Văzând-o cum ară zgura și lovește mingea ore în șir, cu parteneri băieți, într-un ritm sufocant, fie soare, fie ploaie, pe dezolantele arene BNR rămase în paragină, au fost momente în care m-a durut sufletul pentru Simona. O fată, la urma urmei o fată, care se supune unui regim de antrenament ca al trupelor speciale...
În aceste 3 săptămâni de muncă dură, asumată, stă „secretul” scorului, 6-1, 6-3, cu care Simona Halep a zdrobit-o pe Johanna Konta, cea în fața căreia pierduse în 3 seturi, pe hard, la Miami. Simona a vrut să-și ia neapărat ravanșa, dar și să contribuie decisiv la victoria României asupra Marii Britanii.
La un moment dat, situația pe tabelă a fost practic identică cu cea din Florida: set, 5-4 și serviciul pentru Simona la Miami, set, 5-3 și serviciul pentru Simona la Mamaia.
Atunci, mi-e greu și să-mi amintesc, a făcut două duble greșeli „cu frică” și a trimis, absolut neforțată, o dreaptă în burta fileului, pierzând ghemul, setul și meciul pe care îl avea în mână...
Acum, a servit, a lovit și a câștigat cu o siguranță încântătoare. De unde? Între Miami și Mamaia, Simona și-a construit încrederea în propria-i rezistență. Știa că și dacă s-ar întâmpla să nu ia setul, poate să ducă în forță un meci de 3 seturi și 3 ore. Era pregătită să lupte până la capăt – asta i-a alungat orice urmă a crispării denumite „frică de victorie”.
Nici absența lui Darren Cahill, nici cea a lui Ilie Năstase de pe bancă nu au contat. Simona și-a desenat tactic meciul cu tehnică și inteligență. Arma de bază a lui Konta, loviturile foarte tari, în special pe forehand (ce-i drept, oarecum atenuate de zgura jilavă), au fost neutralizate de Simona, așa cum vă spuneam că sper după meciul ei cu Heather Watson, prin contre curajoase, refuzul de a ceda inițiativa și o viteză de deplasare de „Djoković feminin”, cum o numea Mats Wilander.
Astfel, Konta a fost silită să lovească mai mult din alergare și nu așezată pe picioare, cum îi convine. Posesoare a unui voleu remarcabil, englezoaica a încercat în setul 2 să vină peste Simona, la fileu, dar a fost pusă la punct imediat cu niște passing-uri superbe.
Iar când am văzut că Mangusta se bate „parte-n parte” pe forehand-uri tari în cros cu „bombardiera” Johanna, și rezistă, nu am mai avut nicio îndoială că va câștiga...
„Injecția” de încredere pe care Simona Halep a dat-o echipei noastre s-a simțit în jocul Irinei Begu. Aflată nu în cea mai bună zi a ei, emoționată, Irina a reușit victoria decisivă în fața lui Heather Watson, într-un meci tensionat, confuz tactic, cu multe greșeli de ambele părți. Diferența a făcut-o mai buna stăpânire de sine a Irinei, bine susținută de pe bancă de Sorana Cîrstea, în punctele importante.
Bravo, Irina!, dar aș fi fost și mai bucuros dacă s-ar fi dus la fileu să dea mâna cu adversara și apoi cu arbitrul, ca la sfârșitul oricărui meci de tenis de pe Pământ. Irina Begu nu a făcut-o, încălcând astfel tradiția și fair play-ul în tenis... Păcat.
Învingând Marea Britanie, echipa feminină a României rămâne în tenisul de valoare și ne poate oferi în continuare meciuri de Fed Cup memorabile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
