Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Dan Byron, despre cum e să trăiești cu sindromul impostorului: „Întotdeauna consider că tot ce mi-a ieșit bine a fost o întâmplare irepetabilă”

Trupa Byron by Naluca

Foto: Naluca

Deseori, procesul creativ al unui artist se desfășoară între două angoase. Începutul stă sub semnul panicii provocate de foaia albă. Dincolo de final, i se strecoară în minte, mai ales dacă rezultatul este unul reușit, germenele îndoielii semănat și hrănit de sindromul impostorului. La un moment dat, Dan Byron (Daniel Radu), fondatorul trupei Byron, și-a dat seama că o întrebare i-a urmărit întreaga carieră artistică: „Dar dacă reușita mea a fost doar o întâmplare?” „Mediul în care mă simt impostor și acum, după atâția ani, este mediul creativ, culmea, mie plăcându-mi foarte mult să fac asta. Mie îmi place foarte mult să scriu cântece și îmi place tot procesul, dar mi-am dat seama că întotdeauna consider că tot ce mi-a ieșit, tot ce ea a fost cântec reușit a fost o întâmplare”, spune muzicianul. 

Trupa Byron aniversează 18 de ani de la înființare prin turneul „Sindromul impostorului”, care își propune să deschidă conversația despre o realitate psihologică destul de răspândită. Dan Byron (voce, chitară, flaut), 6fingers (clape, chitară, voce), Dany Serrano (chitară), Laszlo Demeter (bass) și Andrei Ilie (tobe) urmează să se întâlnească. în luna noiembrie cu publicul din București, Craiova și Brașov.

Membri trupei Byron. Colaj de Cristi Șuțu

Dan Byron a fost cel care a ales numele turneului, care i-a venit pe buze, inconștient, în timpul unei discuții cu colegii săi. Însă el face referire la o trăire pe care a conștientizat-o, deja de ceva vreme. „E o chestiune foarte subtilă, de care nu te prinzi foarte ușor. Atunci când îți spui: „nu o să mai fiu în stare să scriu niciodată așa ceva”, nu îți dai seama ce e în spate. Și, oricât de puțin grav pare, e, de fapt foarte grav, pentru că îți taie din elan”, explică Dan Byron.

Sindromul impostorului nu ține cont de profesie sau de background și se poate manifesta în situații din cele mai banale.

„Sindromul impostorului se manifestă și într-un dialogcu un om pe care îl admiri sau cu un om pe care îl consideri foarte inteligent sau care te-a impresionat în vreun fel. Există inadecvarea aia, când nu mai știi ce să-i zici știi și când te simți ca ultimul prost, pentru că îl consideri foarte sus cumva. Inadecvarea aia pe care o simți tu în momentul ăla se numește, de fapt, sindromul impostorului”, explică Dan Byron. 

Uneori, chiar și atunci când este conștientizat, sindromul impostorului este extrem de greu de depășit. „Sunetistul cu care lucrăm la concerte și care ne-a mai și mixat niște piese pe album are un sindrom al impostorului incredibil, el fiind foarte bun. Știe că îl are, numai că nu poate să scape de el. Sunt alții care spun: eu nu îl am, eu nu sunt impostor. Și încerc să-i corectez și să le spun: ceva te face să te simți inadecvat, într-o oarecare măsură, asta nu înseamnă că ești impostor”, spune Dan Byron. 

Povestește că a reușit să-și dea seama că suferă de sindromul impostorului ținând un jurnal. „Mi-am adus aminte de momente în care am continuat să scriu, deși mi se părea că tot ce scriu este o mizerie. Și am putut să pun degetul pe ele și datorită faptului că pe unele dintre le-am înregistrat în scris, am avut niște perioade în care am ținut un fel de jurnal și am putut să mă uit în urmă și să văd că gândeam așa”, spune el.

Ar fi putut fi designer de mașini

Obiceiul de a ține un jurnal i-a adus într-o lumină nouă și alte informații. „Lăsându-mă liber să gândesc și să-mi amintesc ă chestii din copilărie, mi-am dat seama că meseria perfectă pentru mine ar fi fost designer auto. Tot ce făceam în copilărie era să desenez în continuu, nu cântam niciodată și aveam ore în care mă uitam pe geam la mașini ca să văd și altceva în afară de Dacia sau Lada sau Trabant. Îmi plăceau foarte mult mașinile care aveau o formă mai aerodinamică.

Numai că evident că nu ești atent, ca părinte, la un copil care se uită pe geam și desenează, asta ar face orice copil presupun. Iar în anii 80, meseria de designer auto în România nu exista. M-a distrat profund chestia asta, că mi-am dat seama că, dacă m-aș fi născut în alt loc, probabil că aș fi fost cu totul altcineva”, spune Dan Byron.

În schimb, părinții săi, l-au dat pe el și pe fratele său la muzică. 

După ce a colaborat cu Agathodaimon și a fost membru al trupelor Urma și Kumm, Dan a fondat trupa Byron. Se fac de atunci 18 ani, pe care îi serbează prin turneul „Sindromul Impostorului”. Următoarele concerte vor avea loc la București, la Sala Radio (9 noiembrie),  la Craiova, la Filarmonica Oltenia (16 noiembrie), și la Brașov la Filarmonica Brașov (22 noiembrie). 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dumitru check icon
    Mulțumesc frumos pentru informațiile din postare,mereu avem ceva de învățat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult