Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dacă, în loc să ne resemnăm, am vedea în această criză o ocazie excepțională de a face cu adevărat reformă în învățământ?

Școli închise

Foto: DPA Picture Alliance/Alamy/Profimedia

O veche zicală românească ne învață că un șut în fund înseamnă un pas înainte. Înțeleaptă vorbă. În oceanul de pesimism mioritic, pare a aduce oleacă de speranță. De încredere. Când o auzi, parcă nu mai pare dracul atât de negru.

Ca să vezi. Alt proverb spus cu chibzuință.

E adevărat, situația în care ne aflăm zilele acestea nu arată a șut ci, mai degrabă, a upercut în plină figură. Cum stăteam noi așa între Dunăre, Carpați și Marea Neagră și ne bălăcăream liniștiți, poc! Ne-a bătut Covidul la ușă. Bună ziua! Banii sau viața! Cum cu banii nu stăteam foarte bine, a ales a doua variantă. Românii fiind un popor cam mic de statură, afurisitul de virus a tăbărât asupra noastră și ne-a dat-o fix la operație. Aicea să mă iertați. Orice legătură cu sistemul nostru de sănătate e pur întâmplătoare. N-am găsit altă rimă. Violența cu care ne-a lovit epidemia a stârnit nu doar spaime pe care le credeam istorie ci a dezvăluit și toate vulnerabilitățile pe care le-am colecționat cu sârguință în ultimii treizeci de ani. Ignorate cu voioșie, repetându-ne tâmp că “nouă nu ni se poate întâmpla”. Iaca poznă. Ni s-a întâmplat. Acum ce-i de făcut? 

Păi e la mintea cocoșului! Historia magistra vitae! Să punem mâna sa învățăm ceva din povestea asta ca pe viitor sa fim mai pregătiți, nu?

Păi da. Numai că, pentru asta, trebuie să vedem cum mai stăm zilele astea la capitolul învățământ. Nu, nu stăm. Mă scuzați, am ales neinspirat verbul. În învățământ nu "se stă." Se dezbate, se raportează, se analizează. Eventual, se așteaptă. Ce? Vreo minune ceva, doar doar ne-o scoate cineva din starea de uimire în care am rămas după ce am încasat upercutul ăla de la domnul covid. Anunțul făcut de Ministerul Educației, cum că școlile vor rămâne închise până la sfârșitul anului școlar iar elevii vor face cursuri online de acasă, ne-a împărțit în mai multe tabere. Bine, nu că am fi avut cine știe ce unitate în cuget și simțiri până acum. Dar au apărut noi forțe combatante. O parte care ar vrea redeschiderea unităților de învățământ. Graduală, imediată, mă rog, nici aici nu există unanimitate. Ca și cum domnul covid, după ce a dat iama prin piețe, magazine, birouri și mijloace de transport, brusc, s-ar intimida la intrarea în sala de clasă. Nu. Nu cred că ar avea vreo emoție. Decizia luată de autorități este cea corectă. Frica păzește bostănăria. Evident, asta ne creează o stare de disconfort, la unii mai mult, la alții mai puțin. Pentru învățământul particular, spre exemplu, este o lovitură foarte serioasă. Vor fi școli care vor da faliment și oameni care își vor pierde joburile. Cum, de altfel, se întâmplă în mai tot sectorul privat al economiei românești. Unii dintre dumneavoastră vă veți declara solidari cu ei și veți spune ăia au bani, descurcă-se. Aș putea cumva înțelege asta dacă aș vedea că e la fel și zona instituțiilor publice. De învățământ, administrație, etc. Dar nu văd nici o apăsare acolo. Adică sectorul privat e bun când are taxe și impozite de plătit dar, când vine criza, treaba lui. Cine l-a pus? Bine, aici nu e foarte greu de făcut un calcul matematic. Cu cât crește procentul în care o să ne ia dracul în sectorul privat, cu atât șansele ca salariile angajaților de la stat să rămână aceleași ca înainte de criză scad. Atât de simplu e. 

Avem nevoie unii de alții. Altfel va fi greu să o scoatem la capăt.

O altă revelație pe care am mai avut-o în această perioadă a fost inechitatea din sistemul românesc de învățământ. Ce bine! A trebuit să vină o pandemie la nivel mondial ca să realizăm că Ionică din vârful dealului nu are bani de tabletă, iar taică-su, în loc de bibliotecă, îl trimite cu oile la păscut. Ăsta e, de altfel, și un motiv pentru care unii sunt sceptici cu privire la șansele programului de cursuri online. N-ar fi mai bine să nu mai facem nimic deloc? Hai să ne resemnăm cu ideea și, eventual, să ne plângem de milă. Că la asta ne pricepem. Că e prea greu să ne mobilizăm oleacă pentru a asigura accesul tuturor elevilor la aceste ore online.

Apropo de ore online. Nici astea nu sunt bune. Păi nu, tot în sala de clasă se face educație serioasă, cu creta în mână, la tablă, da, aia se cheamă școală. Asta cu online-ul e așa ca să ne aflăm în treabă. Nu sunt profesorii pregătiți, nu avem resurse. Pare-se că acum am descoperit și noi că există educație digitală. Numa necazuri, numa probleme. Da de ce să ne punem noi un pic mintea la contribuție să facem programul ăsta funcțional? Să ne adaptăm metodele și strategiile didactice pentru acest tip de învățare? Să gândim instrumente de lucru, variante de evaluare, să ne obișnuim cu diferite platforme educaționale.  

Să ne reinventăm ca profesori dacă e nevoie.

Ei, uite, aici voiam și eu să ajung. Mă iertați că v-am ținut atâta de vorbă. Mi-am făcut curaj. Ce-ar fi dacă am vedea toată povestea asta prin care trecem drept un moment în care să dăm un restart școlii românești? Cum ar fi dacă, în loc să ne resemnăm, am vedea momentul ăsta de criză drept o ocazie excepțională de a face cu adevărat reformă în învățământ? Să ajungem în punctul în care actul de educație să nu mai însemne doar goana după note, medii, olimpici și hârtii fără valoare? Cum ar fi să ne unim forțele ca șansele la o educație decentă să fie aceleași și pentru Ionică din vârful dealului cum sunt pentru Cristi din buricul Bucureștiului. Cât de greu ar fi să înțelegem că școala românească trebuie adusă acolo unde trebuie. În secolul XXI. Că trebuie regândite programe școlare, norme didactice, orare, formarea profesorilor, finanțare. Tot. Absolut tot. Să ajungem în punctul în care educația să aducă magia acelui moment în care un copil face ochii mari când profesorul lui îl face să înțeleagă un lucru. Când, indiferent că e în bancă sau în fața calculatorului, copilul experimentează cu adevărat stări de mirare, uimire, entuziasm, satisfacție.

Cum ar fi să ne spunem că această criză nu e sfârșitul ci poate fi un nou început?

Începutul unui act educațional autentic. Consistent. Cu sens.

Na, că m-am luat cu vorba și v-am ținut din treabă. Poate aveați lucruri importante de făcut. Mă iertați. Atâta polologhie pentru o idee simplă. Să nu ne dăm bătuți. Să găsim soluții.

Să schimbăm totul din temelii dacă e nevoie.

Să privim si partea plină a paharului. Na, altă zicală optimistă.

Zău dacă știu ce am astăzi…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei, aș, prima grijă a cetățeanului din fața tembelizorului este: ”Să vedem ăștia ce ne dau!” ... așa cum am experimentat deja în ultimii 30 de ani, nu se poate reforma nimic dacă sunt păstrați aceeași tovarăși. Aici, merg pe un exemplu concret. La școala ”mea” directorul este unul mai puțin decât mediocru, profesor de sport (ca și anteriorul), politruc uns de către șefii haitei locale. Acest mic dictator, după ce i s-a uscat cerneala pe numire, a început să ceară bani de la părinți, inventând ședințe după bunul plac, dar și distrugând dovezile ședințelor la care nu participase. Scopul acestui individ limitat este acela de a-și crea un buget personal, pentru care nu este tras la răspundere. Personal, l-am întrebat, în scris, pe primar dacă UAT-ul nu poate asigura cele necesare desfășurării actului de învățământ, iar răspunsul a fost acela că absolut toate cererile școlilor, pentru consumabile și materiale igenico-sanitare, au fost onorate, iar dacă mai sunt alte cereri ne roagă să le aducem la cunoștința sa. Pe de altă parte, în rândul părinților (și văd asta de 12 ani) s-a creat un șuvoi de profitori, care cred că făcând jocul directorilor pot obține foloase pentru propriile odrasle. În prima ședință din anul școlar, întotdeauna, se găsește un grup care, în interesul copilului (desigur) are grijă să amintească ”doamnei” despre fondul x sau y, să stabilească ”președintele”, ”contabilul” și alți neica-nimeni, neprevăzuți în nicio lege. De fiecare dată, oficial, inspectoratul și directorul, în scris, mi-au confirmat că nu există acele șpăgi (fonduri), dar nu m-a convins nici oftalmologul, nici orelistul local. Așa cum au devenit învățătorii profesori, prin diplome locale fără valoare reală, așa le-a intrat în capete unor ”părinți” sistemul mitei colective. D-le, dacă nu dai, are copilul de suferit (și chiar are), râde lumea de tine (și are grijă grupul să te linșeze în timpul ședinței), ori se supără ”doamna”... Ei, bine, le-am supărat pe toate jegurile care au vrut bani ca să-și facă meseria pentru care primeau bani, iar acestea au fost apărate de către inspectorat; fiind ulterior desființate de către minister (căruia nu-i venea să creadă); iar școlile au fost obligate să afișeze documente prin care erau aduse la cunoștința tuturor, în cancelarii, interzicerea colectării de bani de la părinți și elevi. Ei, cum se poate ca metehnele și șpăguiala să reziste, majoritatea părinților să fie complici, când chiar ROFUIP spune că ”hotărârile adoptate în cadrul ședințelor cu părinții nu sunt obligatorii - și nici nu au cm, legal; pentru că acele ”radio-șanț” (ședințele cu părinții) nu respectă nici legea, nici constituția. Dar, dacă s-a împământenit așa, de ce să nu profite și generațiile noi de ”dascăli”. Evident, nu toți sunt șpăgari! Am întâlnit și oameni onești, cărora le port respect. Încercând să convoc consiliul clasei, am observat că este imposibil demersul, fiindcă politrucii care conduc profită de divizarea părinților, dar și a dascălilor. Nici cei din urmă nu sunt cu toții membri, cu carnet.
    Eu aș vrea ca toți profesorii să își facă publice punctajele în baza cărora au ajuns la catedră, pentru că, pe perioada pandemiei, dintre cei care au avut curaj să scrie câteva rânduri online, au dat dovadă de lipsuri elementare imense. Totodată, am observat că șpăgarii nu au fost deloc atrași de a preda copiilor pe timpul pandemiei, rămânând în negura vicleniei lor.
    • Like 1
  • Multe vorbe degeaba. Între timp avem directori de școli numiți pe criterii politice (să nu mai vorbesc de inspectorate), avem școli împărțite în bune și proaste, avem în aceași școală clase bune și clase proaste, dăm șpagă că să ne înscriem copii la clase bune de la școlile bune. Și mai dăm și șpagă pe parcurs că să ne asigurăm că profesorii continuă să își de-a interesul.
    • Like 1
  • Asta este ca SI cu autostrazile din Romania.Se vrea,se discuta se fac planuri iar cand trebuie sa trecem la treaba:fssssssssss. Amänäm totul pentru cincinalul viitor. Ne înghesuim in avioane sa plecam la lucru in strainatate iar cei care raman in Ro. ....se descurca cum pot. Bugetarii mai bine ceilanti.....
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Cea mai bună reformă e cea care se modelează natural, pas cu pas, iar mediul online face acest lucru.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Cea mai buna reforma e cea care se modeleaza cu argumente corecte, sustinute stiintific. In mediul online avem parte de foarte multe informatii, unele bune, altele nu.
      • Like 2
  • AlexisZ check icon
    Cred ca dupa 30 de ani de reforme si de experimente ca pe cobai, cea mai buna reforma ar fi sa nu mai faceti nicio reforma. Lasati'o pe ultima macar un an doi, sa vedeti ce da. pentru ca la multe din ele nici macar nu s'a asteptat rezultatul, fiind contrate de altele, dupa schema cati ministri atatea reforme
    • Like 1
  • Ar putea fi o oportunitate excelenta.
    Depinde de profesori si depinde de modul in care administratia si politicienii pregatesc material momentul.
    Sunt multi copii care nu au cele necesare pentru acest tip de invatamint. (Nu e vorba doar de tablete. Timp -acum incep muncile agricole si sunt de mare ajutor la casele sarace-, conditii -multe case au curatenie precara si nu a spatiul necesar pentru asa ceva- etc.)
    Sa speram ca va fi un experiment interesant, pe care sa se construiasca in viitor.
    • Like 0
  • Nume check icon
    "Dacă, în loc să ne resemnăm, am vedea în această criză o ocazie excepțională de a face cu adevărat reformă în învățământ? "Dar de ce numai aici? De ce nu si in sanatate, ANAF, administratia publica centrala, administratiile publice locale, CNSAS, justitie, samd.
    Cred ca este cea mai buna gluma pe care am auzit-o in ultimele zile... ! Reformarea nu se poate face pentru ca nu are cine sa o faca...ca sa nu zic ca nici nu are pentru cine...pentru ca multa lume nu doreste nici o reforma, mai ales cei care lucreaza in domeniile de mai sus mentionate.
    • Like 1
    • @ Nume
      Desigur, este necesara reforma si in alte domenii, dar acolo mai trebuie si niste legi...
      Reorganizarea invatamintului -datorita pandemiei- necesita doar initiativa si buna gospodarire.
      • Like 0
  • Este o şansă unică, dar pentru asta este nevoie de flexibilitate. Se putea începe cu diferenţierea închiderii/deschiderii şcolilor pe zone, organizarea de cursuri în august, că şi aşa nu mai are lumea nici concedii, nici bani, transferarea unei părţi din materia ne-acoperită spre anul următor de şcoală, re gândirea săptămânii altfel... fără FLEXIBILITATE şi o adaptare regională a învăţământului nu ajutăm pe nimeni. Acum, doar copiii care au o foarte puternică susţinere de acasă fac faţă şcolii. Nu este normal, şcoala trebuie să te pregătească pentru viaţă, nu să te pună în genunchi de la bun început! Poate ne uităm un pic la Germania sau Franţa, care au gândit o formă de învăţare pentru fiecare cap şi ficare suflet...
    • Like 2
  • "Să ajungem în punctul în care actul de educație să nu mai însemne doar goana după note, medii, olimpici și hârtii fără valoare?" - ce bine ca nu asta inseamna acum.
    "Cum ar fi să ne unim forțele ca șansele la o educație decentă să fie aceleași și pentru Ionică din vârful dealului cum sunt pentru Cristi din buricul Bucureștiului." - asta nu tine doar de sistemul de invatamant. Ideea sigur ca e buna.

    "Că trebuie regândite programe școlare, norme didactice, orare, formarea profesorilor, finanțare. Tot. Absolut tot." - nu, nu "absolut tot". Programele scolare nu vad de ce ar trebui schimbate. Daca dvs. aveti argumente suficient de bune pentru asta, va ascult.
    • Like 3
  • Pentru Ionică din vârful dealului șansele la educație au fost spulberate odată cu organizarea educației pe principii de eficiență economică când s-au închis o mulțime de școli „de pe sate” pe motiv de risipă de bani pentru clase cu mai puțin de 12 elevi în învățământul primar și gimnazial. Totodată dezvoltarea economică a localităților rurale aflate la distanțe mai mari de (20-30) Km de cel mai apropiat oraș a fost abandonată, localitățile rurale fiind într-o perpetuă pauperitate și fără acces la internet.
    În ceea ce privește mijloacele moderne de completare a metodelor și tehnicilor de predare ( platforme e-learnig ) aici situația este și mai dezastruoasă. În 30 de ani de regim democratic s-au cheltuit o sumă importantă de resurse financiare, materiale și umane pe programe lipsite de strategie, de coordonare inteligentă, singurul scop al acestora dovedindu-se a fi sifonarea banului public în interes personal și de grup. Așa s-a întâmplat cu sistemul AEL, sistem hardware și software pe care s-a depus praful nepăsării, așa s-a întâmplat cu achiziționarea de licențe software educaționale la preț de licențe comerciale și în fapt școlile nu au licențe valide pentru sistemele de operare, pentru suitele office și pentru instrumentele de dezvoltare.
    Închiderea școlilor a arătat lipsa de resurse în toată goliciunea ei și ne arată lipsa de viziune și strategie a guvernanților, aceștia rezumându-se le emiterea unor ordine de ministru prin care se stabilesc obligații pentru părinți, elevi și profesori în ceea ce privește folosirea resurselor software care par a permite un „învățământ” online. Nici acum nu s-a luat o decizie conform căreia ministerul să achiziționeze sisteme e-learning conforme cerințelor legii educației pe care să le găzduiască în fermele proprii de servere și să înroleze întreaga rețea de învățământ public și privat.
    Dacă vrem cu adevărat să avem o populație instruită și educată, eficiența financiară a învățământului trebuie să fie ultimul criteriu în organizarea acestuia sau să fie eliminat.
    • Like 2
    • @ Voicu Nicolae
      maripos check icon
      Se pare ca nu vrem!
      • Like 0
    • @ maripos
      Gr Mihai Gr Mihai check icon
      Cineva este clar ca nu vrea :)
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult