Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dan Byron: „Oamenii sunt cu adevărat importanți și esențiali (...) Din bula mea, România care se vede la concert e o Românie foarte frumoasă”

Dan Byron - FB

(Foto: Facebook/Dan Byron)

„Câteodată mă-ntreb pe unde-oi mai fi?

Oi mai semăna vreun pic cu mine?

Oi mai cânta pe stradă prin orașe pustii?

Oi mai dansa ascuns în mulțime?”

(Hoinar, from Privește cerul, byron)

Daniel Radu, căruia de aproape douăzeci de ani i se spune Dan Byron, s-a apucat să studieze muzica pe când avea șase ani. Părinţii lui nu şi-au imaginat niciodată că fiul lor va face şi carieră. Voiau doar ca el să nu-și piardă vremea pe maidan...

Povestea lui, pe care vă invităm să o citiți mai jos, face parte din campania #surprindeesența susținută de Silva, prin care vă prezentăm oameni care și-au transformat pasiunea în meserie și care pot reprezenta modele pentru generațiile ce vin.

Declicul s-a produs în 1994. Avea 16 ani.

„Jethro Tull sunt niște bătrânei obosiți”, îi aruncase colegul de bancă, atunci când Dan îi propusese să meargă la concert.

Nu va uita niciodată momentul acela. Era elev în București, la Liceul Militar de Muzică. Sărise gardul ca să se ducă la un concert Jethro Tull, pe stadionul Dinamo. Acolo sărise iar niște garduri pentru că nu avea bilet. Nu avea bani nici de o sticlă de apă. Fusese prins de cei de la pază, niște soldați. A ajuns pe stadion convingându-i cumva că este de-al lor, pentru că era la Liceul militar, avea carnet de serviciu ca ei, deși ei erau mai mari cu patru-cinci ani decât el. L-au lăsat să treacă până la urmă.

Pe stadion echipa tehnică de la Jethro Tull pregătea scena. Două ore le-a luat să monteze tot. Lumea a așteptat, nu avea încotro. A fost un concert foarte bun, cel puțin pentru urechile lui de atunci.

Seara aceea i-a schimbat complet viața, atunci s-a produs declicul. După concert, Dan a mers pe jos de la stadionul Dinamo până în Militari, timp în care a putut să reflecteze în voie. Și-a dat seama că asta ar vrea să facă, să cânte pe o scenă genul acela de muzică, pentru oameni ca cei pe care îi întâlnise acolo. Cu vreo doi-trei se împrietenise fără să îi cunoască dinainte.

„Asta înseamnă publicul de rock, în general e foarte prietenos și socializează foarte repede”, zâmbește Dan Byron.

„Încerc să ajung cu sunetul fizic la sunetul din capul meu, să ajung să le aliniez”

Dacă îl întrebi cum poate fi descrisă muzica trupei byron, îți răspunde că e o chestie în general foarte deschisă, nu trebuie neapărat să o încadrăm în niște rame.

„Ca instrumentație și ca intenție muzica mea este rock, dar are multe influențe din multe alte genuri. Cum este rock-ul respectiv cred că ar trebui să își dea cu părerea alții. Eu nu fac altceva decât să scriu ce simt și să încerc să ajung cu sunetul fizic la sunetul din capul meu, să ajung să le aliniez. Altceva nu știu să fac”, spune Dan Byron.

„E un mit că putem controla ce scriem. Jur că aș vrea să scriu mai multe piese vesele”

„Muzica mea e de multe ori introvertită sau meditativă, dar eu însumi sunt așa doar pe jumătate, cealaltă latură a mea este îndrăgostită de viață și de oameni”, comenta artistul la un moment dat. Cum e, de fapt, cum surprinde esența un artist, în opera sa?

„E un mit că putem controla ce scriem. Jur că aș vrea să scriu mai multe piese vesele și mai multe piese în care să las partea cealaltă să se exprime, dar nu vin, iar atunci când vin de multe ori sună facil, sună nasol, așa cum nu e în viață. Muzica e mai adâncă, trebuie să spună ceva mai mult decât limbajul pur și simplu. E greu să descrii, spre exemplu, un chef muzical, e mai greu decât să spui care sunt frustrările tale, sau să scrii o piesă despre cineva pe care nu l-ai văzut demult”.

De curând a scris trei piese într-o săptămână. Le-a lăsat efectiv „să se scrie”. După o săptămână a tras linie și și-a dat seama că fiecare dintre cele trei povestea ceva despre o obsesie pe care o avusese în zilele acelea.

„Și pur și simplu în momentul în care am terminat fiecare piesă de scris obsesia respectivă a dispărut, așa, gata. (A fost ca o terapie). Exact. A fost ca și cum aș fi fost la terapeut. Or pentru piese vesele nu te duci la un terapeut (râde)”.

„A fost esențial să mă mut la Cluj într-o vreme”

Consideră că pentru el nu există nimic mai important decât oamenii. „Oamenii sunt cu adevărat importanți și esențiali. Adică o mâncare poate să fie foarte bună, dar dacă nu are cine să o mănânce e inutilă, la fel și o muzică, un film, o carte, știu eu, o conductă de apă, care e inutilă dacă nu are unde să ajungă, la o chiuvetă”, este de părere muzicianul.

Muzica? E doar un limbaj care poate atinge, ce-i drept, de multe ori o adâncime mai mare decât vorbirea, dar fără oameni care să o comunice sau să o recepționeze nu înseamnă nimic, punctează el.

(Foto: Facebook/Dan Byron)

În carieră consideră că a fost important să nu se oprească niciodată, să cunoască tot felul de oameni care, fără voia lor, l-au ajutat să meargă într-o direcție sau alta. Sau i-au deschis anumite porți, anumite feluri de gândire.

„A fost esențial să mă mut la Cluj într-o vreme. Am stat patru ani în Cluj, cântând cu Kumm și după aceea cu Urma, două trupe de la care am învățat foarte multe și care practic m-au format. Fără momentele respective în niciun caz nu aș fi la fel în momentul de față”.

Un alt fel de limbaj, mai adânc

La concerte, trupa încearcă să transmită emoții, iar dacă publicul surprinde esența și energia actului artistic, va simți ceva diferit față de viața de zi cu zi.

„Spre exemplu, muzica pe care o fac eu și care s-ar putea numi vocal-instrumentală, într-un limbaj mai învechit, are deja text, deja poziționează respectivele cântece într-o direcție sau alta, dar textul respectiv este doar o crustă, o suprafață. Dincolo de suprafața asta există trăiri și sentimente mult mai adânci, iar publicul de fapt cu asta pleacă acasă, cu ce a înțeles mai mult decât limbajul”, vede muzicianul rolul său.

Despre relația artist-fani. „Este un schimb de energie, dacă nu există din ambele sensuri ceva e greșit”

Muzica ajunge tot mai des în casele oamenilor sau pe gadget-uri prin intermediul canalelor de streaming, sau descărcată de pe internet, puțini fani cumpără albumele trupelor îndrăgite, dar Dan Byron vede partea pozitivă a lucrurilor. Datorită canalelor de streaming putem să ne facem mai ușor o cultură muzicală. Cu condiția să și vrem asta.

Numai că relația dintre public și artist nu e neapărat legată de vânzare-cumpărare, e ceva mult mai intim, punctează artistul. „E un schimb de energie la concerte, iar dacă nu există din ambele sensuri ceva e greșit. Dacă ai putea fi atent la chestia asta- bineînțeles că la un concert nu prea poți să fii atent la schimburile de energie, ci ești atent la muzică. Dar dacă ai putea să fii atent la asta chiar se simte valul de energie, venind și ducându-se. E ca un fel de flux și reflux”.

Cum se vede România de la concerte? „Din bula mea, România care se vede la concert e o Românie foarte frumoasă, o Românie care e departe, e o țară europeană, e o țară plină de oameni cu tot felul de idealuri mărețe”. Pe drumuri, când merge cu trupa prin țară, vede mai „multe feluri de Românii”. „Există mai multe feluri de Românii, pentru mai multe feluri de oameni, la fel cum probabil că există mai multe feluri de Germanii sau mai multe feluri de Anglii.”

(Foto: Facebook/Dan Byron)

„În momentul în care am simțit că am împlinit 10 ani, totul s-a relaxat”

Pe 1 decembrie anul acesta trupa byron împlinește 12 ani. byron de acum e mult la relaxat față de byron de la începuturi. Are un bagaj destul de mare, deja sunt peste 100 de piese, sunt deja șase albume, trei DVD-uri.

(Foto: Facebook/Dan Byron)

La început era o fenezie, membrii formației nu știau dacă ce fac e bine sau nu. Feedback-ul a venit mai târziu. „Încercam să facem altceva decât făcusem eu până atunci. Nu știam dacă va fi recepționat bine, eram nesiguri, cumva necopți”. Lucrurile aveau să se schimbe în timp. „Din momentul în care am simțit că am împlinit 10 ani, totul s-a relaxat, toată lumea s-a relaxat, nu știu cum să numesc sentimentul acesta”. Cadou de ziua lor și-au făcut albumele solo. „Un an mai târziu am lansat fiecare câte un album solo, așa, ca să facem și altceva”.

Anul acesta byron va mai scoate cel puțin un single.

„Noi promisesem la începutul anului că în toamnă scoatem un album, dar nu am putut să lucrăm cât ne-am fi dorit și nu vrem să scoatem ceva grăbit. Vrem să scoatem un album cum trebuie. Așa că poate se va amâna pe primăvară, dar cel puțin un single va mai exista până la sfârșitul anului, poate două”, le transmite fanilor artistul.

Acest articol face parte din campania #surprindeesența, oferită împreună cu Silva. În luna iulie a fost lansată Biblioteca de Esențe, un spațiu imaginat de Silva. Vizitează Biblioteca de Esențe ca să îți iei porția de inspirație și să-ți încarci bateriile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult