foto: Antonio Guillem / Alamy / Profimedia
De câte ori ai simțit că, dacă îți iei timp pentru tine – să înveți, să te dezvolți, să devii o versiune mai bună a ta –, riști să pierzi ceva? Prietenii, conexiunile, familiaritatea?
Și de câte ori ai avut senzația că, dacă începi să gândești altfel, să îți dorești mai mult, să îți pui limite mai sănătoase, parcă te „îndepărtezi” de cei din jur? Poate chiar ai fost întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine?”
Adevărul e că, atunci când crești, schimbarea e inevitabilă. Și, uneori, poate fi inconfortabilă – nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți. Dar nu pentru că faci ceva greșit, ci pentru că le arăți o realitate diferită.
Jocul la scară mică nu ajută pe nimeni
Marianne Williamson spune că frica noastră cea mai profundă nu este că suntem inadecvați, ci că suntem puternici dincolo de măsură. Și are dreptate. Nu ne este frică de eșec, cât ne este frică de ce ar putea însemna să ne asumăm cu adevărat cine suntem și de ce suntem capabili.
Am fost învățați să credem că, dacă vrem mai mult de la noi, dacă ne depășim limitele, dacă vrem să învățăm, să evoluăm, să ne schimbăm, înseamnă că suntem egoiști.
Că ar trebui să rămânem „așa cum ne știu ceilalți”. Că „nu e ok să fii altfel”.
Și, totuși, ce se întâmplă când nu ne mai ascundem în zona de confort? Când nu mai „ascundem si diminuăm” cine suntem, doar ca să nu îi facem pe ceilalți să se simtă inconfortabil?
Ce se întâmplă când ne dăm voie să ne descoperim cu adevărat potențialul?
Exact. Ceilalți încep să observe. Și poate chiar să se întrebe dacă și ei pot face același lucru.
Evoluția ta le oferă și altora o cale
Nu te-ai întrebat niciodată de ce, atunci când cineva își schimbă viața în bine, oamenii au reacții atât de diferite? Unii sunt inspirați. Alții sunt deranjați.
Și asta nu are nimic de-a face cu tine. Ci cu ceea ce declanșează schimbarea ta în ei.
Pentru unii, poate fi o motivație. Pentru alții, o frustrare – pentru că le reamintește de lucrurile pe care și-ar dori să le facă, dar încă nu au curajul.
Dar nimeni nu rămâne indiferent. Și, chiar dacă unii nu vor recunoaște niciodată, creșterea ta le deschide și lor o fereastră către posibilitate.
Schimbarea nu e o trădare. E o invitație
Știu, poate părea că, atunci când te schimbi, te „rupi” de anumite relații. Dar hai să privim altfel lucrurile: nu te îndepărtezi de oameni, ci le dai ocazia să evolueze odată cu tine.
Sigur, nu toată lumea va alege să facă acest pas. Unii vor rămâne pe loc. Unii vor critica. Unii vor încerca să te convingă să fii „ca înainte”.
Dar cei care sunt pregătiți să crească vor merge alături de tine. Și, chiar dacă nu o spun acum, la un moment dat, își vor da seama că tocmai schimbarea ta le-a oferit curajul de care aveau nevoie.
Și, cel mai important: dezvoltarea ta nu este egoism. Este o formă de respect pentru tine însuți. Este o alegere conștientă de a nu te lăsa prins într-un loc care nu ți se mai potrivește, doar din teamă că schimbarea ar putea să-i sperie pe alții.
Dă-ți voie să fii mai mult
Așa că, dacă simți că vrei mai mult – mai multă claritate, mai multă evoluție, mai multă autenticitate – nu îți cere scuze pentru asta.
Nu e egoist să îți dai voie să crești. Egoist ar fi să te oprești, doar ca să nu „deranjezi”.
Pentru că, atunci când îți permiți să devii cea mai bună versiune a ta, le dai și altora curajul să facă același lucru.
Și cine știe? Poate chiar TU vei fi inspirația de care aveau nevoie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.