Foto: Inquam Photos / George Călin
Marx, care stătea în chirie plătită de Engels din banii tatălui său (om de afaceri), ura visceral pe deținătorii de proprietăți. Și dobânda... Renta capitalului, în general...
Câciu: „În zona în care există o, să nu-i spun opulență, dar o preocupare prea intensă pentru a acumula proprietăți, aș vedea o taxare”.
Statul român a eșuat lamentabil în multe domenii care au legătură directă cu economisirile și investițiile noastre:
1. O politică monetară expansionistă care ne ține de ceva vreme (prin inflație) în zona dobânzilor negative. Nici măcar Ministerul Finanțelor nu este capabil să ofere dobânzi real pozitive la lei (oferă astăzi cam 5% cu o inflație care se apropie de 10%);
2. O privatizare a companiilor de stat prin piața de capital făcută timid și cu frică de piață. Cele mai mari și mai bune companii rămân în siajul statului care a păstrat acțiunea „de aur” sau minoritatea de control, ce permite controlul direct și apăsat al acestuia. Jecmănirea sistematică de profit și dividende acolo unde deține majoritatea;
3. O dezvoltare, diversificare și integrare firavă a pieței de capital în lumea bună, care contează;
4. Un risc de țară (sistemic) la limita izolării internaționale;
5. O lume a afacerilor plină de arbitrar și de ostilitate / agresiune instituțională care te îndeamnă să stai acasă, nu să îți plimbi prin cetate ideile tale de afaceri aducătoare de prosperitate;
6. Un sistem public de pensii tot mai falimentar, tot mai îndepărat de momentul primului salariu și care îți taie cu fiecare an procente bune din suma cu care cotizezi până cazi jos;
7. Un sistem de pensii privat (Pilonul 2) pe care statul îl controlează, îl blochează și îl obligă la tot felul de lucruri ce numai prosperitate pe termen lung nu generează. În plus, procentul către așa ceva e ba tăiat, ba înghețat. Să nu se strângă prea mult pe CNP;
8. O piață financiară complet neprofesionist reglementată și supravegheată, supraveghetorul fiind populat de politruci cu competențe de zarzavagii;
9. Un regim fiscal haotic și complet imprevizibil care nu îți dă prea multe șanse când bagi mâna și scoți bani din buzunar pentru a-i vântura pe post de investiții;
10. Bănci care trăiesc din finanțarea statului obez și nu din atragerea de economii și plasarea lor întru câștigul deponenților.
Într-un astfel de context, investițiile în imobiliare sunt printre puținele forme de a-ți păstra cât de cât intacte economiile și de a-ți asigura un viitor mai bun.
Socialistul evident că nu vede cu ochi buni niciun fel de independență față de „bunătatea” lui. E loc de bâtă între ochi dacă îndrăznești prea mult. Cum să le fie bine opincarilor fără să ceară voie? Cum?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Comunismul n-a murit....
Însă, cel puţin în Bucureşti, (în cartierele rezidenţiale), acest lucru nu s-a întâmplat. Preţul chiriilor pentru cartierele de tip „dormitor” sunt aceleaşi, sau chiar mai scăzute ca acum 1-2 ani. Este semn că proprietarii de apartamente închiriate nu sunt încă chiar atât de afectaţi de creşterea dărilor la stat sau de inflaţia generală care a crescut galopant în ultima vreme.
Cum percepe Statul stagnarea chiriilor? Păi, Statul zice cam aşa: „atâta timp cât proprietarii nu cresc chiriile, atunci e semn că încă mai e loc de supra-taxarea proprietăţilor. Deci hai să introducem mai multe taxe pe proprietăţi!”.
Dar, nicăieri în lume nu se întâmplă aşa ceva. Nicăieri în lume proprietarii de apartamente nu acceptă supra-taxarea în dauna reducerii propriului profit. În alte ţări totul e până la bani (nu te pui cu proprietarii); dacă taxele cresc, chiriile cresc automat! - Nu la noi.
Dar aşteptaţi, e vorba numai de timp când, dacă vei avea două sau mai multe covrigării vei fi taxat în plus! Apoi ce va urma?... dacă ai două sau mai multe conturi bancare de economii vei fi taxat în plus. Şi aşa mai departe.
Neo-comunismul la lucru: decidenţii noştri politici fac tot posibilul să alunge investitorii afară din ţară.
Iar taxarea venitului din chirii in romania inca este mica (am comparat cu sua sau frantza) si bucuresti inca are un ROI bun la investitiile in imobiliare.
Din ceea ce spuneţi, se presupune că dvs. aveţi mai multe proprietăţi; una în care locuiţi şi (cel puţin) una pe care o închiriaţi.
Bun, aţi preferat să reduceţi chiria şi să găsiţi rapid chiriaş. Întrebarea este, după reducerea venitului pe care-l obţineţi din chirie, CINE anume acoperă preţul inflaţiei din ultimii doi ani (7% + 8% = 15%)? Şi dacă, (suplimentar), va trece şi ordonanţa de supra-impozitare a proprietăţilor multiple, tot dumneavoastră veţi accepta pierderea de profit rezultat din aceste motive? V-aţi făcut un calcul cât pierdeţi pe an după reducerea chiriei + costul inflaţiei + taxe la ANAF + taxe locale + potenţiala supra-impozitare a proprietăţilor?
Realitatea este că, proprietarii sunt nevoiţi să facă gesturi de solidaritate din banii lor. Dumneavoastră vi se pare normal?
- da, am mai multe proprietati. Nu am ca scop sa acoper inflatia de 8% pt ca chiria e in euro si asta imi acopera nivelul de inflatie, rata se diminueaza si ea de la inflatie, scopul meu e sa am un ROI >8 % pe an( atins).
-da, prefer sa mentin chiria mai mica si calculele ies mai bine asa decat 2 luni de neocupare.
-pana apare ordonanta de impozitare proprietati multiple ma concentrez pe ce pot face acum cu economiile si castigul, nu pe drobul de sare.
- taxa Anaf actuala e simbolica. Drumul acolo e mai mare bataia de cap.
- exista scenarii diferite de reechilibrare finante functie de cum fluctueaza taxele si dobanzile bancare si abordari diferite. De ex. cand aveam rata cu dobanda 8.3% mai interesant era sa indrept toti banii pt plati anticipate. Dupa scaderea dobanzii sub 4-5% am vazut si alte alternative putin mai profitabile (piata bursiera internationala).
-in continuare sunt multumita de randament si consider ca in bucuresti e profitabil in a investi economiile in imobiliare, Atunci cand unul din imobile i-a scazut rentabilitatea fata de celelalte investitii, mi-a ramas solutia de a vinde si cauta altceva. Rentabilitatea unei investitii in imobiliare sta nu doar in chirie grasa si netaxata ci si in achizitie la un pret convenabil, libertatea de a investi cu banii altora, capital gain etc asa ca un imobil chiar daca il inchiriez cu 30 euro mai putin, pe termen lung diferenta la ROI e doar de 0.2% - nimic deranjabil pt mine.
Încă mai faceţi drumuri la ANAF? În caz că nu ştiaţi; totul se face acum online prin Declaraţia Unică. Inclusiv depunerea/trasmiterea contractelor de cedare a folosinţei bunurilor. Anul acesta trebuie depusă declaraţia până pe 25 Mai. Şi s-a mărit suma care trebuie plătită la CASS, urmare a măririi salariului minim obligatoriu.
Desigur, contabiliceşte vorbind, e mai bine o chirie mai mică decât pierdut 2-3 luni de chirie. Dar, nu aşa gândesc proprietarii din Germania sau SUA - unde chiriile au tot crescut în fiecare an. Oare ei cum reuşesc să nu piardă din venitul obţinut din chirii?
Capital gains pe piaţa bursieră internaţională a lăsat de dorit în ultima vreme. Doar astăzi ce au mai crescut puţin indicii internaţionali, ca urmare a uşurării tensiunilor din Europa de est. Noroc că există acţiuni (stocks) şi ETFs care plătesc dividende garantate.
P.S. Si in germania cunosc proprietari ce prefera acelasi chirias si chirie rezonabila, ba chiar in anul 2020 au inghetat indexarea chiriilor plus protectia chiriasului.... si sa vezi anaf-ul lor cat taxeaza si ce conditii drastice sunt ca proprietar ...asa ca mai bine landlord in Bucuresti, de 2-3 ori profitul mai mare, prea ne-am invatat noi romanii sa ne plangem de orice.
P.S. Cresterea SP500 pe 2021 a fost de aproape 20% .
P.S. si in restul europei e asa: sunt pensii private deductibile din taxe dar cu niste comisioane teribile, un sistem de pensionare public falimentar de au marit varsta de pensionare la 67 ani si anii de contribuire 40 ani etc - asa ca nu suntem singurii. Exista solutii si acolo, si la noi.