Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce formarea noului guvern durează atât de mult în Olanda (și de ce n-ar fi chiar o problemă)

Alegerile recente din Germania au venit mult după cele olandeze și franceze, iar alegerile olandeze nici nu au rezultat încă într-un nou guvern. Presa olandeză relatează că nu mai durează mult până noul guvern își poate începe treaba. Alegerile parlamentare erau pe 15 martie. Noul parlament și-a început lucrările demult, dar practic n-are un guvern cu care să lucreze. Guvernul vechi este demisionar și nu poate iniția politici noi.

Șapte băieți și o fată negociază. Sursa: www.tweedekamer.nl

De ce negocierile durează deja 6 luni? Și care sunt efectele asupra sectorului public olandez?

Poate vă amintiți că alegerile din martie erau despre întrebarea, cât de mare se va face PVV-ul, partidul de extremă dreaptă al lui Geert Wilders. Reacțiile erau pozitive când a ieșit „doar” pe locul 2, după partidul liberal, și cu creștin-democrații câștigând aproape același număr de mandate în parlament.

Rezultatul electoral a fost foarte fracționat. Chiar și pentru sistemul olandez, unde n-a existat vreodată un partid cu majoritate în parlament, ci mereu coaliții de două sau mai multe partide, a fost o situație politică complexă. Câștigase extrema-dreaptă, dar și verzii și liberalii progresiști. Partidul tradițional de centru-stânga pierduse enorm. Apăruseră și două partide noi în parlament.

În Olanda, procedura pentru formarea guvernului este mai mult o chestie de tradiție, nescrisă. După alegeri, noul parlament numește o persoană (de obicei) de la cel mai mare partid, pentru a conduce negocierile. El sau ea cheamă toate partidele pentru consultări, să vadă cine vrea să guverneze, cu cine. Iese o serie de posibilități pentru coaliții de guvernare. Cu cea mai promițătoare combinație se pornesc negocierile pe fond – adică, care puncte din programul electoral al partidului se vor regăsi în programul de guvernare a coaliției.

PVV-ul era practic exclus de la negocieri înainte de alegeri. Celelalte partide au declarat că nu vor să colaboreze cu Geert Wilders, din cauza unor ieșiri foarte controversate (în trecut, s-a lucrat totuși cu Wilders). Partidul liberal, VVD-ul condus de premierul Mark Rutte, pierduseră mandate, dar rămăseseră cel mai mare partid. Dar cum să colaboreze liberalii cu verzii? S-a încercat o negociere, dar aceasta a eșuat. Erau prea mari diferențe fundamentale. Nu totul este negociabil din programul electoral al partidelor, fondate pe ideologii uneori total opuse.

Au ieșit verzii de la negocieri și a intrat un partid mic, Christenunie (uniunea creștinilor), cu o agendă moderată, conservatoare. O rețetă pentru fricțiune cu partidul liberal-progresist, D66. S-a luptat mult pe teme medic-etice (eutanasia). Între timp a eșuat și negocierea între patronate și sindicate, deci noua coaliție a trebuit să includă măsuri din domeniul muncii în acordul de guvernare. Un aspect important, pentru că acordul de guvernare trebuie respectat de guvern (deși iarăși este mai mult o tradiție decât lege). Dacă acel acord conține multe puncte controversate între partenerii coaliției, va fi o probabil o coaliție slabă și guvernul riscă mereu să cadă.

Undeva în octombrie, Olanda va avea probabil un nou guvern. Dar între timp, se mai întâmplă ceva la ministere? Sau a căzut toate lumea într-o hibernare? Adevărul este că s-ar putea să fie chiar mai bine cu un guvern demisionar.

Politicienii vin mereu cu schimbări, cu planuri noi. Acest lucru este așteptat de la ei, să vină cu soluții. Dar uneori, o schimbare nu este o ameliorare. Și în multe cazuri, o schimbare de politică publică prea frecvente duce la haos, la nesiguranță. Nu asta vrea alegătorul.

În Olanda, administrația publică este ierarhică doar nominal. În realitate, un ministru trebuie să fie foarte puternic ca să evite rolul de a executa politicile pregătite de funcționarii săi. Miniștrii vin și pleacă, aparatul rămâne. Această forță stabilizatoare, de bine sau de rău, împiedică de asemenea unele cheltuieli nechibzuite, împreună cu opinia publică. De exemplu, pentru planurile negociate acum vor fi calculate efectele de către biroul național de planificare (cpb.nl/en) în care se ține cont de dezvoltări demografice zeci de ani în viitor.

O mare parte din bugete, ca în România, este deja fixată pentru anumite scopuri, nu le poți atinge. Ceea ce rămâne, și din fericire pentru olandezi au creștere economică și rămân bani în plus, este bătălia între politicieni. Politicienii de partid, după aceste negocieri, devin miniștri în noul guvern. Ajuns la minister, fiecare se va confrunta cu funcționarii lui și va lupta atât cu ei, cât și cu Parlamentul, pentru executarea planurilor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O intrebare in Italia cum se procedeaza ca acolo avem noi romani cei mai multi emigranti plecati....deci ne place pentru ca sunt latini, si altele...
    • Like 0


Îți recomandăm

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult

Bright Sky - Oana Pellea

„Femeile aflate în situații abuzive au fost prinse într-o cușcă cu lei. Forțate să rămână în domiciliu alături de un partener agresiv, nu li s-a oferit posibilitatea de a pleca mai departe de în jurul blocurilor”, spune Simona Voicescu, directoarea executivă a Asociației Necuvinte, care oferă sprijin victimelor abuzurilor domestice.

Citește mai mult