De ce o lume prea complicată ne împinge în brațele autoritarilor

foto: Profimedia

Creierul uman are nevoie de ordine, tipare şi formule după care să funcţioneze. Cine crede că şuvoiul de informaţii şi evenimente şocante care ne inundă în fiecare oră pe ecranele telefoanelor ne face mai inteligenţi sau, ce eroare!, mai înţelepţi, este într-o regretabilă eroare. Şi au fost destui, chiar intelectuali respectabili, care să fi trâmbiţat beneficiile pentru intelect şi societate a accesului aproape nelimitat la informaţii.

Fără să ne dăm seama, încercăm să simplificăm realitatea, să căutăm explicaţii care să pună capăt situaţiilor neclare.

Pentru a fi sinceri pe de-a-ntregul, creativitatea, dorinţa de explorare şi arta apar tocmai din baletul pe care îl facem între tendinţa spre ordine şi curiozitate. Dacă vă întrebaţi de ce artiştii sunt, în general, haotici, cred că aveţi acum răspunsul.

O eră a informaţiei este o eră a neliniştii, a stresului şi a unui consum energetic masiv fiindcă organul nostru de care suntem atât de mândri şi care ne-a ajutat să stăpânim Pământul este puternic energofag şi milenii de ameninţări, lipsuri şi eforturi de a ne asigura cele strict necesare existenţei ne-au făcut să fim subconştient atenţi la consumul energetic, să ne concentrăm atenţia înspre satisfacerea nevoilor de bază ale piramidei lui Maslow.

Şi acum să ne gândim puţin ce înseamnă bombardamentul informaţional. Sau ameninţarea provocată de imigranţii care ne lasă fără locuri de muncă, sunt violenţi şi caută să ne distrugă societatea. Să fim sinceri: de la începutul omenirii am trăit în comunităţi relativ restrânse, în mijlocul unor oameni asemenea nouă, cel puţin cei din zonele continentale. Când apăreau la orizont mai mulţi străini, de obicei erau bine înarmaţi şi urma un conflict. Este de mirare că resimţim anxietate în marile capitale europene în care vedem chipuri şi auzim limbi atât de diferite de ale noastre?

Într-o lume ameninţătoare şi are cărui sensuri îi scapă, creierul caută să identifice patternuri care să-l liniştească, să-i ofere ordine şi răspunsuri fruste. Unde le regăseşte? În teoriile conspiraţiei, aşa-numite “structuri narative” ce oferă coerenţă şi explicaţii simple evenimentelor neinteligibile. E mai simplu să acceptăm că pandemia a fost creaţia “ocultei” decât să acceptăm că suntem nişte fiinţe efemere în ciuda nivelului tehnologic, nu-i aşa? Lumea nu este haotică, e controlată de cineva. Chiar dacă o fac nişte psihopaţi perverşi, pentru creierul nostru este o revenire la simplitate şi anxietatea îi dispare.

Iar când am descoperit o taină atât de mare se activează anumite circuite “ale fericirii” şi primim recompensa bine-meritată, dopamina. Altfel scrolăm sau butonăm telecomanda când am aflat marea taină a bilderbergilor şi bogaţilor perverşi care au cheltuit multe miliarde pentru a subjuga omenirea. Putem savura o bere rece sau un meci cu satisfacţia unui Einstein al societătilor secrete.

Suntem într-o spirală perversă fiindcă motivele anxietăţii continuă să se reverse şi explicaţiile noastre mereu ne aruncă în braţele simplificării conspiraţioniste.

Probabil datorită acestui reflex de a răspunde unei lumi tot mai puţin cognoscibilă, s-a prăbuşit şi încrederea în guverne, în lideri şi instituţii. Ne mai miră atunci că Generaţia Z, adică cei născuţi în jurul anilor 2000 şi până prin 2010, expuşi încă din fragedă pruncie informaţiilor şi reelurilor în exces îşi doreşte un “tătuc”, un dictator care să le ia de pe umeri greutatea alegerilor şi să le ofere o lume simplă? Bineînţeles, această concluzie este un fals fiindcă lumea aceea va fi una în care “plânsul şi scâşnirea dinţilor” va fi modus vivendi. Însă, până acolo, creierul nostru se simte confortabil cu gândul “eliberării” de stresul unei lumi prea complicate şi a deciziilor aparent dificil de luat.

Aşa că e toamna patriarhilor, a autoritariştilor şi populiştilor care ne vor livra alte teorii ale conspiraţiei. “Elita globalistă”, “deep state”, îi ajută pe toţi aceştia să ne coaguleze în jurul lor. Teoria “cetăţii asediate” este cel mai bun motivator al maselor. A fost experimentat cu succes de nazişti, de Viktor Orban, de Trump.

Polarizarea politică actuală, imposibilitatea unui dialog între progresişti şi conservatori, prăbuşirea democraţiei peste tot în lume sunt puternic influenţate de abundenţa informaţională care a facilitat teoriile conspiraţiei şi discursul populist-extremist.

Internetul, conectarea, accesul la date, tot ceea ce ar fi trebuit să ne elibereze şi să împiedice conflictele sunt tocmai premisele care aruncă lumea în braţele dictatorilor şi ale obsesiilor politice. Toate astea fără a mai adăuga în ecuaţie fake news care ne inundă zilnic.

Cât de elegant ne avertizase Hannah Arendt în Originile totalitarismului când spunea că dictatura a exploatat dorinţa maselor de a accepta explicaţii simple, chiar fantastice, atunci când realitatea devenea insuportabil de complicată!

Dar acum, când conspiraţiile MAGA au ajuns să influenţeze decisiv strategia de securitate a SUA avem ocazia să vedem dacă neuroştiinţa, sociologia şi politologia se înşală şi două veacuri şi jumătate de libertate i-au inoculat pe americani cu suficienţi anticorpi împotriva dictaturii încât democraţia să învingă Team Trump.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp