Fiecare copil, când se confruntă cu o situaţie dificilă, are instinctul de a căuta să se apropie de persoana care îl îngrijeşte pentru a obţine confort, protecţie sau suport în organizarea emoţiilor. Dacă părinţii nu răspund în mod adecvat acestor nevoi în primii trei ani de viaţă, copilul învaţă să nu le mai manifeste.
Aşa cum foarte frumos a exprimat Kent Hoffman, această experienţă „de a fi împreună” în momentele dificile, pe care copilul o învaţă în relaţie cu părinţii lui, îl va însoţi peste tot în viaţă. Fiecare experienţă „de a fi împreună” pe care i-o oferim copilului nostru este ca o picătură de ceară.
Împreună, toate aceste picături vor forma lumânarea care îi va oferi copilului lumina de care are nevoie pentru a se descurca în viaţa de adult.
Experienţa de zi cu zi ne arată că ne este mult mai uşor să stăm lângă copiii noştri atunci când aceştia se simt bine, sunt liniştiţi şi se bucură de momentele pe care le trăim împreună decât atunci când sunt furioşi, supăraţi, trişti sau înfricosaţi. Pentru unii dintre noi este o adevărată provocare să ne însoţim copiii în călătoria tulburătoare pe care o oferă frica, furia, tristeţea, ruşinea, invidia sau gelozia. Modul în care răspundem la aceste emoţii este diferit de la părinte la părinte. De exemplu, unora dintre părinţi le este mult mai uşor să rămână alături de copiii lor când aceştia trăiesc frică sau tristeţe dar le este mult mai greu să rămână langă ei când trăiesc furie. Alţii, permit doar exprimarea emoţiilor de confort (bucurie, mulţumire, veselie) şi nu au nici un pic de toleranţă la cele de disconfort (tristeţe, furie etc).
Cum se explică acest lucru?
Maniera în care adulţii abordează situaţiile în care copiii trăiesc emoţii intense este direct influenţată de ceea ce au învăţat ei din relaţia cu părinţii lor. Dacă ei au trăit experienţa de„a fi împreună” cu cineva când s-au simţit trişti, furioşi sau supăraţi atunci vor avea în mod natural tendinţa de a sta alături de copilul lor atunci când acesta traversează un moment dificil. Dacă, în istoria lor de viaţă, nu au avut acces la această experienţă şi au învăţat că nu pot conta decât pe ei însişi pentru a-şi gestiona teama, tristeţea sau furia, atunci le va fi foarte greu să îşi asiste copiii în procesul de învăţare a abilităţilor de liniştire şi autoreglare emoţională. Aşa se explică de ce, frica, furia sau tristeţea copilului, pot să acţioneze asupra butoanelor experienţelor noastre dureroase nevindecate şi să declanşeze o reacţie de autoprotecţie. Astfel, activarea mecanismului de autoprotecţie ne împiedică să mai vedem nevoia copilului: nu ştim ce să facem cu aceste experienţe dureroase şi astfel încercăm să oprim tot ce ar putea să ne reamintească de ele.
Ce înseamnă să fiu alături de copilul meu când are un moment dificil şi trăieşte emoţii de disconfort?
„A fi împreună” cu copilul tău când trece printr-un moment dificil, presupune să faci un lucru extrem de simplu şi natural - să fii prezent cu o atitudine care-i exprimă copilului mesajul că: „sunt aici pentru tine!”.
Foto: Circle of Security
Mulţi părinţi fac eforturi de a fi împreună cu copilul lor când acesta este trist sau înfricoşat, dar, o fac într-un mod total ineficient, încercând să îl înveţe pe copil ce să facă sau distrăgându-i atenţia.
Copilul are nevoie de prezenţă şi nu de informaţii! Ceea ce-l ajută cel mai mult în acel moment este prezenţa, nu informaţiile pe care i le oferiţi pentru a-l ajuta să îşi schimbe perspectiva şi să intre într-o altă stare. „A fi împreună” cu copilul tău înseamnă să îţi deschizi braţele şi să îi oferi posibilitatea de a plânge în braţele tale, să îi dai timpul de care are nevoie pentru a exprima tot ceea simte şi pentru a identifica singur calea de a depăşi momentul. Studiile de specialitate arată că, un copil care beneficiază de prezenţa părintelui atunci când trăieşte un disconfort şi are posibilitatea de a trăi până la capăt emoţia respectivă, fără ca părintele să intervină să îi distragă atenţia de la ceea ce simte, va ajunge la un moment dat la un punct critic care îi va permite să-şi identifice singur calea naturală de a depăşi momentul. În plus, copiii care beneficiază de un astfel de tratament, vor înregistra în timp o scădere a intensităţii răspunsului emoţional şi o reducere a timpului necesar pentru reglare. În caz contrar, când copiii sunt lăsaţi să îşi gestioneze emoţiile singuri sau sunt distraşi imediat de la ceea ce simt, îşi vor accentua pe termen lung răspunsul emoţional şi vor avea nevoie de un timp mai mare pentru liniştire.
Copilul are nevoie ca părintele să îl întâlnească „acolo” unde este el, nu în „altă parte”. De aceea, este important ca părintele să meargă acolo unde are copilul nevoie, nu să îl scoată pe copil din starea lui pentru a-l aduce acolo unde este părintele. Când îl forţăm pe un copil să se simtă bine, atunci când este trist, îl facem să se simtă şi mai trist. Dacă eşti un părinte care tolerezi cu dificultate tristeţea copilului este foarte important să încerci să rămâi alături de copil când trăieşte această emoţie chiar şi pentru câteva secunde. Toate aceste secunde vor contribui la un moment dat la consolidarea relaţiei.
Important este să încercaţi să faceţi lucrurile suficient de bine, nu perfect! E imposibil să reuşim de fiecare dată să fim alături de copii când au momente dificile, dar poate fi suficient de bine dacă vom reuşi să fim lângă ei în 30% dintre situaţii (Kent Hoffman).
În concluzie, experienţa „de a fi împreună”, îi oferă copilului toate resursele de care are nevoie pentru a trăi o viaţă împlinită: îl învaţă că se poate baza pe cineva, îl învaţă să îşi exprime deschis nevoile şi emoţiile, îl învaţă să găsească un echilibru între situaţiile în care se poate descurca singur şi cele în care are nevoie să solicite ajutorul altora.
Bibliografie:
Hoffman, K., Copper, Powell (2009), Circle of Security-Early Intervention Program for Parents & Children.
Siegel, D., Bryson, P.T. (2014).Creierul copilului tău.Bucureşti, ed. For You.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Exact! Ca-ntr-un mariaj. Si la bine, si la rau. Oameni suntem si tot ce e omenesc trebuie sa ne fie aproape.
Cand îi poți alina durerile doar luându- l in brațe...Ai făcut totul perfect!