foto Profimedia
Scriu acest text în condițiile în care peste 4 zile, indiferent de rezultatul alegerilor, discuțiile din spațiul public se vor concentra inevitabil pe salvarea țării de la faliment și în contextul promisiunii scrise a unui candidat că, pe timpul mandatului său (5 ani), nu va crește TVA. Situația deficitelor gemene, bugetar și de cont curent, este dramatică, iar guvernul, oricare ar fi acela, nu va avea încotro și va trebui să ia măsuri urgente pentru a face față plăților curente.
Vom trece cu toții, fără doar și poate, printr-o curbă de sacrificiu, pentru că România este dependentă într-o mare măsură de finanțarea externă, atât pentru a acoperi necesarul bugetului, cât și pentru a rostogoli serviciul împrumuturilor anterior contractate. Veniturile disponibile vor fi serios ciuntite, chiar începând cu luna iulie, și ca o notă de plată pentru inacțiunea determinată de cel puțin un an și jumătate de campanie electorală. Reducerea deficitului public nu este niciodată o sarcină ușoară, cu atât mai mult acum, când a devenit nenegociabilă. Nici vorbă de a mai pune în dezbatere publică diverse formule de ajustare bugetară că nu mai e timp, l-am pierdut pe tot. România este ca la UPU (unitatea de primiri urgențe) trebuie acționat imediat sau pacientul dă ortul popii. Și nu mai merge cu mai buna colectare și lupta cu evaziunea fiscală și economia subterană, adică lozincile goale servite de decenii pentru inacțiune, și contractarea de datorie externă fără număr, pentru că, nu-i așa, este loc, ca raport în PIB. Nu doar că nu mai este loc, dar cheltuielile cu dobânzile au ajuns la un nivel nesustenabil, iar probabilitatea foarte mare de downgrade de rating la junk este iminentă. Aceasta ar însemna practic imposibilitate de finanțare pe piețele private de capital, urmată imediat de tot cortegiul de efecte, criză financiară, economică, socială toate profunde.
La un deficit de 9,3 la sută, cu unul de cont curent în creștere cu 80% (!) în primul trimestru din anul curent, pentru a evita un domino catastrofal nu este nevoie doar de un set de măsuri imediate, ci de unul credibil în fața creditorilor străini, care să readucă încrederea acestora măcar la un nivel acceptabil. Și pentru că se folosește expresia din domeniul aviatic, de aterizare ușoară sau brutală, opinia publică ar trebui să știe că episodul recent de depreciere care a costat multe miliarde de euro este o ușoară turbulență în comparație cu ce-ar putea urma. Să cadă măștile de oxigen, capul între genunchi și Dumnezeu cu mila! Nu trebuie să ajungem acolo, dar asta presupune intrarea rapid în funcțiune a unui Guvern care va deveni rapid unul de sacrificiu, pentru că, dincolo de nivelul relativ precar de educație economică, populația nu este deloc pregătită pentru ce urmează. Pentru că a fost bine anesteziată. Dar variantele astea sunt, greu, foarte greu sau catastrofal.
Dacă acesta este contextul și acesta este, dacă luni vom mai fi buni de ceva, atunci tot ceea ce trebuie să facă guvernul este să se țină credibil de angajamentul de a reduce deficitul la 7 procente din PIB la finalul acestui an. Asta ne-ar salva de junk și de pierderea a multe miliarde de euro de la Uniunea Europeană, în caz că alege să rămânem de facto în ea și nu o luăm pe calea Ungariei. Pentru asta, majorarea TVA - așa cum de altfel este și una din recomandările FMI și CE - este nu doar o măsură care aduce imediat venituri de care este nevoie ca de aer pentru funcționarea pe avarii a statului, ci este una inevitabilă. La fel și renunțarea imediată la orice excepții de la plata cotei unice, care trebuie să redevină unică. Plus creșteri de accize - și toate acestea începând de la 1 iulie, dacă vrem să ne mai creadă cineva. Dau în scris!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În schimb, o creștere începând chiar din luna iunie a cotei de TVA , cum s-a procedat în criza din 2009-2010 (TVA-ul a crescut atunci la 24%) va aduce venituri imediate, consistente, la bugetul de stat.
O singură observație am la precizările din articol: cota TVA, crescută, nu este binevenită să devină cotă unică, pentru că ar lovi dramatic în cei cu venituri foarte mici. Cred că trebuie păstrată o diferență de cotă pentru produsele alimentare de bază și pentru medicamente.
Și, o precizare de final: guvernul ar trebui să înceapă imediat reformele necesare pentru reducerea cheltuielilor, astfel încât perioada de timp în care cota TVA va fi majorată să nu fie foarte lungă. Probabil un an ar fi suficient pentru asigurarea sustenabilității în atingerea țintelor de deficit.
Ce-ar fi să ne întoarcem la o economie etatizată, în care statul să dea de lucru la toți?
Ce am vrut să spun este că dacă cei 500.000 de bugetari au un salariu mediu brut X, plătit din banii noștri, ai contribuabililor, economia reală în cazul scoaterii lor din sistemul bugetar nu va fi de 500.000 * X, va fi mult mai mică. Vă las pe dumneavoastră să calculați, scăzând din X impozitul pe venit, CAS, CASS și TVA din, să zicem, 80% din ce a mai rămas (în ipoteza că oamenii ăia își cumpără una, alta, în sistem fiscalizat). Astea ar fi economiile reale aduse de cei 500.000 de concediați. Cam mici, nu credeți?
Evident că oricare dintre candidați ar fi spus asta, ar fi pierdut zeci de procente din electorat. Pentru că electoratul reacționează emoțional, nu rațional. Un exemplu îl vedeți într-un comentariu de mai jos, inclusiv încercarea mea de răspuns.
Eu zic că soluția este reducerea cheltuielilor statului. Cum? Sunt atâtea posibilități...
Haideți să nu dăm cu biciul în spatele electoratului care reacționează emoțional și să judecăm rațional. Ce mama dracului fac funcționarii acestui stat de am ajuns unde-am ajuns?
Cum să fie mulțumit „proletariatul” din mediul privat că statul îl buzunărește fără scrupule ca să-și plătească trântorii?
Eu unul m-am săturat să tot fiu calul de bătaie al unor guvernanți iresponsabili. Nu eu trebuie să plătesc mai mult, ci ei trebuie să cheltuie mai puțin...
Din contră, cine crede că reducerea cheltuielilor statului se poate face de azi pe mânie dă dovadă de neseriozitate.
Asta este nota de plată pentru că am suportat o clasă politică incompetentă, începând cu epoca Tăriceanu, care, deși a beneficiat de o creștere economică sănătoasă, a expandat cheltuielile statului mult peste nivelul optim, în timp ce o serie de sectoare, tot din zona bugetarilor, suferă în continuare un deficit de personal. Sper că sunteți de acord cu mine că este necesară o analiză la nivel de individ bugetar, nu să fie dați afară pe apucate (păstrând evident pe posturi pilele, rudele, amantele etc.) și blocând angajările acolo unde e lipsă cronică de personal.
La școala din sat sunt 5 elevi și 7 dascăli. Ăsta da deficit de personal! Avem două cămine culturale (câte unul în cele două localități ce formează împreună comuna!) și doi directori plătiți ca să se ocupe de „cultură”, că (vorba aia) țăranul e prost și are nevoie de „culturalizare”.
Salariile „șefimii” din comună „costă” 2 milioane de lei, taxele și impozitele plătite de localnici sunt de 400 de mii. Nu vă mint, cifrele sunt luate din bugetul aprobat de cei 9 consilieri locali.
De unde vine restul de bani? Păi de la stat, care se împrumută ca să sprijine căpușele ce îl susțin...
Și dacă nu o să se facă asta (pentru că directorii ăia de cămin cultural și primarii și consilierii și toți tăietorii de frunze la câini aduc voturi partidelor mainstream) atunci să nu ne mirăm că o să intrăm în vrie, dar așa cum nu s-a văzut în ultimii 35 de ani. Durerea va fi mult mai mare și mai lungă.
Colac peste pupăză, vine Simion să ne salveze. Ce noroc chior ne-a picat în brațe, ce pleașcă ne-a căzut în cap...
După „neamțul” care a educat România pas cu pas, urmează reeducarea în spiritul galeriei...Dacă nu strigi huo împotriva Europei ești pasibil de pedeapsă. Numa' cei cuminți o să aibă parte de case ieftine la 35.000 de euro...
Eu încă sper că Simion nu va ajunge președintele României. Ar fi culmea democrației. Sau a prostiei, depinde din ce unghi privești situația...
Nu vreau să-mi imaginez o Românie cu Simion președinte și Georgescu premier.
De ce mi-e teamă cel mai tare, e că mărirea TVA nu ar fi urmată și de reducerile cheltuielilor bugetarilor, făcute ca la carte. Asta nu ar face decât să prelungească boala.
Cât despre Simion și gașca lui, ăsta este un vis urât pe care milioane de români îl văd ca soluție. Nu mă sperie Simion cât susținătorii lui, care și-au pierdut orice speranță că avionul mai poate fi redresat. Cu Simion la manșă avionul nici nu va mai apuca să intre în vrie, va exploda ca acel nefericit Concorde care a pus cruce unei legende.
Acum, cine are cap, să gândească.