nimic și face dramolete când se anunță restructurări. Cu plânsete și scene de teatru scurt, de după-amiază.
De unde bani ca să întreții această camarilă utilă? De unde bani să ții funcționărimea? Căci, în afară să fâțâie dosare și să strige toți în cor Să trăiți domnule director, nu au competențe. V-o spun cu toată convingerea din interacțiunile mele cu acest sector.
Ei nu au nevoie de profesionișți și tehnicieni. De ce ar avea nevoie? În primul rând, pentru că nu înțeleg, în al doilea rând, pentru că nu doresc profesioniști ai mediului privat în treburile lor. Ei fraudează și atât. De aici și toate deciziile și declarațiile politice ce pun pe jar o țară întreagă.
E simplu, nu mai au bani. Căci au cheltuit cu nemiluita, cu o inconștiență și o nesăbuință dezarmante. Nu au făcut în viața lor performanță, sunt doar niște deșeuri economice, niște rateuri profesionale, care au ajuns sub pulpana ocrotitoare a puterii.
Și de unde bani? De la cei ce fac performanță, logic. De la sectorul privat, ce duce în spate efectiv o țară întreagă. Banii din taxarea sectorului privat se vor duce clar în menținerea cașaloților decedați din economie. Căci de acolo vin redevențele, salariile și voturile.
Președintele României nu se bagă. Știe el de ce. Știe de ce tace. Știe mai bine decât putem spune noi. Așa că haita de lupi hulpavi s-a uitat la oile sectorului privat și se gândește la ele ca la o sursă valoroasă de hrană pentru viitor care le va ține în viață sistemul de eșuați numiți politic în toate instituțiile statului. Aceștia, la rândul lor, vor ține sub teroare alt segment de bugetari cu spaima în suflet de a nu fi concediați.
Căci spaima nu ți-o provoacă decât lipsa de încredere în tine, în cunoștințele tale profesionale, aceeași spaimă de incompetent ce te-a făcut să stai în aceeași poziție zeci de ani și să ieși la zbierat în piață, când ți-o cere vreun lider de sindicat, un alt produs al sistemului. Căci da, sindicatele au rolul lor: sunt servanții sistemului. Gândiți-vă doar că atunci când se satisfac revendicări salariale, cui folosesc?
În primul rând, sunt scuza perfectă pentru guvernanți de a mări bugetele, pentru ca mai târziu să aibă de unde să se servească. Apoi prin această manevră, banii sunt scoși efectiv în consum și iată ce bine o duce România și ce creștere economică are... din consum, firește. Iar servanții, aka sindicatele sau liderii lor, au la rândul lor expunere pe axa de putere. Vedeți ce am făcut noi pentru voi?
Sectorul privat este singurul care generează performanță, este singurul care știe cu adevărat ce înseamnă eșec, ce înseamnă lupta pentru supraviețuire. Și el este cel biciuit în permanență de guvernanți, pentru că nu are opțiune. În sectorul bugetar nu se cunoaște cuvântul performanță, faptul că ești acolo este un dat, ceva cuvenit, câștigat pe viață.
Și cu așa decidenți, cum să ne mirăm că ne fac alții foaia de parcurs, că alții ne indică cu degetul ce trebuie să facem, alții ne ocupă la propriu țara cu interesele lor economico-financiare.
Pentru că decidenții noștri sunt doar niște marionete instalate în poziții-cheie de alții, este simplu. Iar acești decidenți nu fac altceva decât să ia poziția de drepți și să execute.
Să nu ne mire nimic, să nu ne mire rezultatul alegerilor viitoare, ne merităm soarta, căci nu avem unitate civică. Lipsa de cultură, lipsa de educație civică vor conduce la ascensiunea altor monștri, de altă natură. Ei acum stau și adulmecă cu nările în vânt, căci altceva decât un ritm politic suburban cu accente vădit vulgare și violente nu se va naște din lipsa noastră de inițiativă. Se va termina cu generația de așa-ziși politicieni miștocari, vor veni cei din grote, flămânzi și fără cultură.
Nu știm să fim uniți și să răspundem pe măsură. Suntem doar niște ființe egoiste, care se bucură tainic de necazul celuilalt, fără să gândim că toți ajungem acolo, în gură hulpavă a sistemului, mai devreme sau mai târziu.
Închei cu câteva versuri din Dimitrie Bolintineanu, ce exprimă atât de corect situația noastră:
„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,/ Dar cu umilință lanțu-l încovoaie./ Ce e oare traiul, dacă e robit?/ Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar mai departe încep subiectivismele, unele cu tentă politică evidentă, cu care nu prea mai sunt de acord:
- E un stereotip faptul că doar în sectorul privat există performanță. Mai există încă o opinie parțial adevărată dar parțial falsă, cum că bugetarii sunt niște simpli paraziți care trăiesc pe spinarea privaților. Eu zic așa: în România, într-adevăr sectorul bugetar e supradimensionat și ineficient, umflat doar pentru clientelism politic. Dar la modul teoretic, într-o societate funcțională (nu ca a noastră) bugetarii muncesc și ei ca și privații și tot la fel ca privații, oferă SERVICII către societate, servicii pentru care sunt plătiți, așa cum și privații sunt plătiți de către clienții lor. A spune că bugetarii trăiesc pe spatele privaților e la fel de fals cu a spune că și privații trăiesc pe spatele clienților lor. Toți muncesc și toți sunt plătiți pentru munca și serviciile oferite. Și încă ceva: să nu uităm că există și privați care au ca și client, ce să vezi! chiar statul. Ia să ne gândim de exemplu la privații care construiesc drumuri / autostrăzi. Clientul lor e numai și numai statul. După această logică fracturată, acești privați trăiesc pe spatele statului. Și în general, cam orice firmă privată are relații comerciale și cu statul, nu numai cu alți privați. Luați la alegere orice domeniu (echipamente de birotică, mobilier, automobile, materiale de construcții etc etc etc) și o să fiți surprinși. Deci eu propun mai multă înțelepciune și echilibru când ne repezim să acuzăm statul ca fiind parazit prin definiție. A! Da, la noi, statul a profitat de puterea administrativă pe care o are implicit și a făcut regulile în interesul său. NImic nu l-a oprit să-și umfle aparatul funcționăresc și să facă angajări cum are chef, fără să dea socoteală pentru performanță și calitatea serviciilor oferite. Și nimic nu l-a oprit să cheluiască aberant și fără cap, să facă afaceri oneroase etc iar când a rămas fără bani să taxeze zonele private de unde știe că poate lua bani cu japca și are și curajul să o facă. În același timp să nu colecteze toate sumele datorate către bugetul statului și să se poarte slugarnic cu multinaționalele. Trebuie deci, evident să se facă o reformă profundă a statului, ”tăind în carne vie”, dar în același timp nu trebuie să-l sabotăm fiindcă, pe baze ideologice strâmbe, îl considerăm parazit oricât de eficient ar fi.
- Sunt de acord că ne trebuie unitate civică, dar evident nu UNANIMITATE politico-ideologică, ca pe vremea lui Ceaușescu. Da, ar trebui să ieșim la manifestații masive, să arătăm că nu acceptăm orice ne fac acești conducători de carton și să ne impunem voința. Dar... ce vrem de fapt? Autorul ne sugerează câte ceva, dar fără să aibă curajul de a-și expune o opinie politică. Dar e cam transparent. A zis că în 2018-2019 am trăit o criză. Nu îmi amintesc de vreo criză atunci comparabilă cu ce avem acum, sau chiar în 2009-2010. Știu doar că atunci (2018-2019) era PSD-ul la guvernare, cu ”Veorica” prim ministru. Deci e clar, autorul nu vrea cu PSD. Mai departe spune de Johannis care tace și știe el de ce. De fapt știm și noi. Mai departe zice că ai noștri decidenți sunt marionete ale intereselor străine de afară. Cu opinia asta sunt absolut de acord. Deci îl bagă și pe Johannis (în mod corect) în oala celor aserviți celor care i-au promovat, adică intereselor economice străine. PNL-ul e umbra (și marioneta) lui Johannis, deci nu vrea domnul autor nici cu PNL-ul. Mai aflăm că dacă suntem pasivi și nepăsători, la alegeri ne vom procopsi cu niște politicieni mai rudimentari și mai răi decât cei de până acum. În traducere liberă e ”CÂH” și cu AUR. Ce mai rămâne? USR-ul? Pe bune? Tot articolul ăsta să fie doar un suflu în pânze pentru USR? Păcat, eu cu USR-ul n-o să votez în niciun caz. Fiindcă îi consider exponenții neomarxiștilor, cu toate relele aferente, nu le mai reiau acum. Dar mă mir, fiindcă și domnul Cioloș era inițial la USR, a fost și prim ministru și se poate spune despre el orice dar nu că ar fi fost reprezentatntul intereselor României, ba dimpotrivă. La fel, nici Clotilde Armand, Dominic Fritz etc etc nu cred că sunt în fruntea curentului naționalist... Deci am rămas nedumerit, ca cetățeanul turmentat: ”eu cu cine votez”? Am găsit, a mai rămas vechiul și ”bunul” UDMR. Cred că asta e soluția :-) :-) :-)
Interesanta - sau nu - mutenia lui herr johannis pe aceasta tema. Sau aerul rarefiat de pe varful Moldoveanu nu prea i-a priit?