Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce nu mai citim?

De ce nu mai citim? Pentru că la Acces Direct sau Știrile de la ora 5 nu suntem îndemnați să facem asta. Pentru că mămicile ținute prizoniere de treburile casnice le pun în mână copiilor tablete și telefoane în loc de cărti. Pentru că în școală suntem obligați să citim „pentru că trebuie” și prea puțini profesori dezvoltă în învățăceii lor plăcerea cititului, preferând să îi îmbuibe cu bibliografia obligatorie.

Unde sunt visele de a sta tolănit pe o pajiște, pe o plajă sau într-un fotoliu și de a te pierde cu orele în povești, fie ele reale sau fantastice? Unde sunt bibliotecile ticsite din sufrageriile de altă dată, băncile din parcuri pe care curioșii nu te lăsau să dai pagina la cartea pe care o țineai în mână, pentru că mai aveau și ei un rând de citit?

Cititorii în public au devenit astăzi extratereștri. Sunt priviți ciudat de trecători, mai ales de către cei mai tineri. Cum adică să stai cu o carte în mână și nu cu un smartphone conectat la căștile de pe urechi? Sau cum? Nu ți-ai luat încă ultimul Can Can de la chioșc?! În loc să vezi cine cu cine și-a mai înșelat nevasta, tu stai pierdut printre Margaretele lui Bulgakov?! În plus, dacă ai mâinile ocupate, nici nu mai poți să scuipi semințe, și atunci de ce ai mai iesit în parc?!

(Foto Guliver/Getty Images)

Doar 2,9% dintre români mai citesc. Suntem pe ultimul loc în Europa. Prin parcuri nu mai miroase a cerneală proaspătă, tocmai ieșită din tipar, sau a naftalină din biblioteca bunicii, care l-a plimbat pe Winnetoo de la bunicu’ la tata, la unchiu-meu și toți verii și apoi la mine. Parcă încă mai vad paginile mânjite cu magiun de mâinile curioșilor nerăbdători să afle ce a mai facut apașul. Și aceeași carte va ajunge și la fiica mea când va veni timpul. Sper să reușesc să o determin să o aprecieze la fel de mult cum am făcut-o eu.

Știu că e greu să-ți mai faci timp și pentru tine când ești încătușat într-o rutină zilnică epuizantă: serviciu, casă, copil, facturi, gătit, spălat, plimbat prin mall-uri și supermarket-uri, un telefon aruncat poate prea rar apropiaților și, dacă ești norocos, o bere cu prietenii. Pentru că cititul este pentru tine ca om, ca individ. Să te relaxezi, să te dezvolți, să poți să vezi și dincolo de propriul univers, de multe ori prea mic și prea rigid. E ca și cum te-ai duce la manichiură sau la frizer. Mai rar sau mai des, o faci. Nu e niciodată prea târziu să încerci să schimbi ceva pentru tine. Sau, cu atât mai mult, pentru copilul tău.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • alta ana check icon
    Pot sa citesc si o carte format clasic, si de pe Kindle, si de pe telefon, si de pe tableta, si de pe laptop. Pot sa citesc beletristica, texte tehnice, articole (asa, ca asta de fata), opinii, glume. Pot la fel de bine sa ma uit la un serial sau la poze cu pisici. Castile mi le pun, in general, ca sa pot sa ma concentrez pe ce citesc/la ce ma uit. Pot chiar sa ascult o carte in format audiobook sau o emisiune radio. Toate astea intra in sfera informarii.

    • Like 1
  • check icon
    De ce nu mai citim, de ce nu mai facem copii, de ce ne îngrășăm ca porcii, de ce mâncăm gunoaiele industriei alimentare, de ce ne prostim?
    De aia! Altă-ntrebare?
    • Like 0
  • romanul nu mai citeste si romanul nu mai cumpara carti sunt lucruri diferite;
    cartea (pe hartie) e scumpa, uneori foarte scumpa, drept care au disparut colectionarii de carte pt rafturile bibliotecii si a (re)aparut imprumutatul de carti;
    tableta, mobilul (ajutate de piratajul de carte si de scanere si aparatul foto) schimba modul de a citi (raman cei ancorati in traditie sau/si ignorantii in ale formatului electronic)
    si, fara indoiala, oferta de altele e mult mai abundenta comparat cu inainte si imediat dupa '89!
    quasi-analfabetismul e mult mai evident datorita emisiunilor tv sau radio dar nu cred ca depaseste anii '80 (e adevarat ca scolarizarea are un regres -ait! fata de anii ceausesti? - dar la fel de adevarat e ca multi necititori s-au dus la cules capsuni si nu mai afecteaza statistica locului)
    ps, daca citesc pe calculator intru in cei 2,9%?
    • Like 0
  • check icon
    Vă dau eu o explicație de ce nu mai citim:
    1) Nevoia de a citi provine din nevoia de a gândi, de a „asculta” ideile altora, idei noi, de a „evada” momentan din lumea în care te afli
    2) Acum sunt pline mass media și internetul de posibilitatea de a asculta ideile altora sau de posibilități de a „evada” momentan din lumea în care te afli
    3) Cărțile necesită timp și relaxare mentală, parametri care se tot restrâng din 1990 încoace
    4) În medie, cred că s-au scumpit cărțile față de 1990
    • Like 2
  • Liviu check icon
    Lumea citeste si asta o poti observa in orice metrou dimineata. Cum de asemenea succesul celor de la bookster e un bun indicator. Ca nu suntem snobi si nu stam la vedere sa ne vada lumea cu carte in mana, asta nu cred ca e o asa mare problema.
    • Like 1
    • @ Liviu
      tzulac check icon
      Exact asta voiam si eu sa remarc!
      • Like 0
  • check icon
    Autoarea pornește de la premisa, complet neadevărată, că – în urmă cu, să zicem, 30 de ani – românii citeau de rupeau, erau record european, dacă nu mondial. Se înșală. Eram codași și este normal să fie așa, de vreme ce procentul de analfabeți ori semianalfabeți era ridicat și încă este ridicat în România. Astăzi, am văzut că mulți citesc de pe tabletă, unii din smartphone (au ochii buni...). Da, stăm mai mult la calculator, care pe atunci, în copilăria noastră, nu era. Timpul alocabil lecturii – de carte ori pe calculator – tot același este.
    Considerațiile autoarei nu sunt susținute de date reale și concrete. În rest, asistăm la o mutație comportamentală firească: citim tot mai mult din calculator ori din tabletă. Tipărim mai puțin, nici nu cred că am mai putea produce atâta hârtie câtă ar trebui pt populația globului.
    • Like 1
  • calea minimei rezistente e modificata in vremurile noastre fata de acum 25 de ani, e firesc sa se mearga pe distractie pe zona calculatoarelor, cat e de util pe termen lung e de discutat. daca autorul avea World of Warcraft cand era copil nu cred ca mai stia de Winnetoo. nu e relevant ca e o tiparitura sau un pdf, asta e ceva subiectiv, ca se citeste din ce in ce mai putin pe zona cultura generala si din ce in ce mai mult pe zona pe care individul se specializeaza asta e iar ceva normal. o intrebare asemanatoare ar putea fi "de ce nu mai folosim discuri de pick-up"? Howgh!
    • Like 0
  • Anon check icon
    Imi permit sa fiu un moment avocatul diavolului:
    "Unde sunt bibliotecile ticsite din sufrageriile de altă dată" - pe un card ceva mai mic decat unghia de la degetul mic ;)
    Card care da, rezida in telefon.
    • Like 1
    • @ Anon
      si daca te uiti pe cardul ala o sa gasesti doar poze si filmulete si jocurile alea care nu se puteau instala direct pe telefon. gata, ma duc sa "citesc" Fargo S03E06.
      • Like 0
    • @ Coca-Cola
      Anon check icon
      Depinde de persoana si de card, banuiesc. Mie chiar imi place sa citesc de pe telefon, mentin o colectie destul de buna.
      • Like 0
  • check icon
    Regret ca trebuie sa va dau o veste nu prea buna, sansele ca fiica dvs sa citeasca Winnetoo sunt foarte mici. Atunci cand citim impartim pareri si sentimentele rezultate cu un alt grup de cititori. Daca-mi amintesc bine au fost etape, ne-am inrolat cu totii la Jules Verne, Karl May, Gugo. Daca nu ma insel Sadoveanu, Goga, Preda captau atentia de la 12 ani in sus. Nu vad copil sa citeasca Baltagul sau Plugarii la 14 ani. Sincer nu vad pe nimeni interesat sa citeasca operele lui Sadoveanu. Cat despre poezie nici pomeneala.
    Nu va ingrijorati. O sa citeasca altele, o sa-si adanceasca fruntea probabil in Harry Potter sau cine stie ce va fi la moda.
    • Like 0
  • check icon
    Vina este și a părinților care nu pricep că educația solidă a propriului plod nu o face statul prin aportul școlii,nici televiziunea, nici internetul ci doar ei.Nu există tema lipsei de timp când e vorba de propriul copil indiferent de situație ci doar lenea și dezinteresul acelora care credeau că e suficient să procreeze.
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult