Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Da, Delta Văcărești trebuie protejată de incendii, dar nu interziceți ritualurile focurilor de primăvară. Confruntarea dintre tradiție și ecologie

Delta Vacaresti - incendiu

incendiu în Delta Văcărești/ Foto: Inquam Photos / George Călin

S-a dezbătut în ultimele zile în presă problema incendiilor de vegetație care apar programate în perioada de desprimăvărare. Tot acum au apărut și amenzile consistente pentru cei care declanșează incendiile, fie că ele sunt supravegheate, fie că sunt lăsate în ... bătaia vântului. Tot acum s-a afirmat, pe bună dreptate, că există un conflict între legea care pedepsește autorii focurilor și tradiția îndelungată a aprinderii focurilor.

Se pare că din punct de vedere al ritualului și al tradiției asistăm la o dezvrăjire culturală a lumii prin aplicarea acestor amenzi motivate de pericolul incendiilor masive și de poluarea atmosferei, în condițiile aprinderii focurilor de primăvară. Se știe că în lumea tradițională, rurală, focurile de primăvară fac parte dintr-un ritual cu eficacitate simbolică și practică. Din punct de vedere simbolic, ele înseamnă îndepărtarea spiritului iernii și renașterea naturii. Din punct de vedere practic, arderea resturilor vegetale la începutul primăverii înseamnă igienizarea gospodăriei și a loturilor, iar fumul este benefic pentru pomii fructiferi. Arderile în tradiția populară sunt legate de anumite ritualuri, precum cele care marchează sosirea primăverii, astfel că „oamenii de Blagoveștenie (Bunavestire) se sculau cu noaptea în cap să facă focuri pentru a preveni înghețatul pomilor și casa să fie ferită de gângănii”. Tot în tradiția populară se spune că „fumul va face ca pomii să aibă rod bogat”. 

Obiceiurile, practicile și ritualurile din lumea creștină românească sunt o prelungire și o valorificare a practicilor ritualice în lumea evreiască, știut fiind faptul că creștinismul a apărut ca o sectă a iudaismului. Astfel, în tradiția evreilor, ziua 15 a lunii Shevat (Tu. biShevat) este o zi a copacilor, a arborilor, este anul nou evreiesc pentru copaci. Tot în iudaism această zi marchează aducerea aminte a înțelepților care au făcut comparație între oameni și copaci, având semnificația manifestării dragostei dintre mediul înconjurător și oameni. Este vorba de o preistorie a ideologiilor ecologice de astăzi. Tot în această zi se mănâncă cele șase fructe sau produse care „au făcut măreția Țării lui Israel: grâu, orz, struguri, smochine, rodii, măsline și, de asemenea, miere”. Se știe că grâul se fierbe și în gospodăriile românești și se amestecă cu nucă și miere în Sâmbăta morților, la începutul primăverii.

Aprinderea focurilor în mediul rural românesc are o periodicitate sintagmatică, aceste acțiuni se practică cu mai multe ocazii, aceleași de-a lungul anului creștin: Boboteaza, Joia Mare, de Sf. Gheorghe, de Sf. Dumitru și de Crăciun. De exemplu, de Sf. Gheorghe focul este aprins deoarece fumul curăță vitele și se spune că le protejează de acțiunea strigoilor, iar pe tineri și copii îi protejează de rele și necazuri”. Tot astfel, în iudaism în a 33-a zi de după Pesah (Paști), sunt aprinse focurile pentru igienizarea și împrospătarea lucrurilor și oamenilor.

Dacă raportăm aprinderea focurilor la interzicerea lor prin lege, deoarece sunt o sursă de dioxid de carbon, am putea să ne referim la un comentariu pe marginea conflictului dintre ritual și legea care pedepsește, comentariu în care se afirmă că „resturile vegetale lăsate în compost să putrezească degajă metan care este de 54 de ori mai puternic ca amplificator de efect de seră, față de dioxidul de carbon ce este absorbit de plante, pe când metanul nu este absorbit de nimic, el fiind descompus doar de radiațiile cosmice”.

Interzicerea tradiției, cenzurarea ritualurilor este expresia unei anulări culturale a lumii noastre, a cunoașterii ei. Tradiția este însă un rezervor minunat de experiențe, de înțelepciune, de practici îndelung exersate de oamenii acestui pământ, de oferte inepuizabile de soluții pentru problemele de astăzi ale omenirii. Toate aceste interdicții ar putea amputa o componentă importantă a societății și ar orienta-o înspre o direcție univocă, exclusivistă din ce în ce mai ideologizată și, deopotrivă, ar anula o anumită căldură a lumii noastre. În aceste condiții, umanitatea ar deveni mai săracă în înfățișarea și în virtuțile sale.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult