Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

De ce copiii isteți și silitori nu vor „să iasă în față”?

Copil jucând șah

Foto: Guliver Getty Images

Mult timp am considerat că inteligența, combinată cu o capacitate susținută de a munci, într-un mediu favorabil dezvoltării, reprezintă cheia succesului în viață. Aceasta este ideea care mi-a fost insuflată încă din copilărie, însă, odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că factorii amintiți mai sus sunt departe de a fi suficienți.

De-a lungul experienței mele de profesor, am întâlnit adesea copii inteligenți și silitori, cărora nu le place să se mândrească cu realizările lor, să își prezinte proiectele în public. Pe de altă parte, există o a doua categorie de copii, gata să profite de slăbiciunea primilor și să cucerească audiența cu ușurință și fără urmă de remușcare. Ba, mai mult de atât, să își asume meritele celorlați, fără a depune vreun efort. 

Și aceștia din urmă dau dovadă de mare istețime deoarece sunt capabili să se adapteze din mers și să întrevadă oportunitatea la timp, astfel încât să o întoarcă în favoarea lor, la momentul potrivit.

Îmi vine, de pildă, în minte o întâmplare petrecută într-o tabără: elevii aveau de făcut un proiect de grup și, ca de obicei, unii s-au implicat mai mult, alții mai puțin. A fost însă un elev care m-a impresionat cu ingeniozitatea lui, cu vastele cunoștințe, cu determinarea cu care a muncit și a realizat proiectul. Totul pentru ca la final să nu dorească să îl prezinte și să îl invite să facă acest lucru pe cel care s-a oferit primul să reprezinte grupul, chiar dacă s-a implicat cel mai puțin.

În ciuda aparențelor, mulți dintre oamenii inteligenți și silitori au tendința de a se subestima. Își setează standarde înalte și sunt cei mai duri critici atunci când vine vorba de munca lor

Această situație mă trimite la o concluzie simplă: de multe ori, oamenii muncitori și raționali aleg calea sigură, se tem să își asume riscuri, au oroare să greșească, așa că iau decizia de a rămâne în umbră. Cel de-al doilea copil din povestea mea nu avea nimic de pierdut, ba din contra, se făcea remarcat de toți ceilalți, era evaluat pe baza prezentării, nu a muncii sale.

În ciuda aparențelor, mulți dintre oamenii inteligenți și silitori au tendința de a se subestima. Își setează standarde înalte și sunt cei mai duri critici atunci când vine vorba de munca lor. Fiind perfecționiști, nu se pot mulțumi cu un produs care lor le poate părea mediocru și de care se îndoiesc. La polul opus sunt cei care nu acordă extrem de multă importanță sarcinilor, nu sunt cei mai obedienți în fața regulilor și nu sunt foarte preocupați de cum obțin rezultatele. Însă se bucură de orice recunoaștere.

Un alt motiv pentru care oamenii silitori preferă anonimatul este acela că se tem de schimbare, sunt rezistenți la nou și le e frică să își asume riscuri. Cred că se întâmplă acest lucru tot din cauza faptului că trec prea mult prin filtrul gândirii ceea ce li se întâmplă, cântăresc și se așteaptă ca recunoașterea exterioară să vină de la sine, ținând cont de potențialul lor.

Pentru a avea succes în viața reală este nevoia însă de mai mult. Dacă la ecuația inteligență plus munca depusă adăugăm ca ingrediente și gândirea strategică, adaptarea și deschiderea la schimbare, fără a minimiza rolul norocului, atunci putem spune că avem o formulă relativ bună. Dar aplicabilă în condiții diverse, în funcție de mulți alți factori.

Problema rămâne deschisă pentru dezbateri, iar atunci când se va găsi soluția ideală, o voi aplica și eu cu propriul meu copil și cu ceilalți. Până atunci, încerc să le insuflu tuturor încredere, să îi fac să aprecieze și valorizeze munca lor, dar și pe a celorlalți, să le cultiv valori de etică și morală. Exersăm abilități de vorbire în public, îi îndemn să își asume riscuri, iar în ceea ce privește norocul, … mă rog să îl aibă din plin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Inteligenta este o descriere mult mai ampla a capacitatilor unui individ, include atat inteligenta intelectuala cat si inteligenta emotionala. in cazul copiilor descrisi mai sus acestia stau foarte bine la inteligenta intelectuala(sunt foarte buni la o stiinta anume) insa nu se descurca la fel de bine in ceea ce priveste socializarea iar socializarea implica automat si inteligenta emotionala.
    • Like 0
  • check icon
    Îmi place că sunteți printre puținele persoane care vorbesc de reușita în viață fără să uite de factorul cel mai important din păcate, -norocul-. Situație valabilă și în urarea- să ai sănătate că-i mai bună decât toate, uitându-se că cei care au murit de pe vasul Titanic, nu sănătatea le lipsea....deci? Este adevărat că dacă norocul e susținut prin harnicie, istețime, talent etc., reușita în viață e mult mai sigură și viguroasă.
    • Like 0
  • Ma întreb cum se comporta la clasa un profesor care împarte copiii in buni și rai. Foarte trist!
    • Like 0
    • @ Daniela Ilies
      check icon
      Nu se specifică nicăieri în text despre copii buni versus răi. Din păcate există,oricât de trist ar fi și copii buni și răi, ca peste tot în societate și natură(doar comunismul ne vroia pe toți la fel de „buni„) dar nu despre asta se scrie acum. Se pare că nu ați înțeles deloc textul.Textul se referă la aptitudinile potențiale sau nu ale elevilor, timiditățile acestora, curajul acestora etc. astfel încât să le poți dezvolta, coordona,etc., ca mai târziu,în societate(nu tocmai tolerantă în virtutea concurenței naturale) să le poată fi de folos copiilor.
      • Like 2
  • Ma întreb cum se comporta la clasa un profesor care împarte copiii in buni și rai. Foarte trist!
    • Like 0
  • Alex Mag check icon
    Stimata d-na. Valentina,
    Nu cred in supoziția dvs. de ai invinovati pe acești copii inteligenti si dotati, când răspunsul este evident in reacția societatii ns. fata de ei. Legile lui Murphy sunt aplicabile si in Romania. Un sef isi angajează un subaltern mai prost decât el ca sa para deștept. Dar daca toți șefii sunt prosti? Vor angaja la rândul lor si mai prosti. Americanii au constatat ca exista I.Q. negativ si sunt obligați sa-l aplice deorece incompetenta este cea mai grava forma a corupției.
    Acești copii au fost respinși de nivelul celor care ar fi trebuit sa-i evalueze care nu au avut testul obiectiv corect ca sa-i. Ca la RADAR, daca-i setat pe maxim 350 km/h nu mai masoara 400 km/h. Acesti copii nu au ales calea cea sigura, au ales calea fara conflict, sunt familiști convinși, au hobby-uri si toți sunt erudiți. Trebuie doar sa-i căutați. Chiar daca au un simt al datoriei f. dezvoltat trebuie sa ne rugam sa nu plece.
    • Like 0
  • Răspunsul este relativ simplu: una este să faci şi alta este să vinzi.

    Sunt puţini oameni care ştiu să-şi vândă produsele: muncă, inteligenţă, creaţii etc. În cel mai fericit caz, se asociază cel cu abilităţi de "producţie" şi cel cu abilităţi de marketing. Iar cel care vinde îşi ia partea. Aşa funcţionează lumea!

    Prin alte locuri, am înţeles că lucrurile astea se predau la şcoală. La noi, bag seama, încă mai este lucru de mirare.
    • Like 3
    • @ Dragoş Anghelache
      Bun comentariul. Totusi nu trebuie sa fiti asa dur.
      Ma aflu in situatia asta si mi-am dat seama abia la 45 de ani de acest adevar. Ideea e ca atunci cand esti parte a fenomenului, in interiorul lui cum ar veni, este greu sa vezi din afara.
      Mai e un aspect. Societatea noastra a fost invatata/dresata sa creada ca cel care speculeaza (un moment, o oportunitate) e speculant si trebuie dezavuat, acest lucru fiind necinstit (vezi bisnitarii dinainte de 89). Or cel care are talent la vanzari tocmai de asta e bun, ca ar putea vinde produsele unor oameni productivi/creativi care altfel ar ramane in anonimat.
      • Like 1
    • @ Calin Ungureanu
      Depinde şi cum a fost organizat grupul. Doamna Cristea nu dă detalii dar, din ce a spus dumneaei, trag concluzia că s-a lucrat otova. În al doilea rând, băiatul care a făcut proiectul l-a invitat pe celălalt să-l prezinte, nu i s-a furat proiectul. Dar, din cauza organizării defectuase, pare că cel de-al doilea copil a profitat de munca primului. Pentru realizarea proiectului, doamna trebuia să constitiue echipe, iar în cadrul acestora, grupuri cu atribuţii clare: producţie, marketing, comunicare etc.

      Pentru ceea ce am scris mai sus vin cu un exemplu: concursul First Tech Challenge, la care participă elevi de liceu. Echipa este compusă din 15 membri şi este alcătuită din: 1 coordonator, 1 grup de programare, 1 grup de proiectare-asamblare şi 1 reprezentant marketing. Acesta din urmă este şi purtătorul de cuvânt al echipei. Fiind astfel alcătuită, echipa funcţionează ca un întreg. Fiecare-şi face treaba, iar reprezentantul de marketing nu este văzut ca cel ce fură munca celorlalţi. Dacă doamna Cristea ar fi organizat echipele într-o manieră asemnănătoare, rezultatul ar fi fost altul: toată lumea lucra "pe felie", toţi puneau umărul, şi n-ar fi picat tot proiectul pe un singur copil.

      Dar asta este! First Tech Challenge este un proiect conceput de americani, după regulile economiei de piaţă. Proiectul doamnei Cristea... cred că ar trebui îmbunătăţit (ca să nu-mi spuneţi iarăşi că sunt prea dur).
      • Like 1
  • Mi se pare ca dezbaterea care transpare din articol ("care sunt valorile in educatie si de ce nu le vedem mai des?") e binevenita.
    Cu toate acestea, nu-mi dau seama daca Valentina a incercat sa prezinte subiectul intr-o forma simplificata (pentru o audienta profana?), dar articolul pare sa sugereze o concluzie -zic eu- nerealista (exista o reteta care ii poate face pe copiii destepti si muncitori oameni de succes).

    Nu numai ca oamenii sunt diferiti (nu toti elevii "isteti" sunt si "silitori" si nu toti elevii "silitori" sunt si "isteti"), dar oamenii functioneaza in societate, si dinamica societatii influenteaza modul in care ei se prezinta. Extrinsecul nu este doar norocul (pe care nu prea putem sa-l planuim), ci si grupul (ale carui mecanisme, chiar daca putem sa le intuim destul de bine, nu e usor sa le folosim).
    • Like 2
  • Anon check icon
    Depinde si de personalitate. Sunt si copii (si chiar si adulti) silitori, inteligenti si extrovertiti care prezinta oricand cu placere in fata publicului. Sunt multi insa inteligenti si introvertiti, iar faptul ca sunt introvertiti duce de fapt la acea reticenta in a prezenta.
    • Like 2
  • Indira Gandhi: "Bunicul meu m-a invatat ca oamenii se impart in doua categorii: cei care muncesc si cei care culeg rezultatele. Tot el m-a sfatuit sa incerc sa fac parte din prima categorie. Concurenta e mai mica acolo !"
    • Like 5


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult