Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

De 1 Decembrie, Republica vă prezintă „DOR de România”, un reportaj video despre românii plecați în străinătate

DOR de România

Milioane de români au plecat după Revoluție în străinătate și au devenit rezidenți sau chiar cetățeni ai altor state. Potrivit statisticilor, România este pe locul cinci în lume după numărul emigranților către țările din Uniunea Europeană, raportat la numărul total al populației.

Astăzi românii plecați trăiesc într-un alt decor, înconjurați de alți oameni și alte repere, complet diferite de universul în care și l-au format în zeci de ani. Un univers care, în cea mai mare parte a timpului, supraviețuiește doar prin amintiri și prin dor.

Am vrut să vedem ce înseamnă dorul pentru câțiva români plecați în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Așa i-am cunoscut pe Sorin, pe Marius, pe Ciprian, pe Oana, pe Mădălina. Vă invităm să îi cunoașteți și dumneavoastră mâine, de 1 Decembrie, și să le aflați povestea chiar de la ei înșiși, în reportajul video „DOR de România”, realizat cu sprijinul Rețelei Private de Sănătate Regina Maria, care va fi difuzat pe platforma Republica.ro. „De fiecare dată când mă gândesc la dor, e un singur lucru care-mi vine în cap, care e povestea lui Petre Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Societatea se schimbă, oamenii dispar, oamenii pier, oamenii îmbătrânesc și ce avem noi în cap că „ne e dor de” la un moment dat nici nu mai există”, spune Sorin Manta, un român stabilit în Canada, care și-a petrecut aproape jumătate din viață în străinătate.

Antropologul Alexandru Dincovici, doctor în sociologie, a încercat să descifreze emoțiile pe care le trăiesc cei plecați afară și să-l transpună într-o cercetare sociologică. „Dorul este un dor față de niște repere care ne defineau existența la un anumit moment, cu care am crescut cumva, care erau reperele noastre cele mai stabile. Asta înseamnă că puteau să fie repere materiale. Cu cât e mai străină țara în care plecăm după aceste repere, cu atât mai puternic este și dorul acesta resimțit”, explică el.

„DOR de România” poate fi văzut începând de mâine pe Republica.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult