Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

De ce formarea noului guvern durează atât de mult în Olanda (și de ce n-ar fi chiar o problemă)

Alegerile recente din Germania au venit mult după cele olandeze și franceze, iar alegerile olandeze nici nu au rezultat încă într-un nou guvern. Presa olandeză relatează că nu mai durează mult până noul guvern își poate începe treaba. Alegerile parlamentare erau pe 15 martie. Noul parlament și-a început lucrările demult, dar practic n-are un guvern cu care să lucreze. Guvernul vechi este demisionar și nu poate iniția politici noi.

Șapte băieți și o fată negociază. Sursa: www.tweedekamer.nl

De ce negocierile durează deja 6 luni? Și care sunt efectele asupra sectorului public olandez?

Poate vă amintiți că alegerile din martie erau despre întrebarea, cât de mare se va face PVV-ul, partidul de extremă dreaptă al lui Geert Wilders. Reacțiile erau pozitive când a ieșit „doar” pe locul 2, după partidul liberal, și cu creștin-democrații câștigând aproape același număr de mandate în parlament.

Rezultatul electoral a fost foarte fracționat. Chiar și pentru sistemul olandez, unde n-a existat vreodată un partid cu majoritate în parlament, ci mereu coaliții de două sau mai multe partide, a fost o situație politică complexă. Câștigase extrema-dreaptă, dar și verzii și liberalii progresiști. Partidul tradițional de centru-stânga pierduse enorm. Apăruseră și două partide noi în parlament.

În Olanda, procedura pentru formarea guvernului este mai mult o chestie de tradiție, nescrisă. După alegeri, noul parlament numește o persoană (de obicei) de la cel mai mare partid, pentru a conduce negocierile. El sau ea cheamă toate partidele pentru consultări, să vadă cine vrea să guverneze, cu cine. Iese o serie de posibilități pentru coaliții de guvernare. Cu cea mai promițătoare combinație se pornesc negocierile pe fond – adică, care puncte din programul electoral al partidului se vor regăsi în programul de guvernare a coaliției.

PVV-ul era practic exclus de la negocieri înainte de alegeri. Celelalte partide au declarat că nu vor să colaboreze cu Geert Wilders, din cauza unor ieșiri foarte controversate (în trecut, s-a lucrat totuși cu Wilders). Partidul liberal, VVD-ul condus de premierul Mark Rutte, pierduseră mandate, dar rămăseseră cel mai mare partid. Dar cum să colaboreze liberalii cu verzii? S-a încercat o negociere, dar aceasta a eșuat. Erau prea mari diferențe fundamentale. Nu totul este negociabil din programul electoral al partidelor, fondate pe ideologii uneori total opuse.

Au ieșit verzii de la negocieri și a intrat un partid mic, Christenunie (uniunea creștinilor), cu o agendă moderată, conservatoare. O rețetă pentru fricțiune cu partidul liberal-progresist, D66. S-a luptat mult pe teme medic-etice (eutanasia). Între timp a eșuat și negocierea între patronate și sindicate, deci noua coaliție a trebuit să includă măsuri din domeniul muncii în acordul de guvernare. Un aspect important, pentru că acordul de guvernare trebuie respectat de guvern (deși iarăși este mai mult o tradiție decât lege). Dacă acel acord conține multe puncte controversate între partenerii coaliției, va fi o probabil o coaliție slabă și guvernul riscă mereu să cadă.

Undeva în octombrie, Olanda va avea probabil un nou guvern. Dar între timp, se mai întâmplă ceva la ministere? Sau a căzut toate lumea într-o hibernare? Adevărul este că s-ar putea să fie chiar mai bine cu un guvern demisionar.

Politicienii vin mereu cu schimbări, cu planuri noi. Acest lucru este așteptat de la ei, să vină cu soluții. Dar uneori, o schimbare nu este o ameliorare. Și în multe cazuri, o schimbare de politică publică prea frecvente duce la haos, la nesiguranță. Nu asta vrea alegătorul.

În Olanda, administrația publică este ierarhică doar nominal. În realitate, un ministru trebuie să fie foarte puternic ca să evite rolul de a executa politicile pregătite de funcționarii săi. Miniștrii vin și pleacă, aparatul rămâne. Această forță stabilizatoare, de bine sau de rău, împiedică de asemenea unele cheltuieli nechibzuite, împreună cu opinia publică. De exemplu, pentru planurile negociate acum vor fi calculate efectele de către biroul național de planificare (cpb.nl/en) în care se ține cont de dezvoltări demografice zeci de ani în viitor.

O mare parte din bugete, ca în România, este deja fixată pentru anumite scopuri, nu le poți atinge. Ceea ce rămâne, și din fericire pentru olandezi au creștere economică și rămân bani în plus, este bătălia între politicieni. Politicienii de partid, după aceste negocieri, devin miniștri în noul guvern. Ajuns la minister, fiecare se va confrunta cu funcționarii lui și va lupta atât cu ei, cât și cu Parlamentul, pentru executarea planurilor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O intrebare in Italia cum se procedeaza ca acolo avem noi romani cei mai multi emigranti plecati....deci ne place pentru ca sunt latini, si altele...
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult