Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

România: când îți pleacă un copil

Fetiță în avion

Foto: Guliver/Getty Images

Când băiețelul meu avea câteva luni, mă împrietenisem cu o mămică un pic mai tânără decât mine, care avea și ea un bebeluș și locuia în apropiere. Obișnuiam să o caut cu privirea când ieșeam la plimbare cu cel mic și îmi plăcea să vorbesc cu ea despre copiii noștri în timp ce împingeam cărucioarele pe străzile din cartier. După ce ne-am întors la serviciu, eu la ziar, iar ea la corporație ne mai întâlneam doar întâmplător în drum spre metrou, iar pe băiețel îl mai vedeam în parc cu bunica - crescând, vorbind, înflorind de la o săptămână la alta. De la o vreme am observat că bunica e mereu singură: așa am aflat că tânăra familie și-a luat copilul și a plecat undeva în Irlanda. Îmi mai aduc aminte de o mămică veselă pe care am cunoscut-o în parcul de lângă bloc: băiețelul meu, care tocmai începuse să meargă, obișnuia să se joace împreună cu al ei. După un timp nu i-am mai întâlnit și am crezut că s-au mutat din cartier. Se mutaseră, dar nu doar într-un alt cartier, ci și într-un alt stat, în Franța. 

Luna trecută, un băiat povestea într-un grup de copii că va merge la altă școală - în Australia! Cea mai bună prietenă a fiului meu ar putea pleca și ea din țară, împreună cu familia, dacă părinții ei își vor găsi în străinătate un serviciu care să îi mulțumească. 

Îmi apar, deseori, pe wall-ul Facebook poze cu copii născuți aici, care urmează să devină, dacă nu sunt deja, cetățeni ai altor state europene. Într-o fotografie pe hârtie, dintr-un album de familie, îl văd pe soțul meu ridicându-și spre tavan fina în vârstă de vreo doi ani. Într-o fotografie nouă, din pixeli, o văd cu picioarele pe pământ - o adolescentă mai înaltă decât mine care trăiește cu familia într-un orășel din Germania. Este și ea un alt copil pe care România l-a scăpat din brațe așa cum a scăpat din brațe sute și sute de mii. Fără să clipească și fără să îi pese. Potrivit unei analize publicate în Revista Română de Statistică și citate de Edupedu, aproape 500.000 de copii și adolescenți, cu vârste între 0 și 19 ani, au emigrat din România în perioada 2007-2017. Asta în condițiile în care, potrivit unui raport al Curții de Conturi prezentat marți de Digi24, numărul copiilor cu vârste între 0 și 4 ani care trăiesc în România s-a înjumătățit față de 1990.

Totodată, din ce în ce mai mulți copii români se nasc în afara granițelor. Precum nepotul meu. Precum sora lui ce urmează să vină pe lume. Precum copilul prietenilor mei, care mi-a urat de curând „La mulți ani” într-o română perfectă cu un perfect accent britanic.

De fiecare dată când aud că o familie cu copii pe care o cunosc emigrează sau se gândește serios să emigreze îmi îngheață inima. Pentru că îmi dau seama că acum pleacă din țară acei oameni de 30, 35, 40 de ani, care au rămas pe poziții în toată această lungă perioadă de democrație originală, tranziție continuă, furt sistematic, umilință perpetuă. Au rezistat, au luptat și au trăit cât au putut de frumos în ciuda tuturor greutăților, dar se văd nevoiți să își pună la adăpost copiii de un sistem ce pare că nu se va mai face niciodată bine. După 10-15-20 de ani de muncă simt că viața în România e o bătălie care nu merită dusă. Cel puțin nu de un copil. Nu de copilul lor. 

De când era foarte mic, copilul meu crede că România e cea mai tare țară de pe Pământ. I-am improvizat odată o cască de astronaut pe care am lipit o etichetă cu NASA. S-a enervat, m-a pus să o rup și să fac alta pe care am scris ASR - Agenția Spațială Română, că doar el e român. Desenează tricolorul în fel și chip și peste tot. Se uită la meciurile din Champions League și ne întreabă unde e echipa românească. „Păi, nu e”, îi răspundem. „Dar o să fie”, spune plin de siguranță. Crede în România, așa cum crede în Moș Crăciun și sunt convinsă că niciuna dintre aceste credințe nu este o naivitate. Țin de un proces formator în care se creează trăsături precum sentimentul de apartenență, încrederea în viitor, speranța ori spiritul generozității. Și e nevoie ca nenumărați copii, bine educați și bine îngrijiți, să creadă de când sunt mici în viitorul locului în care s-au născut, pentru ca atunci când se fac mari să poată contribui la acel viitor.

Exodul copiilor este de fapt exodul speranței și e de neîndurat să auzi cum, în țara astfel golită, sună fals zgomotul trompetelor de partid. Care spun ce? Că Europa vrea să ne îngenuncheze, că străinii vor să ne jecmănească de comori, că homosexualii vor să ne fure copiii. Și cine sunt cei care spun asta? Cei care ne-au îngenuncheat, cei care ne-au jecmănit, cei care au alungat elevii și studenții din țară, cei care au furat de la copiii săraci și le-au trimis părinții departe, iar pe ei i-au lăsat să trăiască în mizerie și în suferință. E de necrezut cum unii, mulți la număr, îi cred și se uită chiorâș să nu ne ia străinii luciul de pe clanțe, când noi stăm cu casa goală din cauza hoților de dinăuntru. 

Există studii care arată clar criza de capital uman prin care trece România și consecințele devastatoare pe care le va avea acest lucru peste câteva decenii. Există prognoze care arată limpede că peste câteva zeci de ani pur și simplu nu va mai avea cine să ne plătească pensiile. Experții în educație, dar și cei în mediul de business avertizează că, dacă România nu va opri exodul de talente și nu se va concentra pe creșterea calității educației și a serviciilor din sănătate, nu va putea face față provocărilor economice și sociale care stau să vină. Nu mulți dau importanță acestor scenarii extrem de plauzibile- poate din lipsă de perspectivă, poate din inconștiență, poate pentru că se gândesc că o să ne adaptăm și o să ne descurcăm cumva când va veni urgia. Așa este, oamenii sunt buni la a face față diferitelor situații de criză: orașe culcate la pământ de bombardamente s-au ridicat, populații decimate de genocid au mers mai departe, comunități sărăcite s-au reinventat și au prosperat. Oamenii au o tărie incredibilă atunci când luptă pentru un scop, când visează și când speră. Ce mă înspăimântă cel mai tare este că, dacă o ținem tot așa, în România, nu va mai avea cine să viseze și să spere. Și vom fi doar noi, niște pensionari amărâți care-și târăsc zilele într-o țară ca o scară decrepită de bloc comunist. Noi și câțiva tineri șomeri, de care n-am avut grijă când erau mici și care n-au avut unde să se ducă în altă parte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O dată ce ai plecat din țară, destinul tău este pecetluit: nu te mai întorci! De ce ? În primul rînd din cauza copiilor. Eu cred, sincer, că peste 98% din românii plecați afară, se integrează perfect în țările de adopție și, cînd vin să-și răspundă la întrebarea: rămînem, sau nu, răspunsul vine imediat : rămînem. România nu mai este o țară locuibilă. Cei care-și meritau numele de români, aflați într-o disproporție imensă, au ales să plece. A rămas borhotul. În situația asta, nimic bun nu se va mai întîmpla în acel loc geografic. Eu, plecat de peste 30 de ani, văd inutilă țara de origine, și, cred sincer, că n-ar mai trebui să existe, locul ei fiind luat de niște oameni care o merită.
    • Like 0
  • Cris check icon
    De fapt , multi dintre cei plecati , nu sunt atat de multumiti de vietile lor in afara tarii , cel putin nu asa cum cei ramasi in tara isi imagineaza . Dupa aproape 25 de ani de viata in Canada , ma intreb daca noi romanii nu avem un serios complex de inferioritate care sa sa explice plecarile cu mare tam -tam , cu mic si mare … spre tari care nu ne trateaza tocmai bine , pt ca nu suntem altceva decat niste emigranti din Europa de Est. Da exact asa se pronunta , distinctia e clara, Europa si aaa, Europa de Est ! . Si da, au nevoie de noi , de la foarte educati , la mai putin educati , sa facem ce ei nu pot sau nu au chef sa faca. Si pt ca ne autocriticam cum n-am vazut alte popoare sa o faca ( care in mod obiectiv sunt sub nivelul nostru, dar emigrantii lor au ceva mai multa coloana vertebrala decat noi) , suntem tratati in consecinta, si ne prefacem ca nu vedem. Ce ne deranjeaza in tara , sau si mai rau , acceptam in alte parti cu capul plecat… pt ca ce o sa spunem , nu e bine la Londra sau la Toronto ? De fapt , multi incep sa se intoarca din CA, dar nu fac mare galagie pe tema asta , nu cum faceau cand au plecat spre CA. !Pentru copiii nascuti pe afara , sau ajunsi f tineri , poate sunt ceva sanse, dar pentru prima generatie de emigranti , nu e asa grozav cum pare . Si intre timp, in tara , alegem primari nemti , carora in mod miraculos… le-a placut mai mult in Romania decat in Germania !
    • Like 2
    • @ Cris
      ,, Canada si Satele Unite , nu sunt pentru orisicine ,, ... replica asta , mi-o dadea un cineva , odata . Cred ca vi se potriveste , doamna mea - Canada si Statele Unite , nu e pentru orisicine ... ; inadaptarea sociala , exista in toate societatile , occidentale sau balcanice , pardon , din Europa de Est ... este minunat ca exista si ne putem scalda in baltoaca nationala , cand revenim la ea , atunci cand marsavul capitalism occidental , ne va rejecta cu tot cu ratarea si frustrarile noastre mioriotice ...
      • Like 1
  • E greu, fiica mea a plecat tooocmai intr-un orasel din Anglia ca sa termine o facultate mai buna iar eu, mandru familist, am ajuns un vaduv cu copilul plecat pe meleaguri straine. Problema e ca odata ajunsi acolo, se instraineaza, iau distanta fata de cei care pana mai ieri le erau dragi. Au si ei problemele lor, vor sa reuseasca, sa aiba o viata mai buna acolo unde ajung si nu au timp de noi...
    • Like 0
  • Trist, va scriu din Spania, țară în care trăiesc din 2002.Baiatul nora și nepoata mea sunt cu mine Si vor rămâne aici. Trist. Suntem trei generații deci, PIERDUTE. Trist. Am vrut să ma intorc acasă, dar birocrația, prostia, indolența, s-au accentuat și m-au dezgustat în așa hal că am vândut tot, pământ, casă și am zis ca nu, România are deja ceva o boală nu stiu cum s-a îi zic, cronică. Si eran dispus să retorno si munții, pt că iubesc, țara mea, sunt omul pamantului. Dar nu ai cu cine. Trist.
    • Like 3
    • @ Jecu Paul
      Domnule Jecu Paul , este mai sus , o insa care nu prea va da dreptate -aici , la Miorytza Land este cel mai bine -toti cei care pleaca in zari straine , sunt niste falsi revoltati si inadapati social - eeeiiii , ia vedeti , ca o dezamagiti , prin ofataturile dumneavoastra defetiste .... ! Sanatate .
      • Like 1
  • Claudiu check icon
    Păi și ce dacă se golește țara de tineri români?? Păi acesta este un lucru foarte bun! Este un semnal de alarmă pentru guvernanți că în maximum o generație nu o să mai aibă cine să plătească taxe din care să fure ei banii publici, că alt motiv ca patrotismul sau ceva asemănător nu cred că i-ar putea motiva să facă ceva în acest sens :)
    Iar dacă guvernanții nu vor lua nicio masură în acest sens, adică scăderea Corupției. căci de aici pleacă totul, atunci în 2 generații nu va mai exista România și pe aici se va vorbi probabil rusă, maghiară sau chineză ca limbă nativă.
    Acesta iarăși este un lucru bun, căci popoarele și națiunile se nasc, trăiesc și mor la fel ca indivizii doar că în cicluri mai lungi, este atât de simplu, istoria o arată de altfel.
    Popoarele și națiunile care iși pierd la un moment dat rațiunea de a exista, arătată prin Coeziunea între membrii acesteia, va dispărea, căci fiecare membru al acesteia își caută scăparea unde vede cu ochii în loc să lupte și să lucreze pentru binele comun. Lucru care se intamplă deja de zeci de ani în Românica și nu de ieri ....
    Este timpul probabil ca alte popoare "adevarate" să ia locul românilor și cu asta basta. Cine merită supravietuiește iar cine nu dispare, asta-i legea firii și este foarte bine așa!
    • Like 5
    • @ Claudiu
      Parerist check icon
      Ii doare pe guvernanți la basca de ce-o sa fie peste o generație. Important e tunul ACUM. Maine nu contează.
      • Like 4
  • Este fix lucrul la care mă gîndesc de la 10 august 2018 încoace. Bineînțeles că pînă se va realiza, îmi voi face datoria aici cît voi putea de bine și îmi voi învăța copiii să facă la fel, să nu le fie rușine să se uite în oglindă.
    La mulți ani, români, oriunde vă aflați!
    • Like 3
  • Exista la unii romani un fel de masochism care se manifesta printr-o autodenigrare,pe care o transfera de la nivel personal la nivel de societate!Emigratia unei parti a populatiei unei tari exista de mii de ani in istoria globului pamantesc si ea s-a produs ,in principal din cauze economice!Printre altele venirea sasilor in Transilvania,in secolul 12 ,pentru ca mureau de foame la ei acasa ,apoi s-a reversat in a 2-a parte a secolului 20 ,cand in fosta lor patrie Germania se traia mult mai bine decat in Romania.Sigur ca sunt si beneficiile unei societati mai bogate,unei educatii si civilizatii mai vechi,dar pe fond tot standardul de viata mai ridicat provoaca emigrarea!Am si rude afara si prieteni buni care recunosc asta,dar daca ipocrizia cu cautarea democratiei da bine ,tineti-o asa!Cat despre statul de drept,sa nu uitam ca noi suntem parte a UE pentru ca am implementat Aquis-ul comunitar,deci normele statale din UE prevaleaza si in Romania.Faptul ca guvernarile alese de electoratul roman nu au aplicat legile cu care am aderat este problema noastra,iar faptul ca unii romani pleaca la de-a gata demonstreaza ca ei sunt minoritari in tarisoara!Daca tot ne vaitam ca ne pleca tinerii,presupusi educati,de unde va gasi USR de ex. oameni conf.lozincii”fara corupti in politica”?Sau importam Fritzi sau Armande?PS am vazut destui romani stabiliti in strainatate care se poarta ca nemtii in Germania,dar ca romanii in Romania,caci mediul si societatea majoritara conteaza!Dar si invers nemti care se romanizeaza in timp si preiau obiceiurile pamantului,asa ca e locul si..,.!
    • Like 5
    • @ Arthur Chivulescu
      Domnule Chivulescu , sunteti intr-o eroare , hai sa fiu gingas , regretabila ! ,, Germanii au venit in Romania pentru ca mureau de foame in tara lor ,, - va citez . Onorat domn , germanii dumneavoastra , au fost COLONIZATI pe domeniile regale din Banat si sudul Transilvaniei , care la acea data sec. XIII , apartineau Regatului Ungariei . Schwabilor din Banat -proveniti din vestul si sudul Germaniei , Flandra , Luxemburg ,etc , li s-au repartizat loturi agricole , eventual inventar agricol , scutiri de taxe pe cativa ani agricoli , etc -ei nu au venit morti de foame / ei au fost niste ,, chemati ,, , pentru a civilza no mans land - ul din Estul Europei , distrus de invaziile mongole ; cu sasii , asemenea , au fost chemati si au venit din actualul Sachsen Anhalt , Thuringen , etc - danduli-se pamant agricol , libertati economice , constituid bresle , obsti , fondand burguri , etc, etc . Limbajul dvs , ar putea convinge un neinstruit - va rog sa observati ca nu-l voi numi : pesedist , agramat , ghertzoi , maimutza , naspalat , dac liber , etc , zic eu , un neinstruit , sa creada ca Mioritza Land , ar fi fost in conditii prielnice , o a 2a America in Estul Europei ; nasol , nu ne-au lasat Sorosi Antichitatii , cei ai Evului Mediu , ai Epocii Moderne , cei ai Contemporaneitatii , sau eventual Reptilienii ... A naibii Geografie , formatoare de Istorie si Soarta a Natiunilor ... ! Deci , domnule Chivulescu , daca gasiti vreun mort de foame , neamt , bulgar , elvetian sau vreun suedez , trimiteti-l la mine - am , vreau si pot sa-i dau de lucru ...Il astept , domnul meu ...
      • Like 1
  • Când nepoțica mea mi-a sărit de gât și a strigat "bunicu, bunicu, bunicu" când m-a revăzut, pentru câteva clipe m-am simțit cel mai fericit om din lume, iar acuma când toată familia (între timp a venit pe lume și a doua nepoțică) vrea să plece definitiv în Belgia, simt că mi-a picat cerul în cap. Băiatul a mai lucrat 4 ani la Bruxel. Motivația lui este că se trăiește mult mai bine acolo, lume civilizată, legi date acu 50-70 ani, predictibile, împrumuturi pentru casă la niște dobânzi ridicole de mici și nu în ultimul rând acel ceva, ce nu îl pot descrie dar care îți fură mințile și indiferent cât de greu îți este, tu vrei neapărat în vest. Un fel de fata morgana după care alergi dar pe care nu o prinzi niciodată. Nu vei ajunge la nivelul lor de bunăstare și civilizație niciodată. Nouă ca părinți nu ne rămâne decât să ne uităm la poze și să plângem ca pniște copii.
    • Like 3
    • @ Mihai Gitman
      De ce sa plangeti? De ce sa nu priviti asta ca pe o oportunitate de a calatori, de a cunoaste Belgia, de a petrece 1-2 saptamani cu nepotii? De a profita de specificul unei perioade la care parintii dvs nici nu visau, in care se pot descoperi noi forme de a gandi, de a visa, de a cunoaste oameni noi si sa aduceti aceasta noua mentalitate inapoi in Romania?

      Parintii parintilor nostri se plangeau de foame, de razboaie si de copiii care le mureau inainte de 4 ani. Haideti sa vedem si partea plina a paharului
      • Like 3
    • @ Mihai Gitman
      sunt parinte plecat in Belgia, cu tot cu copil. Nu e nicio fata morgana aici, e o realitate: tara este prielnica parintilor si copiilor prin respect fata de cei mici, a deciziilor celorlalti, prin avantaje fiscale pt copii si pt parintii care lucreaza, prin activitati pentru copii accesibile oricui, inclusiv celor proaspat mutati.
      Bucurati-va pentru ei, au o alta viata, mai buna, pe care au ales-o copiii dvs maturi si responsabili.
      • Like 5
    • @ Constantin C
      maripos check icon
      Sau de ce sa nu mearga si el in Belgia?
      • Like 1
    • @ Constantin C
      Like . Stiti de ce ? Asa-i romanul , mai lacramos si nevricos ....
      • Like 1
  • Asta ma duce cu gândul la englezii, spaniolii si portughezii care au plecat înainte de transatlanticele moderne în America... la irlandezii, grecii, italienii, suedezii, polonezii care au plecat în Statele Unite... si in anii nostrii la britanicii care au plecat cu miloanele in Canada, Australia USA, la sutele de mii de francezi din Québec... la 1,2 milioane de spanioli plecati dupa criza din 2008 in tari din Europa centrala si mai ales in Germania, pe care guvernul Sanchez îi incurajeaza acum sa se întoarca... la milionul de polonezi care au plecat in anii 2000 in Marea Britanie, din care mai multe sute de mii s-au întors acasa când conditiile s-au schimbat... !
    • Like 5
  • Asta ma duce cu gândul la englezii, spaniolii si portughezii care au plecat înainte de transatlanticele moderne în America... la irlandezii, grecii, italienii, suedezii, polonezii care au plecat în Statele Unite... si in anii nostrii la britanicii care au plecat cu miloanele in Canada, Australia USA, la sutele de mii de francezi din Québec... la 1,2 milioane de spanioli plecati dupa criza din 2008 in tari din Europa centrala si mai ales in Germania, pe care guvernul Sanchez îi incurajeaza acum sa se întoarca... la milionul de polonezi care au plecat in anii 2000 in Marea Britanie, din care mai multe sute de mii s-au întors acasa când conditiile s-au schimbat... !
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon