De ce salariile din firmele străine sunt de două ori mai mari decât salariile din firmele antreprenorilor români

antreprenorii romani nu au capital pt ca arunca banii pe geam (scot totzi banii din firma atunci cind firma are bani si isi cumpara case). ..dupa care firma nu mai are bani si lefurile sunt mici ca nu mai sunt bani...si atunci lefurile sunt tinute jos pt ca patronul isi da singur leafa minima pe economie ca "la ce va trebuie bani, ca uite eu traiesc cu leafa minima"...si ma rog, cind iti decontezi chiria la locuintza de servici, cind circuli cu masina de servici, cind incarci rezervorul cu benzina si decontezi benzina, cind iti iei iphone si ipad cu minute nelimitate si cu internet nelimitat, cind te duci toata ziua la restaurant si la protocoale si decontezi...cind iti iei imbracaminte de servici si cind pleci in vacanbtza la munte si la mare in interes de servici...si decontezi toate cheltuielile...normal ca nu iti mai trebuie leafa...

Foarte multi dintre antreprenorii romani nu inteleg ca o afacere de un milion de euro, sau chiar mai mult, un castig de un milion de euro, sunt deziderate ce sunt la indemana a doar cativa dintre ei. Insa uita ca a economisi unul sau mai multi banuti pe secunda le este foarte la indemana. Patronul roman nu este interesat de economii, el alearga dupa castiguri, indiferent de cat de mult il costa acestea. Am intalnit multi patroni carora le-am propus solutii ieftine de oprire a risipei. "Cat? Cinci la suta la pretul energiei? Nu ma interesaza!" Am oferit solutii de reducere a consumurilor de apa rece si calda. Solutia mea atinge performate substantiale, circa 30-40% din volum in functie de anumiti factori, cu impact direct proportional asupra costurilor cu apa rece, incalzirea celei calde, cu efortul pompelor de a realiza distributia si pana la costurile percepute pentru apa menajera deversata la canalizare. "Aaaa...stiu, nu ma intereseaza!". Am adus o companie uriasa din vest, care propune si sustine in regim "ESCO" retehnologizarea eficienta a companiilor energofage. Dupa ce au facut analize circa doua luni pe un subiect, care are pierderi de circa 100.000 de euro lunar cu consumurile energetice, au solicitat o implicare minima a subiectului in proiect. Ei ofereau un milion de euro pentru eficientizare iar compania trebuia sa suporte o cheltuiala de cateva mii de lei, pentru tehnicienii ce urmau sa vina in Romania si sa realizeze proiectul tehnic la fata locului. Revin si spun ca vorbesc despre o companie multinationala uriasa, da? Ei bine, managementul clientului a decis ca nu doreste se finanteze "excursia" tehnicienilor! De fapt, strainii doreau sa vada daca ai nostri chiar sunt interesati de proiect sau doar se amuza pe seama lor! Am solutii de reducere a costurilor pe multiple paliere insa "seful" roman nu este interesat daca este vorba de cifre cuprinse intre 1 si 40%! Profitul unei companii se realizeaza inclusiv pe calea optimizarii costurilor si nu doar al realizarii de noi afaceri, unele facute doar ca sa fie, sa dea bine in bilant, la capitolul "cifra de afaceri"! Cineva mi-a spus candva "Baiete, rau cu sila poti sa faci, dar bine, niciodata!" Asa ca pana cand antreprenorul roman nu va accepta faptul ca o reducere de cost este la fel de importanta ca si oricare alt castig, intreprinderea lui va avea acelasi rapid si inevitabil sfarsit marcat de inchiderea acesteia, de cele mai multe ori cu datorii si costuri sociale importante. Imi pare rau ca nu le pot plange de mila, trebuie sa existe si grupul acela special pe seama carora cei bogati devin si mai bogati.

