Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Daniel Funeriu: „Dacă avem un învățământ axat pe laxism, să dăm o diplomă fiecăruia, pe profesori care nu au acea autoritate izvorâtă din experiența lor profesională, pe copilul-rege și părintele-șef în școală, vom avea o societate care se va axa pe divertisment”

Daniel Funeriu.

Foto - Inquam Photos

Noua lege a educației este „un proiect fără busolă”, a spus fostul ministru al Educației Daniel Funeriu în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. „O lege a educației nu este orice fel de lege. O lege educație este o lege care trebuie să spună națiunii cum va arăta România peste ani de zile și este o lege care trebuie să dea azimutul. 

 „O lege a educației nu este orice fel de lege. O lege educație este o lege care trebuie să spună națiunii cum va arăta România peste ani de zile și este o lege care trebuie să dea azimutul.

Este o operație pe creier deschis a națiunii. (...) Am să vă pun în oglindă câteva opțiuni majore, care, din păcate, nu par să fi fost luate în calcul atunci când s-a redactat textul acestei legi. În primul rând, o lege a educației trebuie să se fundamenteze pe un soclu moral solid. N-am văzut acest lucru. Principala caracteristică a unei legi a educației este aceea că trebuie să alegem între un sistem care să fie bazat pe exigență sau să avem un sistem laxist. Ne bazăm pe autoritatea intelectuală, morală și profesională a profesorului sau vrem un sistem care să se bazeze pe autoritatea fluidă a copilului-rege, a părinților care vin peste profesori să-i certe că de ce n-are copilul o notă mai mare ș.a.m.d.? Universități… Vrem universități axate pe excelență sau vrem universități care să fie un soi de serviciu social, dăm diplome la toți care intră? Vrem profesori de top, cu vocație, sau continuăm, ca până acum, cu oameni care intră în sistemul de educație pentru că n-au putut să facă altceva? Se vorbește mult despre echitate. Ce înțelegem prin echitate? Ce înțelegem în această lege prin echitate? Să îi ridicăm pe cei de jos sau să atingem un nivel al echității scăzându-i pe cei de sus, cum de exemplu, a făcut Franța, care și-a dinamitat sistemul de educație? Vrem să ne bazăm la clasă pe tot ce înseamnă să ne axăm pe fundamental științe umanioare, arte sau vrem să dăm, așa ,un fel, cum zicea bunica, un fel de șapte feluri, să-i încărcăm pe copii cu tot felul de materii, competențe de viață, ceea ce se numește în termeni educaționali soft skills. Care dintre cele două opțiuni alegem prin această lege a educației?”, a declarat Funeriu.

Fostul ministru a adăugat că răspunsul la această întrebare va decide spre ce societate mergem.

„Dacă alegem un sistem bazat pe un soclu moral solid, pe exigență, pe autoritatea profesională, intelectuală și morală a profesorului, pe universități de excelență, atunci vom avea o societate care va fi orientată spre producerea de bunuri materiale, spirituale și intelectuale. Dacă avem o societate, dacă avem un învățământ axat pe laxism, să dăm o diplomă fiecăruia, pe profesori care nu au acea autoritate izvorâtă din experiența lor profesională, pe copilul-rege și părintele-șef în școală, vom avea o societate care se va axa pe divertisment, pe producerea și consumul de divertisment. Se încearcă legiferarea fără busolă a educației, asta este principala concluzie pe care o trag”, a afirmat Funeriu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vedeți lucrurile în alb și negru, în ori/ori. Ideal ar fi să tindem către și/și. Și fermitatea este bună, și grija față de om. Cele două nu se exclud. De acord că nu părintele și nu copilul dictează în școală, dar ei pot fi parteneri într-o anumită măsură. Pare că priviți dintr-un unghi extrem
    • Like 0


Îți recomandăm

Elev roman teste PISA / sursa foto: Profimedia

Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.

Citește mai mult

Călin Georgescu / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Prieteni liceu / sursa foto: Profimedia

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Citește mai mult

Trei generatii: bunica, mama, copil / sursa foto: Profimedia

Rachel Yehuda, cercetătoare la Mount Sinai, a studiat timp de două decenii copiii supraviețuitorilor Holocaustului. În 2016, echipa ei a publicat un studiu care a comparat metilarea genei FKBP5, implicată direct în reglarea răspunsului la stres, la părinți care trecuseră prin lagărele naziste și la copiii lor adulți. Ambele generații arătau modificări ale aceleiași gene, în aceeași regiune, deși copiii nu trăiseră niciodată evenimentul în sine.

Citește mai mult