Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce formarea noului guvern durează atât de mult în Olanda (și de ce n-ar fi chiar o problemă)

Alegerile recente din Germania au venit mult după cele olandeze și franceze, iar alegerile olandeze nici nu au rezultat încă într-un nou guvern. Presa olandeză relatează că nu mai durează mult până noul guvern își poate începe treaba. Alegerile parlamentare erau pe 15 martie. Noul parlament și-a început lucrările demult, dar practic n-are un guvern cu care să lucreze. Guvernul vechi este demisionar și nu poate iniția politici noi.

Șapte băieți și o fată negociază. Sursa: www.tweedekamer.nl

De ce negocierile durează deja 6 luni? Și care sunt efectele asupra sectorului public olandez?

Poate vă amintiți că alegerile din martie erau despre întrebarea, cât de mare se va face PVV-ul, partidul de extremă dreaptă al lui Geert Wilders. Reacțiile erau pozitive când a ieșit „doar” pe locul 2, după partidul liberal, și cu creștin-democrații câștigând aproape același număr de mandate în parlament.

Rezultatul electoral a fost foarte fracționat. Chiar și pentru sistemul olandez, unde n-a existat vreodată un partid cu majoritate în parlament, ci mereu coaliții de două sau mai multe partide, a fost o situație politică complexă. Câștigase extrema-dreaptă, dar și verzii și liberalii progresiști. Partidul tradițional de centru-stânga pierduse enorm. Apăruseră și două partide noi în parlament.

În Olanda, procedura pentru formarea guvernului este mai mult o chestie de tradiție, nescrisă. După alegeri, noul parlament numește o persoană (de obicei) de la cel mai mare partid, pentru a conduce negocierile. El sau ea cheamă toate partidele pentru consultări, să vadă cine vrea să guverneze, cu cine. Iese o serie de posibilități pentru coaliții de guvernare. Cu cea mai promițătoare combinație se pornesc negocierile pe fond – adică, care puncte din programul electoral al partidului se vor regăsi în programul de guvernare a coaliției.

PVV-ul era practic exclus de la negocieri înainte de alegeri. Celelalte partide au declarat că nu vor să colaboreze cu Geert Wilders, din cauza unor ieșiri foarte controversate (în trecut, s-a lucrat totuși cu Wilders). Partidul liberal, VVD-ul condus de premierul Mark Rutte, pierduseră mandate, dar rămăseseră cel mai mare partid. Dar cum să colaboreze liberalii cu verzii? S-a încercat o negociere, dar aceasta a eșuat. Erau prea mari diferențe fundamentale. Nu totul este negociabil din programul electoral al partidelor, fondate pe ideologii uneori total opuse.

Au ieșit verzii de la negocieri și a intrat un partid mic, Christenunie (uniunea creștinilor), cu o agendă moderată, conservatoare. O rețetă pentru fricțiune cu partidul liberal-progresist, D66. S-a luptat mult pe teme medic-etice (eutanasia). Între timp a eșuat și negocierea între patronate și sindicate, deci noua coaliție a trebuit să includă măsuri din domeniul muncii în acordul de guvernare. Un aspect important, pentru că acordul de guvernare trebuie respectat de guvern (deși iarăși este mai mult o tradiție decât lege). Dacă acel acord conține multe puncte controversate între partenerii coaliției, va fi o probabil o coaliție slabă și guvernul riscă mereu să cadă.

Undeva în octombrie, Olanda va avea probabil un nou guvern. Dar între timp, se mai întâmplă ceva la ministere? Sau a căzut toate lumea într-o hibernare? Adevărul este că s-ar putea să fie chiar mai bine cu un guvern demisionar.

Politicienii vin mereu cu schimbări, cu planuri noi. Acest lucru este așteptat de la ei, să vină cu soluții. Dar uneori, o schimbare nu este o ameliorare. Și în multe cazuri, o schimbare de politică publică prea frecvente duce la haos, la nesiguranță. Nu asta vrea alegătorul.

În Olanda, administrația publică este ierarhică doar nominal. În realitate, un ministru trebuie să fie foarte puternic ca să evite rolul de a executa politicile pregătite de funcționarii săi. Miniștrii vin și pleacă, aparatul rămâne. Această forță stabilizatoare, de bine sau de rău, împiedică de asemenea unele cheltuieli nechibzuite, împreună cu opinia publică. De exemplu, pentru planurile negociate acum vor fi calculate efectele de către biroul național de planificare (cpb.nl/en) în care se ține cont de dezvoltări demografice zeci de ani în viitor.

O mare parte din bugete, ca în România, este deja fixată pentru anumite scopuri, nu le poți atinge. Ceea ce rămâne, și din fericire pentru olandezi au creștere economică și rămân bani în plus, este bătălia între politicieni. Politicienii de partid, după aceste negocieri, devin miniștri în noul guvern. Ajuns la minister, fiecare se va confrunta cu funcționarii lui și va lupta atât cu ei, cât și cu Parlamentul, pentru executarea planurilor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O intrebare in Italia cum se procedeaza ca acolo avem noi romani cei mai multi emigranti plecati....deci ne place pentru ca sunt latini, si altele...
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult