Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ne învaţă pe noi, românii, trădătorul Lenin

Vladimir Lenin

Foto: Profimedia

În 1917, Germania nu se simțea prea bine întrucât consumase resurse enorme pentru a menține ambele fronturi, în vest și est. Austro-Ungaria nu se dovedise la înălțimea trufiei sale și fusese nevoie de nemți pentru a înfrânge România și a rezista Rusiei. Miniștrii săi erau terorizați de iminenta intrare a Statelor Unite în război fiindcă Woodrow Wilson ceruse Congresului aprobarea de a se alătura Antantei.

Așa că liderii de la Berlin trebuiau să găsească o soluție ieftină și pașnică de a scoate un inamic din luptă. Călcâiul lui Ahile era Rusia țaristă care, la fel ca întotdeauna, era o dictatură epuizată de proprii săi lideri și gata să explodeze de nemulțumirile sociale.

Instrumentul care putea prăbuși Moscova era tocmai... un rus. Unul șters, îmbrăcat cu haine ponosite, ce locuia într-o cameră modestă din Zurich. Dar care, ca orice rus care se respectă, visa să schimbe lumea. Serviciile secrete germane au intuit perfect că bărbatul ăsta bun de nimic în afară de a promova marxismul era "arma secretă" care putea să pulverizeze frontul din răsărit.

Așa că "visătorul" Lenin a acceptat sprijinul nemțesc, deși până atunci înfierase Kaiserul și războiul, pentru a se întoarce. Conform legilor oricărui stat, o asemenea faptă ar fi adus o condamnare pentru trădare şi, în acei ani, inculpatul ar fi fost repede executat. Unde, foarte curând, va conduce o revoluție proletară (deși rușii nu prea aveau proletari fiindcă nu prea aveau industrie, ci doar mulți mujici).

Consecința? În decembrie 1917, guvernul bolșevic a semnat armistițiul de la Brest-Litovsk, oprind luptele cu Puterile Centrale. În martie semnau și tratatul de pace, cedând nemților și austriecilor teritorii imense. România, rămasă singură în răsărit, s-a predat, la rândul său. Norocul Europei l-au reprezentat americanii. 

Rușii au tras învățăminte din acest moment istoric: cel mai simplu îți înfrângi dușmanul folosindu-te de scelerații și trădătorii săi. Doar o învățaseră pe propria piele.

Iar noi ar trebui să învățăm două lucruri:

1. Vai celor care sunt "veriga slabă" dintr-o alianță fiindcă dușmanii vor lovi întotdeauna acolo unde "frontul" e mai slab.

2. Prăbușirea o aduc întotdeauna trădătorii noştri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La Petrograd erau totusi multi proletari. Puterea a preluat-o insa cu soldatii dezertori.
    • Like 0
  • Prăbușirea o aduc întotdeauna trădătorii noştri: învățați să nu mai generalizați aiurea. Căteodată (chiar la 99%) nu implică întotdeauna. La noi, prăbușirea pornește de la marii noștri academicieni falși — nu neapărat trădători. Aceeași logică se aplică oricărui piedestal fals. Știu că voi fi contrazis (99%): inferența nu bate niciodată manipularea.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult