Foto: lcv / Alamy / Alamy / Profimedia
Anul acesta, toamna se numără scandalurile/crizele și mai ales orgoliile. Pe final de vară am început dimineața ca Alice, am intrat prin vizuina iepurelui și am ajuns într-o lume ciudată, în care nimic nu mai are sens. M-am simțit ori prea mic pentru lumea asta mare, ba prea mare pentru luptele lor mici.
Planul meu egoist, să înțeleg și eu mai bine ce se întâmplă în această perioadă tulbure din punct de vedere social, economic, dar mai ales politic, este să răspund la întrebarea „cum este conducerea unei țări la fel precum conducerea unei companii?”. Urmez astfel exemplul guvernanților și parafrazez una dintre cele mai ciudate întrebări/ghicitori ale literaturii moderne: „de ce seamănă un corb cu un birou de scris?” chiar din povestea lui Alice în Țara Minunilor. Dacă ne uităm la cum e condusă Romania S.A. chiar pare potrivită expresia.
De cele mai multe ori turbulențele din mediul politic ne afectează direct viața, iar analiza acestor situații se face cu prea multă pasiune și astfel totul e tensionat. Iar tensiunea duce la decizii greșite. Devenim partizani și intrăm deseori în lupte care nu sunt ale noastre. Ar trebui să analizăm la rece, fără pasiuni și subiectivism, pentru a înțelege mecanismele și mai ales cine are de pierdut când există haos în organizații.
Pentru că nu mă consider pregătit în domeniu, evit subiecte din zona politic, dar conducerea unei țări este în mare măsură precum conducerea unei companii. Avem acționari în cadrul companiei România S.A. și aceștia suntem noi, populația. Suntem reprezentați în consiliul de administrație prin parlamentarii aleși. Avem președintele consiliului de administrație la Cotroceni, care este omul de încredere al acționarilor ales să supervizeze interesele acestora. Guvernul este echipa C-level care gestionează România S.A. cu prim-ministrul în rol de CEO. Iar echipa aceasta primește încrederea de la consiliu prin vot. Compania oferă servicii și produse – sănătate, transporturi, protecție socială, educație, administrație publică, etc. Parte din populația tarii este angajată a companiei, iar clienții suntem noi toți, românii. Plătim pentru toate prin taxe și impozite. Sunt curios câți dintre noi am mai plăti dacă ar exista un concurent la firma asta?
Conducerea unei țări ar trebui să fie precum cea a unei companii, cu misiune și viziune, cu obiective clare, strategie, clienți, produse și servicii, rapoarte anuale de profitabilitate si asa mai departe. Dar pentru o tranziție de succes avem nevoie de cultură organizațională catalizator, nu inhibitor. Iar eșecul actualei coalitii de guvernare este cauzat de unele blocaje interne, a unei nepotriviri între 3 grupuri cu agende diferite. Oare ce a lipsit în cazul România S.A. pentru a avea succes cu echipa de management 2021?
Cultura stă la baza modului în care oamenii și diferite grupuri interacționează unii cu ceilalți, cu clienții și cu alte persoane implicate. Include valorile, viziunea, limbajul de muncă, sistemele, simbolurile, credințele și obiceiurile membrilor organizației. Iar societățile de succes au culturi organizaționale pe care le cunosc și clienții, nu doar cei din interior. Dacă întrebăm 100 de oameni care este cultura definitorie a guvernului actual, nu vom putea găsi un răspuns clar.
Conducerea organizației, guvernul în cazul acesta, nu a reușit să asimileze culturile celor 3 grupuri care l-au format. Diferențele ar fi putut fi eliminate și se putea găsi o formulă potrivită pentru noua construcție, cu condiția ca prim-ministrul/CEO-ul să îsi dorească asta și să susțină inițiative de omogenizare. Până la urmă, eșecul se rezumă la matematică. Nu poți face adunarea a trei fracții dacă nu le aduci la numitor comun. Mai ales dacă vorbim de 3 numitori numere prime. Este imposibil ca cel mai mare număr prim să se impună, e nevoie de unanimitate și colaborare. Însă ce am văzut cu toții în această echipă a fost că fiecare a decis că doar modul în care vede el lucrurile este cel corect. Asa au ajuns să uite că este de fapt despre clienți și nu despre orgolii personale. Iar când trei persoane trag de ceva în direcții diferite, mai devreme sau mai târziu se rupe.
Pentru o companie serioasă, scandalurile, certurile interne și crizele de imagine, așa cum sunt cele prin care trece România S.A., creează probleme majore. Bursele reacționează și acționarii pierd bani. Planurile strategice nu mai pot fi implementate, indicatorii de performantă nu mai sunt atinși, scad veniturile. Partenerii din piață vor dori să se îndepărteze de o companie conflictuală și haotică. Investitorii pierd, angajații riscă să devină șomeri, iar clienții vor primi mai puțin decât li s-a promis, produse inadecvate sau chiar proaste. Dacă am păstra paralela țară-companie, asta ar fi momentul în care acționarii ar avea o întâlnire și ar decide să schimbe echipa de management, în realitatea asemănarea se oprește aici. România S.A. este un monopol, clienții pot protesta, dar nu pot merge facil spre concurență. În cazul unei țări, acționarii pot interveni doar o dată la patru ani și uneori nu se prezintă toți la ședință. Indiferent de afinități politice și preferințe de conducători, în perioade precum aceasta, singurii care pierd suntem noi, populația – acționari, angajați și clienți ai România S.A.
Lewis Carroll a răspuns la ghicitoare - „un corb este ca un birou de scris deoarece poate produce câteva note, foarte plate și nu se pune niciodată cu capătul greșit în față.” Răspunsul la întrebarea propusă de mine este la fel de simplu, o țară poate fi condusă ca și o companie cu condiția ca echipa de management, guvernul, să producă mai putin zgomot și să nu pună niciodată interesele personale înaintea celor ale acționarilor, angajaților și clienților. Din păcate interesele astea sunt importante doar în ani electorali.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sau poate nu au ajuns inca la minim. Sunt intr-o continua scadere de 30 de ani. Se poate si mai jos?
Cred ca o buna decizie a actionarilor ar fi sa externalizeze managementul (adica guvernarea).