Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ne învaţă pe noi, românii, trădătorul Lenin

Vladimir Lenin

Foto: Profimedia

În 1917, Germania nu se simțea prea bine întrucât consumase resurse enorme pentru a menține ambele fronturi, în vest și est. Austro-Ungaria nu se dovedise la înălțimea trufiei sale și fusese nevoie de nemți pentru a înfrânge România și a rezista Rusiei. Miniștrii săi erau terorizați de iminenta intrare a Statelor Unite în război fiindcă Woodrow Wilson ceruse Congresului aprobarea de a se alătura Antantei.

Așa că liderii de la Berlin trebuiau să găsească o soluție ieftină și pașnică de a scoate un inamic din luptă. Călcâiul lui Ahile era Rusia țaristă care, la fel ca întotdeauna, era o dictatură epuizată de proprii săi lideri și gata să explodeze de nemulțumirile sociale.

Instrumentul care putea prăbuși Moscova era tocmai... un rus. Unul șters, îmbrăcat cu haine ponosite, ce locuia într-o cameră modestă din Zurich. Dar care, ca orice rus care se respectă, visa să schimbe lumea. Serviciile secrete germane au intuit perfect că bărbatul ăsta bun de nimic în afară de a promova marxismul era "arma secretă" care putea să pulverizeze frontul din răsărit.

Așa că "visătorul" Lenin a acceptat sprijinul nemțesc, deși până atunci înfierase Kaiserul și războiul, pentru a se întoarce. Conform legilor oricărui stat, o asemenea faptă ar fi adus o condamnare pentru trădare şi, în acei ani, inculpatul ar fi fost repede executat. Unde, foarte curând, va conduce o revoluție proletară (deși rușii nu prea aveau proletari fiindcă nu prea aveau industrie, ci doar mulți mujici).

Consecința? În decembrie 1917, guvernul bolșevic a semnat armistițiul de la Brest-Litovsk, oprind luptele cu Puterile Centrale. În martie semnau și tratatul de pace, cedând nemților și austriecilor teritorii imense. România, rămasă singură în răsărit, s-a predat, la rândul său. Norocul Europei l-au reprezentat americanii. 

Rușii au tras învățăminte din acest moment istoric: cel mai simplu îți înfrângi dușmanul folosindu-te de scelerații și trădătorii săi. Doar o învățaseră pe propria piele.

Iar noi ar trebui să învățăm două lucruri:

1. Vai celor care sunt "veriga slabă" dintr-o alianță fiindcă dușmanii vor lovi întotdeauna acolo unde "frontul" e mai slab.

2. Prăbușirea o aduc întotdeauna trădătorii noştri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Prăbușirea o aduc întotdeauna trădătorii noştri: învățați să nu mai generalizați aiurea. Căteodată (chiar la 99%) nu implică întotdeauna. La noi, prăbușirea pornește de la marii noștri academicieni falși — nu neapărat trădători. Aceeași logică se aplică oricărui piedestal fals. Știu că voi fi contrazis (99%): inferența nu bate niciodată manipularea.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult

Mândra Chic

Povestea Mândra Chic începe cu un moment aparent banal, dar care a schimbat totul. Alina Zară își amintește scena de acum mai bine de 15 ani: mătușa Cornelia răsfoia un număr al revistei Vogue, unde a văzut „o rochie de dantelă de Miuccia Prada” ...

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro