Văzând-o cum ară zgura și lovește mingea ore în șir, cu parteneri băieți, într-un ritm sufocant, fie soare, fie ploaie, pe dezolantele arene BNR rămase în paragină, au fost momente în care m-a durut sufletul pentru Simona. O fată, la urma urmei o fată, care se supune unui regim de antrenament ca al trupelor speciale...
În aceste 3 săptămâni de muncă dură, asumată, stă „secretul” scorului, 6-1, 6-3, cu care Simona Halep a zdrobit-o pe Johanna Konta, cea în fața căreia pierduse în 3 seturi, pe hard, la Miami. Simona a vrut să-și ia neapărat ravanșa, dar și să contribuie decisiv la victoria României asupra Marii Britanii.
La un moment dat, situația pe tabelă a fost practic identică cu cea din Florida: set, 5-4 și serviciul pentru Simona la Miami, set, 5-3 și serviciul pentru Simona la Mamaia.
Atunci, mi-e greu și să-mi amintesc, a făcut două duble greșeli „cu frică” și a trimis, absolut neforțată, o dreaptă în burta fileului, pierzând ghemul, setul și meciul pe care îl avea în mână...
Acum, a servit, a lovit și a câștigat cu o siguranță încântătoare. De unde? Între Miami și Mamaia, Simona și-a construit încrederea în propria-i rezistență. Știa că și dacă s-ar întâmpla să nu ia setul, poate să ducă în forță un meci de 3 seturi și 3 ore. Era pregătită să lupte până la capăt – asta i-a alungat orice urmă a crispării denumite „frică de victorie”.
Nici absența lui Darren Cahill, nici cea a lui Ilie Năstase de pe bancă nu au contat. Simona și-a desenat tactic meciul cu tehnică și inteligență. Arma de bază a lui Konta, loviturile foarte tari, în special pe forehand (ce-i drept, oarecum atenuate de zgura jilavă), au fost neutralizate de Simona, așa cum vă spuneam că sper după meciul ei cu Heather Watson, prin contre curajoase, refuzul de a ceda inițiativa și o viteză de deplasare de „Djoković feminin”, cum o numea Mats Wilander.
Astfel, Konta a fost silită să lovească mai mult din alergare și nu așezată pe picioare, cum îi convine. Posesoare a unui voleu remarcabil, englezoaica a încercat în setul 2 să vină peste Simona, la fileu, dar a fost pusă la punct imediat cu niște passing-uri superbe.
Iar când am văzut că Mangusta se bate „parte-n parte” pe forehand-uri tari în cros cu „bombardiera” Johanna, și rezistă, nu am mai avut nicio îndoială că va câștiga...
„Injecția” de încredere pe care Simona Halep a dat-o echipei noastre s-a simțit în jocul Irinei Begu. Aflată nu în cea mai bună zi a ei, emoționată, Irina a reușit victoria decisivă în fața lui Heather Watson, într-un meci tensionat, confuz tactic, cu multe greșeli de ambele părți. Diferența a făcut-o mai buna stăpânire de sine a Irinei, bine susținută de pe bancă de Sorana Cîrstea, în punctele importante.
Bravo, Irina!, dar aș fi fost și mai bucuros dacă s-ar fi dus la fileu să dea mâna cu adversara și apoi cu arbitrul, ca la sfârșitul oricărui meci de tenis de pe Pământ. Irina Begu nu a făcut-o, încălcând astfel tradiția și fair play-ul în tenis... Păcat.
Învingând Marea Britanie, echipa feminină a României rămâne în tenisul de valoare și ne poate oferi în continuare meciuri de Fed Cup memorabile.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Au castigat o competiție dar au pierdut / am pierdut mai mult.
P.S. Tenisul mare e in alta parte.
Le doresc sportivelor succes in continuare in FedCup. Sa ajungă in finala si s-o câștige!
Ce ne mai grabim sa dam in ai nostri, in orice ocazie, categoric condamnabila atitudine!
Din fericire am câştigat, dar în acelaşi timp l-am pierdut pe domnul Năstase. Perfidul a pierdut dar n-a plecat cu mâna goală: i-a luat coroana Regelui. Nu-i foloseşte, dar aşa a fost învăţat: să nu plece niciodată cu mâna goală.
Bravo, fetelor! Aţi dat dovadă de caracter şi pentru asta vă mulţumim.
Aţi auzit vreo critică din partea ziariştilor englezi cu privire la plânsul cu întârziere al Johannei Konta? Asta-i diferenţa între a fi român şi a fi englez.
Ilie Năstase s-a comportat ca întodeauna, ăsta e! Nu ştia lumea, Federaţia că aşa este? Englezii credeau că este un delicat? Poate că a sărit calul cam mult, dar nu cred că a surprins pe cineva. Aşa era şi ca jucător. La ţară este o vorbă: Calul bătrân nu se mai învaţă în buiestru.
Aceste valori ale spatiului carpato-danubiano-pontic trebuie aparate de invazia femeilor care nu vor sa fie ciupite de popou sau numite curve in timpul unui eveniment sportiv. De asemenea agresiunea insidioasa barbatilor care cred ca nu e tocmai gentemanly sa faci asta trebuie respinsa cu furie. Evident, sunt gay, si nu apreciaza forma feminina cu dulci complimente tactile.
Mai înțeleg că un simplu meci de tenis, de handbal ori, mai ales, de fotbal este ocazia perfectă pt a ne arăta impulsurile primitive și a practica „patriotismul” de fațadă, pumnul în piept că suntem români recitând poeme de Adrian Păunescu și de Vadim Tudor.
Cu unul mai putin acum.
Profesorul care a vazut ca sunt cam dezvoltata in zona superioara a corpului, si mi-a zis - Scoate sutienul si sterge tabla, sau poti sa o stergi cu o singura tzatza? O, ce gluma buna! Ce-am mai ras, ce-am mai glumit, ce-am mai petrecut dupa acea gluma!
Dupa acea gluma m-am intors acasa si i-am spus mamei. A raspuns: Imposibil. Zeul Andrei Herescu nu s-ar da la una ca tine, nu vezi ca esti grasa? Ca altfel, nu aveai tzatze, neam.
Am trait cu omul ala in bloc vreme de cinci ani. Si m-am bucurat, necrestin, cand a murit.
Cand mi-a spus - scoate-ti sutienul si sterge tabla aveam 13 ani.
O, ce au/a ras la gluma respectiva.
Am ras si eu, mai mult cand a murit.
Ce mandrie ca sunteti romani!
Puah!