Foto: Abaca Press / Profimedia
România se află într-o stare pe care cu toții nu au crezut-o posibilă în urmă cu un an. Autoliniștirea factorilor decizionali, lipsa de perspectivă și de anticipare au generat o tracțiune inversă pentru agribusiness-ul românesc, din punct de vedere al vânzărilor de marfă.
Am fost cu toții martori ai începutului conflictului și am văzut disperarea fermierilor din Ucraina de a-și vinde produsele. Autosuficiența și lipsa de claritate, lipsa dorinței de a recepționa și a valoriza informațiile și previziunile corecte în dreptul factorilor decizionali și în dreptul fermierilor au condus astăzi la contextul pe care-l trăim, și anume mărfuri românești nevândute, mărfuri românești care nu sunt competitive, stocuri foarte mari de marfă și acumulare de costuri financiare în conturile fermierilor români.
Estimările generate de noi și previziunile asupra a ceea ce urma să se întâmple au fost rând pe rând validate de fundamentele pieței fizice. E foarte facil să crezi ceea ce vrei să crezi, este ușor să nu ai elementele de prognoză și să nu înțelegi ce va urma și aici adăugăm lipsa de viziune și de competență a multor factori de decizie.
Lipsa de capacitate agregată cu lipsa curajului de a argumenta și de a poziționa interesele României ne-au adus în peisajul de astăzi, cel pe care-l veți regăsi în graficul de mai jos. Și un amendament: ceea ce va veni va fi incomparabil cu ceea ce a fost până acum, iar timpul va cauționa prognozele noastre.
Ucraina, Rusia și coridorul
Principala problemă astăzi rămâne disponibilitatea coridorului, căci liniile de solidaritate există. În cazul în care acest coridor va fi negat de către Rusia, sunt destule implicații ce pot dezvolta zone negative ale comerțului din Ucraina. Însă, pentru a înțelege mai bine lucrurile, trebuie să ne gândim la câștigul Rusiei din menținerea acestui coridor.
În primul rând, ei punctează la capitolul imagine. Nu vor fi catalogați drept cei care doresc înfometarea țărilor sărace. În al doilea rând, ei vor supraveghea, prin sugrumare, acest fir firav de export, căci circa 20 milioane de tone au ieșit prin coridor, de la început și până acum. Cu alte cuvinte, vor ști în permanență ce, cum și cât exportă Ucraina și vor regla ritmul, astfel încât să nu fie deranjați. Propaganda lor susține că nu li s-au acceptat anumite lucruri, și anume exportul produselor aferente agriculturii.
Total fals, Rusia poate exporta orice produs agricol. Rusia, în schimb, nu poate exporta îngrășăminte, ceea ce este un subiect separat. După tot șantajul practicat la scară mare asupra Uniunii Europene în ceea ce privește livrările de gaze, aceasta din urmă nu poate ceda șantajului cu îngrășăminte. Prețul gazelor a ridicat nivelul de preț al îngrășămintelor la cote astronomice, impactând producția globală de produse agricole și implicit prețurile mărfurilor.
Pentru acest lucru avem o singură sursă, și anume Rusia. Sancțiunile impuse Rusiei sunt îndreptate asupra exportului de îngrășăminte, acestea fiind în mâna unui grup de oligarhi fideli lui Putin. Și subsecvent, Rusia, prin cererea sa de a fi acceptat exportul de îngrășăminte, cere ridicarea sancțiunilor asupra plăților. Cum altfel?
Cu alte cuvinte, ridicarea restricției asupra exportului de îngrășăminte rusești, acordată cu ridicarea sancțiunilor asupra plăților, nu ar face altceva decât să hrănească câinii războiului, să alimenteze mașinăria rusă de război și implicit să genereze mult mai mult dezechilibru în regiune.
Iar Uniunea Europeană nu are niciun amestec în toate aceste negocieri pentru coridor. Efectiv, doar ONU și Turcia sunt implicate.
Ca o concluzie la cele de mai sus, Rusia pierde dacă blochează coridorul cerealelor, pentru că Ucraina s-ar putea mișca și fără Rusia, asumându-și represalii în Marea Neagră. Iar acest capitol poate genera, la rândul său, alte premise de lucru.
În primul rând, va dispărea inspecția de la Istanbul, o totală pierdere de timp pentru marfa ucraineană. În al doilea rând, dacă Ucraina decide să meargă pe acest drum în continuare, cu siguranță va avea suportul Turciei, un beneficiar direct al mărfurilor ieftine ucrainene. Și nu credem că Rusia își va permite să atace vreo navă turcească ce va escorta un convoi de nave ce pleacă din Ucraina, ținând în minte că Turcia este țară membră a NATO.
Doar că acest scenariu ar genera atacuri sălbatice rusești asupra infrastructurii portuare ucrainene de la Marea Neagră, în speță cele trei porturi agreate. Și astfel se va produce un blocaj total.
Ultima premisă de lucru în acest caz este redirecționarea fluxurilor de marfă prin rutele deja create. Și nominalizăm aici România, Polonia, Ungaria, Bulgaria. Acest lucru va crea însă o presiune extremă pe infrastructura acestor țări, pe punctele de frontieră, pe logistică interioară și, în mod firesc, pe fermierii din aceste țări deja afectați de logistică.
Nu este imposibil de efectuat, însă totul trebuie planificat atent, cu multă acuratețe, cu măsuri compensatorii pentru fermierii locali, cu reguli clare în ceea ce privește regimul mărfurilor ce intră în tranzit și destinația lor, precum și trasabilitatea acestor volume din punct de vedere al calității lor.
Din aroganța dictată de prețurile extrem de ridicate în primele luni de la începutul războiului, ce a alimentat, la rândul său, speculatori și fermieri din piața fizică, nu a mai rămas absolut nimic. Taxa de export a scăzut progresiv, acea taxă ce alimenta dulăii lui Putin și le oferea energia de a continua asalturile sălbatice în Ucraina.
În ultimele zile am văzut cum Putin a anunțat Consiliul de Securitate al Rusiei. Toată lumea s-a temut. Oare ce va face? Va declara război Ucrainei? Bursele au clipit scurt, 4,5 EUR plus în Euronext și circa 3,5 USD pe CBOT. Însă raționamentele au corectat această prezumție. Dacă declara război, cu siguranță niciun bob de grâu rusesc nu mai traversa Bosforul. Și niciun tanker de petrol.
Acel clamat Consiliu de Securitate s-a transformat într-un zoom jalnic, în care s-a reiterat sporirea atenției asupra atacurilor teroriste. Căci rușii au pretins cum că soldați ucraineni au pătruns în Rusia și au atacat satele de la frontieră și au ucis populația.
Cu siguranță că avem cu toții cunoștință de acel „casus belli” provocat de Germania nazistă, când soldați germani îmbrăcați în uniforme ale armatei poloneze au atacat în frontiera germană postul de radio Gleiwitz, în seara zilei de 31 august 1939.
Ceea ce a urmărit Putin nu a fost altceva decât o potențare a poziției sale în fața populației Rusiei și o epurare la vârf a patru generali, schimbând astfel și comanda operațiunii speciale Z, numind astfel pe generalul care a cucerit Mariupolul.
Revenind la subiectele noastre, putem spune că Rusiei nu-i folosește închiderea coridorului sub nicio formă. Este singura lor măsură de control asupra a ceea ce iese din Ucraina și preferă să o sugrume lent pentru a slăbi exportul din cele trei porturi. Nici Turcia nu va permite închiderea coridorului, fiind o sursă facilă de mărfuri ieftine.
Însă, dacă acest lucru se va întâmpla, costurile asociate vor fi pe măsură și ne referim la primele de asigurare. Ca să nu mai vorbim de potențialele probleme pe care le-ar putea avea Rusia, dacă își scoate flota militară din Sevastopol. Ne aducem aminte de Moscova.
Iar ceea ce a rămas în afara bazinului Marii Negre nu poate reveni acasă să ofere suport. Simplu, Turcia a închis pasajul pentru navele de război.
Bursele cauționează și ele acest lucru, iar imaginea este extrem de clară. CBOT (Chicago Board of Trade) se poziționează la nivelul cel mai scăzut din ultimele 22 de luni. Mai jos aveți graficul și linia de trend. Grâul american a înregistrat o scădere de 55 c/bu acum o săptămână și încă 13 c/bu în săptămâna precedentă, în total 68 c/bu, adică un minus agregat de 25 USD/tonă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.