Autorul constată niște realități dar abereaza pe seama motivelor. Da e adevărat salariile sunt de cel puțin 2 ori mai mari la firmele străine față de cele românești și cu toate astea firmele străine au o rentabilitate de 2 ori mai mare la aceeași cifră de afaceri față de cele românești. Salariul minim nu poate fi cauza pentru ca oricum salariile sunt mai mari față de firmele românești. Explicațiile sunt mai multe , în primul rand capitalul mai mare avut la dispoziție, patronii străini au acces mai ușor la finanțări, apoi educația și mentalitatea antreprenorială ( ei provin din generații de patroni care au clădit afaceri de zeci sau sute de ani, la noi majoritatea nu au educație și acumularea s-a făcut pe seama evaziunii, a traficului ilegal în vama, a delapidărilor sau a afacerilor oneroase cu statul.) Putini antreprenori romani au făcut acumulare primitiva strict din muncă. Pentru patronii români sunt mai importante ratele la BMW ,la vile sau sejururile în zone exotice decât plata salariaților. Mentalitatea și lipsa educației și a viziunii strategice determina o competitivitate redusă nu salariile minime impuse. Exagerând putin răspunsul la comentariul lui Claudiu 1989 se poate spune ca firmele străine pot oferi pâine la 3 lei chiar cu salarii de 1600 € , de ce ? Pentru ca pentru străini competitivitatea se asigura cu management modern și inovare nu cu salarii mici. Nu poți asigura aceste 2 cerințe cu salariați plătiți cu minimul pe economie. De altfel puteți observa asta din faptul ca deși guvernul a mărit salariile din sectorul public și minimul pe economie , antreprenorii români au fost incapabili sa asigure oferta de produse și servicii pe masura cererii crescute și această s-a dus în proporție covârșitoare spre importuri în timp ce patronii romani se smiorcaiau ca a mai crescut salariul minim cu 100 lei în timp ce utilitățile, combustibilul, transportul și alimentele de bază au atins preturile din Germania.

Fiscalitatea s-a inrautatit pentru antreprenorul din Romania dar in niciun caz salariul minim marit ,ce este drept nu in concordanta cu productivitatea ci cu eludarea legii de catre angajatori.Exemplul fabricutei de bere nu are nicio relervanta.Fabricarea berii este o biotehnologie si necesita alt tip de personl.Daca nu este o fabrica restaurant ce produce alta bere decat cea gasita in comert,produsa de fabrici cu capacitati de peste 500000hl/an,pe fabricuta scrie faliment.Regasesc multa poezie si putia economie in acest editorial.

Articol scris de un dom' profesor universitar ! Fara nici un fel de nuante , doar sentinte drastice . Daca impozitele si reglementarile inseamna fascism , atunci avem o problema serioasa : Germania anului 2018 si restul tarilor din Vest par mai fasciste decat pe vremea lui Hitler ! Bine ca ne-a avertizat Glavan. Acum stim sa o lasam mai usor cu impozitele si reglementarile ,sa nu ajungem ca ei .

Inca o chestie socanta . Fara vreo dovada autorul considera ca salarii minime se platesc doar in firme cu capital romanesc . Cum ramane cu sumedenia de companii din industira textila/a lemnului etc., de exemplu , de prin orase mici , cu capital strain ( italian deseori ) unde se plateste salariul minim , nu atat ca asa cere piata , ca nu exista nici o piata a fortei de munca, fiind situatii de cvasimonopson ( adica exista un singura angajator important in toata zona ) ?

Romania are o problema serioasa in ceea ce priveste distributia venitului intre munca si capital : raportul intre partea ce revine salariatilor si cea care revine capitalului e semnificativ mai mic decat in alte tari din UE . Cei interesati pot gasi detalii aici http://piketty.pse.ens.fr/files/Guerriero2012.pdf . Cu alte cuvinte , avem o pulitica de favorizare a investitorilor , nu a angajatilor . Scremutul lui Glavan nu-si are sensul .

Taxele pt. munca part-time la niv. sal. minim pedepsesc exact pe cei corecti pt. eventuala incorectitudine a altora. In ceea ce priveste impunerea unui salariu minim si micilor intreprinzatori, cred ca tb. privit si din perspectiva angajatilor lor. Daca esti un angajat intr-o situatie nefavorabila (in zona saraca, fara multe locuri de munca; fara posibilitatea de a pleca in strainatate din diverse motive; mai in varsta, sau altele), fara salariul minim esti la bunul plac al patronului. Teoretic nu ar tb. sa putem trai din munca noastra, intr-un singur job cu norma intreaga, fie ea si mai putin calificata? Vi se pare exagerat nivelul salariului minim actual?

Vă înțeleg argumentul, dar dacă nu vă raportați la o statistică atunci rămâne doar o părere.