Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce nu mai citim?

De ce nu mai citim? Pentru că la Acces Direct sau Știrile de la ora 5 nu suntem îndemnați să facem asta. Pentru că mămicile ținute prizoniere de treburile casnice le pun în mână copiilor tablete și telefoane în loc de cărti. Pentru că în școală suntem obligați să citim „pentru că trebuie” și prea puțini profesori dezvoltă în învățăceii lor plăcerea cititului, preferând să îi îmbuibe cu bibliografia obligatorie.

Unde sunt visele de a sta tolănit pe o pajiște, pe o plajă sau într-un fotoliu și de a te pierde cu orele în povești, fie ele reale sau fantastice? Unde sunt bibliotecile ticsite din sufrageriile de altă dată, băncile din parcuri pe care curioșii nu te lăsau să dai pagina la cartea pe care o țineai în mână, pentru că mai aveau și ei un rând de citit?

Cititorii în public au devenit astăzi extratereștri. Sunt priviți ciudat de trecători, mai ales de către cei mai tineri. Cum adică să stai cu o carte în mână și nu cu un smartphone conectat la căștile de pe urechi? Sau cum? Nu ți-ai luat încă ultimul Can Can de la chioșc?! În loc să vezi cine cu cine și-a mai înșelat nevasta, tu stai pierdut printre Margaretele lui Bulgakov?! În plus, dacă ai mâinile ocupate, nici nu mai poți să scuipi semințe, și atunci de ce ai mai iesit în parc?!

(Foto Guliver/Getty Images)

Doar 2,9% dintre români mai citesc. Suntem pe ultimul loc în Europa. Prin parcuri nu mai miroase a cerneală proaspătă, tocmai ieșită din tipar, sau a naftalină din biblioteca bunicii, care l-a plimbat pe Winnetoo de la bunicu’ la tata, la unchiu-meu și toți verii și apoi la mine. Parcă încă mai vad paginile mânjite cu magiun de mâinile curioșilor nerăbdători să afle ce a mai facut apașul. Și aceeași carte va ajunge și la fiica mea când va veni timpul. Sper să reușesc să o determin să o aprecieze la fel de mult cum am făcut-o eu.

Știu că e greu să-ți mai faci timp și pentru tine când ești încătușat într-o rutină zilnică epuizantă: serviciu, casă, copil, facturi, gătit, spălat, plimbat prin mall-uri și supermarket-uri, un telefon aruncat poate prea rar apropiaților și, dacă ești norocos, o bere cu prietenii. Pentru că cititul este pentru tine ca om, ca individ. Să te relaxezi, să te dezvolți, să poți să vezi și dincolo de propriul univers, de multe ori prea mic și prea rigid. E ca și cum te-ai duce la manichiură sau la frizer. Mai rar sau mai des, o faci. Nu e niciodată prea târziu să încerci să schimbi ceva pentru tine. Sau, cu atât mai mult, pentru copilul tău.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • alta ana check icon
    Pot sa citesc si o carte format clasic, si de pe Kindle, si de pe telefon, si de pe tableta, si de pe laptop. Pot sa citesc beletristica, texte tehnice, articole (asa, ca asta de fata), opinii, glume. Pot la fel de bine sa ma uit la un serial sau la poze cu pisici. Castile mi le pun, in general, ca sa pot sa ma concentrez pe ce citesc/la ce ma uit. Pot chiar sa ascult o carte in format audiobook sau o emisiune radio. Toate astea intra in sfera informarii.

    • Like 1
  • check icon
    De ce nu mai citim, de ce nu mai facem copii, de ce ne îngrășăm ca porcii, de ce mâncăm gunoaiele industriei alimentare, de ce ne prostim?
    De aia! Altă-ntrebare?
    • Like 0
  • romanul nu mai citeste si romanul nu mai cumpara carti sunt lucruri diferite;
    cartea (pe hartie) e scumpa, uneori foarte scumpa, drept care au disparut colectionarii de carte pt rafturile bibliotecii si a (re)aparut imprumutatul de carti;
    tableta, mobilul (ajutate de piratajul de carte si de scanere si aparatul foto) schimba modul de a citi (raman cei ancorati in traditie sau/si ignorantii in ale formatului electronic)
    si, fara indoiala, oferta de altele e mult mai abundenta comparat cu inainte si imediat dupa '89!
    quasi-analfabetismul e mult mai evident datorita emisiunilor tv sau radio dar nu cred ca depaseste anii '80 (e adevarat ca scolarizarea are un regres -ait! fata de anii ceausesti? - dar la fel de adevarat e ca multi necititori s-au dus la cules capsuni si nu mai afecteaza statistica locului)
    ps, daca citesc pe calculator intru in cei 2,9%?
    • Like 0
  • check icon
    Vă dau eu o explicație de ce nu mai citim:
    1) Nevoia de a citi provine din nevoia de a gândi, de a „asculta” ideile altora, idei noi, de a „evada” momentan din lumea în care te afli
    2) Acum sunt pline mass media și internetul de posibilitatea de a asculta ideile altora sau de posibilități de a „evada” momentan din lumea în care te afli
    3) Cărțile necesită timp și relaxare mentală, parametri care se tot restrâng din 1990 încoace
    4) În medie, cred că s-au scumpit cărțile față de 1990
    • Like 2
  • Liviu check icon
    Lumea citeste si asta o poti observa in orice metrou dimineata. Cum de asemenea succesul celor de la bookster e un bun indicator. Ca nu suntem snobi si nu stam la vedere sa ne vada lumea cu carte in mana, asta nu cred ca e o asa mare problema.
    • Like 1
    • @ Liviu
      tzulac check icon
      Exact asta voiam si eu sa remarc!
      • Like 0
  • check icon
    Autoarea pornește de la premisa, complet neadevărată, că – în urmă cu, să zicem, 30 de ani – românii citeau de rupeau, erau record european, dacă nu mondial. Se înșală. Eram codași și este normal să fie așa, de vreme ce procentul de analfabeți ori semianalfabeți era ridicat și încă este ridicat în România. Astăzi, am văzut că mulți citesc de pe tabletă, unii din smartphone (au ochii buni...). Da, stăm mai mult la calculator, care pe atunci, în copilăria noastră, nu era. Timpul alocabil lecturii – de carte ori pe calculator – tot același este.
    Considerațiile autoarei nu sunt susținute de date reale și concrete. În rest, asistăm la o mutație comportamentală firească: citim tot mai mult din calculator ori din tabletă. Tipărim mai puțin, nici nu cred că am mai putea produce atâta hârtie câtă ar trebui pt populația globului.
    • Like 1
  • calea minimei rezistente e modificata in vremurile noastre fata de acum 25 de ani, e firesc sa se mearga pe distractie pe zona calculatoarelor, cat e de util pe termen lung e de discutat. daca autorul avea World of Warcraft cand era copil nu cred ca mai stia de Winnetoo. nu e relevant ca e o tiparitura sau un pdf, asta e ceva subiectiv, ca se citeste din ce in ce mai putin pe zona cultura generala si din ce in ce mai mult pe zona pe care individul se specializeaza asta e iar ceva normal. o intrebare asemanatoare ar putea fi "de ce nu mai folosim discuri de pick-up"? Howgh!
    • Like 0
  • Anon check icon
    Imi permit sa fiu un moment avocatul diavolului:
    "Unde sunt bibliotecile ticsite din sufrageriile de altă dată" - pe un card ceva mai mic decat unghia de la degetul mic ;)
    Card care da, rezida in telefon.
    • Like 1
    • @ Anon
      si daca te uiti pe cardul ala o sa gasesti doar poze si filmulete si jocurile alea care nu se puteau instala direct pe telefon. gata, ma duc sa "citesc" Fargo S03E06.
      • Like 0
    • @ Coca-Cola
      Anon check icon
      Depinde de persoana si de card, banuiesc. Mie chiar imi place sa citesc de pe telefon, mentin o colectie destul de buna.
      • Like 0
  • check icon
    Regret ca trebuie sa va dau o veste nu prea buna, sansele ca fiica dvs sa citeasca Winnetoo sunt foarte mici. Atunci cand citim impartim pareri si sentimentele rezultate cu un alt grup de cititori. Daca-mi amintesc bine au fost etape, ne-am inrolat cu totii la Jules Verne, Karl May, Gugo. Daca nu ma insel Sadoveanu, Goga, Preda captau atentia de la 12 ani in sus. Nu vad copil sa citeasca Baltagul sau Plugarii la 14 ani. Sincer nu vad pe nimeni interesat sa citeasca operele lui Sadoveanu. Cat despre poezie nici pomeneala.
    Nu va ingrijorati. O sa citeasca altele, o sa-si adanceasca fruntea probabil in Harry Potter sau cine stie ce va fi la moda.
    • Like 0
  • check icon
    Vina este și a părinților care nu pricep că educația solidă a propriului plod nu o face statul prin aportul școlii,nici televiziunea, nici internetul ci doar ei.Nu există tema lipsei de timp când e vorba de propriul copil indiferent de situație ci doar lenea și dezinteresul acelora care credeau că e suficient să procreeze.
    • Like 3
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro