Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce susțin introducerea săptămânii de lucru de 4 zile

angajati - corporatie - Wavebreakmedia ltd / Panthermedia / Profimedia

Foto: Wavebreakmedia ltd / Panthermedia / Profimedia 

S-a discutat cu titlu informativ despre săptămâna de lucru de 4 zile. Nu s-a analizat, nu s-a dezbătut. Probabil din cauza numeroaselor subiecte arzătoare. Cu toate astea, săptămâna de lucru de 4 zile ne privește mai mult sau mai puțin pe toți. Eu vă spun din capul locului că susțin această inițiativă, mi se pare firească și inevitabilă. Mai mult, susțin introducerea venitului universal și a zilei de lucru de 6 ore.

Trăim într-o lume digitalizată, automatizată și robotizată. Tehnologia a schimbat total procesele de producție, relațiile de muncă, dinamica economiei. Vechile fabrici și uzine cu zeci de mii de angajați s-au transformat în câteva societăți care produc aceleași lucruri, uneori chiar mai mult și mai bine, într-un sistem multinațional, folosind linii de producție moderne, inteligență artificială, și mult mai puține resurse umane. Mașinile de producție nu cer salariu, nu au concediu, nu se îmbolnăvesc și nu fac grevă. Toată evoluția tehnologică a generat profituri uriașe patronatelor. Salariații, dacă nu și-au pierdut locul de muncă, au rămas cu aceleași venituri. Prăpastia dintre bogați și săraci în lume s-a adâncit, bogații au ajuns și mai bogați, iar săracii și mai săraci. Știm deja că 10% din populație deține 90% din bogăția lumii. 

Măsurile astea sunt apreciate de angajați și sunt criticate de angajatori. Patronii nu vor să mărească salariul minim, nu vor să plătească remunerații decente, caută să-și facă veniturile pe spinarea salariaților, dacă ar putea să-i aducă la lucru sâmbăta și duminica, ziua și noaptea, ar fi cei mai fericiți. De bunăstarea adusă de tehnologie trebuie să beneficieze toată lumea.

Mai există și alte argumente, astăzi foarte multe activități au migrat către consumator, se vinde mobilă pe care trebuie să ne-o asamblăm singuri, ne citim contoarele, vorbim cu roboți pe timpul și nervii noștri, ne facem operațiunile bancare etc. O mare parte din timpul liber e alocată unor activități pe care nu le făceam până acum.

Trecerea la săptămâna de lucru de 4 zile are legătură cu munca de acasă, cu randamentul salariaților la locul de muncă, cu rata reală a șomajului și în final cu economia viitorului. Probabil că celebra reclamă „la un clic distanță” va deveni o realitate, totul va fi la un buton. „Munca l-a creat pe om, dar nici lenea nu l-a omorât”, prelucrarea ironică a citatului din Engels nu mai e o glumă, tinde să ne schimbe percepția despre ceea ce știam.

Aceste măsuri pot fi catalogate ca fiind de stânga, însă într-o gândire mai inteligentă a dreptei, ele pot fi în avantajul patronatului, aduc celebra „pace socială”, nimeni nu-și dorește până la urmă revolte populare.

O să apară și nelipsiții critici adepți ai capitalismului pur, sălbatic, cei cărora nu le pasă decât de munca și veniturile lor. Se revoltă de fiecare dată când se mai hotărăște o măsură socială, n-ar da niciun leu din banii lor, sunt mereu supărați pe guvern pentru că alocă sume pentru categoriile defavorizate. Omul este o ființă socială, trăim împreună, nu ne putem izola unii de alții, așa cum ne izolăm conturile bancare. Din acest punct de vedere, trebuie să ne suportăm, sau să ne îngăduim, cum spunea bunicul meu. Și nu e vorba ca oamenii critici să accepte pe cineva, e vorba ca ei să fie lăsați să-și vadă de treaba lor, să muncească, să câștige și să-i înjure pe săraci. Noi muncim, noi aducem venituri la buget, noi ducem țara mai departe. Așa este, dar faceți asta, pentru că vă lasă ceilalți să faceți asta. Suntem toți în aceeași barcă, indiferent că ne place sau nu. Altfel, capitaliștii de succes ar trebui să-și facă afacerile prin păduri și peșteri absolut singuri.  

Toate argumentele de mai sus, precum și altele care vor veni, arată că măsurile propuse sunt juste. Deja ele au fost implementate în alte țări, se discută mult despre noile concepte legate de muncă și societate, vechile ideologii de stânga și de dreapta sunt evident depășite. Trebuie să gândim fără patimă, realitatea s-a schimbat, e normal să ne adaptăm și noi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Săptămâna de lucru de 4 zile, fie că ziua de lucru are 6, 8 sau 10 ore e o idee mai pertinentă decât pare la prima vedere și e de luat în calcul, dacă nu acum măcar pentru viitor.
    Dacă se păstrează același număr de ore pe săptămână (40, adică 10 pe zi) atunci e benefică împărțirea săptămânii în 4 zile de lucru pline (care oricum erau pierdute pentru timpul liber) și un week-end prelungit, care e benefic pentru turismul intern. Deci toată lumea câștigă. Cu singura condiție de a se lucra succesiv luni-joi sau marți-vineri, miercuri-sâmbătă, joi-duminică, pentru a nu exista nicio perioadă de 3 zile săptămânal în care închidem țara cu totul.
    Asta va crea și locuri de muncă noi. Cu atât mai mult în cazul în care timpul de lucru va fi pe total mai mic, adică 8 sau 6 ore pe zi.
    Automatizarea / robotizarea tinde să reducă numărul de locuri de muncă, dar se crează simultan alte locuri de muncă noi în servicii și transporturi.
    Patronii vor trebui să se împace cu gândul că trebuie să angajeze personal suplimentar (plătit nu mai puțin decent) cu care să-și susțină activitatea. Hai că se poate! Ei (patronii) au și acum tendința de a hămăli la maxim, până la epuizare și îmbolnăvire angajații. Măcar atunci ar fi mai puțin timp de hămăleală. Patronii au adeseori o atitudine de genul: dacă îi întrebi de ce nu angajează mai mulți oameni pentru a mai ușura munca celor prezenți, atunci îți spun că efectiv nu au nevoie de mai mulți și treaba e dimensionată perfect cu câți oameni au. Dar dacă unii angajați vor să ia concediu de odihnă sau chiar libere fără plată, în timp ce mai sunt și alții plecați (de exemplu în concediu medical) atunci angajații se lovesc de refuzul patronilor, care se plâng că nu au destui oameni angajați. Deci, cu alte cuvinte, patronii (în special cei de IMM-uri) angajează de regulă doar atâți oameni cât au strict nevoie la încărcarea maximă a lor. Cum intervine ceva, se vede clar că personalul e subdimensionat. Asta se cheamă exploatare și nu e un lucru bun. Desigur, să nu confundăm acest termen cu termenul similar folosit de comuniști. Comuniștii considerau ORICE muncă a unui om în slujba altui om ca fiind ”exploatarea omului de către om” și nu acceptau decât munca în slujba statului (colectivității). La noi în capitalism munca e de multe ori în slujba altor oameni (patronii) și e perfect legitimă. În acest caz numim exploatare doar ABUZUL exercitat de patroni asupra angajaților, profitând de poziția lor dominantă. Abuz care se manifestă prin muncă supradimensionată, zile de concediu puține și obținute cu greu, salariu insuficient etc.
    • Like 0
  • Argumentele țin si nu prea.
    Cunosc prea multi angajati care se straduiesc (și reusesc) sa-si faca tot felul de "punti" intre luni si martea ca a sarbatoare religioasa, sau sa scape cumva vinerea de la serviciu si nu pentru muncile de acasa, ci pentru a face o mica excursie la Sinaia, sau in Turcia sau la sârbi.
    Mai vad multi angajati pur si simplu ineficienti; programul incepe al ora 08:00 dar ei ajung pe la 08:15 -08:30, urmeaza cafeaua si tigara, plus pauza de masa, iar intre astea cel putin o treime din timpul prezentei la serviciu este pur si simplu irosit.
    Intr-adevar, avem o viata si acasa cu tot felul de obligatii pentru care e nevoie de timp ; avem copii care trebuie dusi la scoala (oare??), avem parinti de care trebuie vazut - dar toate astea, daca esti organizat, se pot face fara sa-ti perturbi programul de la locul de munca. Unde ai semnat un angajament si de unde iei un salariu din care traiesti.
    Una peste alta, nu am argumente strict in favoarea sau impotriva a 4 zile de munca pe saptamana. Doar incerc sa spun ca totul depinde de oameni, iar in democratie toata lumea capata ceea ce merita majoritatea deci la noi nu cred ca ar functiona modelul cu 4 zile...
    • Like 0
    • @ John Smith
      Omul (salariatul) e oportunist de felul lui și nu i se poate reproșa că încearcă să ciupească pauze lungi și dese. Statul la cafea și timpii morți sunt aspecte imputabile exclusiv șefilor / organizatorilor activității. Aceștia permit sau nu astfel de practici, dar ei trebuie să țină cont de multe aspecte pentru a fi buni organizatori. Fiindcă sunt mai multe tipuri de activități. La unele contează cel mai mult respectarea strictă a programului (de exemplu la activitățile de lucru cu publicul).La altele contează realizarea unor lucrări specifice la termen (poți să motivezi muncitorii dintr-o echipă spunându-le: hai să terminăm lucrarea asta lucrând de dăm în brânci, apoi mai stăm puțin să ne tragem sufletul). La alte activități contează creativitatea și mai puțin durata de lucru sau orele de lucru. Cazul IT-iștilor. Dar a rămas antologică și o vorbă a marelui matematician Grigore Moisil, care în urma solicitărilor dese (de pe vremea comuniștilor) de a veni la serviciu cât mai mult inclusiv duminica (fiindcă atunci deja se lucra sâmbăta) ar fi spus: ”eu nu înțeleg, voi aveți nevoie de capul nostru sau de fundul nostru?”
      Mai sunt și alte spețe. De exemplu la noi toată activitatea (exceptând unitățile care lucrează în ture) e concentrată DIMINEAȚA. N-ai să vezi casierii pentru taxe și impozite, notariate, judecătorii, unități de cadastru etc etc lucrând decât dimineața. Dacă ai vreo problemă (și ai, bineînțeles) nu vei putea rezolva decât prin învoire / libere de la serviciu. De dusul / adusul la / de la școală și îngrijirea copiilor nu mai vorbesc.
      În concluzie eu zic să nu aruncăm toată vina pe slariați (considerați leneși din start) și să ne gândim și la condițiile concrete în care trăim. Prea ușor aruncăm vina noi pe noi și nu ne gândim că peștele de la cap se împute.
      • Like 0
  • Bun, frumos si progresist pana trebuie sa o aplicam in servicii! Alea din turism de exemplu unde ne plangem ca nu avem procente din PIB la nivelul potentialului! Sau in agricultura unde din nou suntem sub potential!! Nu toata economia e digitalizata si robotizata pana la nivelul unde 4 zile pe saptamana e suficient! Si apropo? ce vor face proaspetii cu o zi libera la indemana?Vor navali peste aai din turism care isi vor pierde si eventuala zi libera!
    • Like 1
    • @ Gabriel Ionita
      De unde și până unde își vor pierde cei din turism și ”eventuala zi liberă”? Știam că s-a inventat deja lucrul în ture. Există și acum unități economice cu funcționare 24/7 și asta nu înseamnă că ACEIAȘI oameni lucrează în continuu. Dimpotrivă, măsura propusă e benefică pentru societate: se crează mai multe locuri de muncă.
      • Like 0
  • Dorin check icon
    Păi în bugetărimea dacică e implementată de mult , și drept compensații că muncesc 4 zile au primit măriri de salarii și bineînțeles un nou spor pentru asta.
    • Like 0
    • @ Dorin
      Păi să urmeze și privații exemplul ăsta și atunci toată lumea ar fi fericită și n-ar mai vrea să moară și capra vecinului.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Dorin check icon
      Păi la privați nu prea se poate implementa așa ceva.Acolo se muncește cu adevărat și se produce plus valoare adevărată nu se arde gazul degeaba cum fac ce care Stau la Stat.
      • Like 0
    • @ Dorin
      Am mai scris că la privat angajații sunt de multe ori EXPLOATAȚI. Dar nu trebuie să ne supărăm pe cei de la stat care nu sunt exploatați, ci să ne impunem și în fața patronilor drepturile sindicale, pas cu pas, cât de mult putem. Dar să știți că nici la stat nu se stă degeaba. Cazurile pe care le invocă toată lumea, de sinecuriști politici care stau pe lefuri obscene și privilegii sunt mai rare decât par, fiindcă sunt doar la vârful instituțiilor. Iar la nivelul de jos, plimbătorii de hârtii nu sunt așa de mulți. Adevărul este că mulți angajați la stat muncesc și au stresul cât casa. Iar asta din vina birocrației omniprezente și obligatorii, pentru care e de vină conducerea țării, nu omul de rând. Omul de rând angajat la stat întocmește situații peste situații care îi sunt cerute de șefi, una peste alta și cu termene dacă s-ar putea ”ieri”. Uneori aduce hârtie și toner de acasă, că nu sunt suficiente cele oferite la serviciu și e presat să-și facă treaba. Pe vremea lui Ceaușescu angajații furau de la locul de muncă (urât lucru) și aduceau acasă fiecare ce putea. Dar acum de multe ori omul face invers: cumpără cu banii lui, cum am zis, și aduce la serviciu. Desigur, la o analiză mai atentă, rezultatul muncii funcționarilor e apă de ploaie, se muncește mult și fără rost din cerințe birocratice și cu minimă productivitate, dar pentru asta nu e de vină cel de jos care muncește sub presiune din toate părțile. Încă o dată îmi exprim părerea că înainte de a ne înjura aproapele angajat și muncitor ca și noi, să ne aplecăm și asupra cerințelor mai mult sau mai puțin tembele de la locul de muncă al fiecăruia. Învrăjbirea unei categorii sociale împotriva alteia cu rezultatul că suntem mai toleranți cu conducătorii țării, reprezintă vechea moștenire otrăvită a regimului Băsescu.
      PS Mai trebuie să nu uităm că bugetar nu însemană neapărat funcționar. Bugetari sunt și cei care sar în foc pentru noi care nu putem asta (pompierii de la ISU), care sunt pregătiți pentru război (militarii), care ne salvează viața (medicii), care asigură ordinea publică și siguranța națională (poliția și serviciile speciale), care ne ajută să ne găsim dreptatea (justiția), care au grijă de instruirea noastră de la grădință până la facultate (educația), care organizează și conduc structurile teritoriale și centrale ale țării și sunt răspunzătoare de tot mersul societății etc.
      O să spuneți că toate aceste structuri sunt la pământ. DA, așa este, dar asta e altă discuție. Pentru asta sunt responsabili conducătorii politici, nu oamenii de rând. Oricum nici sitemul privat nu funcționează cum am vrea noi. Vezi peste tot numai lăcomia patronilor, specularea clienților și exploatarea angajaților.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Dorin check icon
      Cum naiba să nu fiu supărat pe gașca bugetărească . Săptămână trecută m-am lovit de ea . De la angajații primăriei a poștei,a fiscului și terminând cu urmașii milițiilor și asistenții și doctorii din spitate am fost tratat cu sictir și trimis la plimbare. Bineînțeles că mai sunt și excepții dar în marea lor majoritate nu știu decât să-și bat joc de cei care le plătesc salariile și sporurile alea galactice și extrem de nesimțite.
      • Like 0
    • @ Dorin
      E adevărat ce spuneți despre atitudinea de c*cat a funcționărimii, dar nu întotdeauna atitudinea asta provine din nesimțire, au și ei circumstanțe atenuante: lucrul cu publicul este groaznic, nu oricine poate face asta fără să clacheze nervos. N-ar fi rău să încercați asta înainte de a da cu piatra. Referitor la faptul că privații plătesc salariile bugetarilor, am mai explicat altă dată această situație. În economie, produsele și serviciile se oferă de la prestator către client. Bugetarii sunt doar niște prestatori de servicii, dar care nu au o relație directă cu clienții, ci banii se adună centralizat la bugetul de stat pentru serviciile pe care le-am menționat deja: educație, sănătate, apărare, ordine publică și siguranță națională, situații de urgență, justiție, administrație etc. Deci ei nu primesc bani de pomană de la cei care cică muncesc cu adevărat, ci muncesc și ei, prestează niște servicii naționale pentru asta. A spune că bugetarii trăiesc pe spatele sectorului privat e totuna cu a spune că firmele de telefonie mobilă (de exemplu) trăiesc pe spinarea clienților lor (adică practic toată lumea). Așa e în economie: produsele și serviciile se mișcă de la prestatori către clienți, iar banii se mișcă invers, de la clienți către prestatori. În plus de asta, există societăți PRIVATE care au clienți statul, deoarece le furnizează toate produsele posibile, de la materiale de construcție, mobilă etc până la hârtie, toner, computere, echipamente de comunicații și birotică, produse de curățenie etc etc ați prins ideea. Am putea, după această logică perversă, să spunem că aceste societăți private trăiesc pe spinarea bugetarilor.
      Deci după cum vedeți, lucrurile sunt mai nuanțate decât par la prima vedere. Reiterez , deci, îndemnul de a fi mai puțin agresivi și intoleranți unii cu alții. Conducătorii noștri asta vor: să ne îndreptăm furia noi amărăștenii unii împotriva altora, în timp ce ei sunt menajați și rămân belferi.
      Sănătate și toate cele bune!
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Dorin check icon
      Dacă nu ești în stare să lucrezi cu publicul nu ai ce cauta acolo.Căt despre salariile bugetarilor acestea sunt plătite de mediul privat , atâta timp când taxele așa plătite de angajații statutului sunt o glumă proastă ( acolo statul își mută banii dintr-un buzunar în altul).
      • Like 0
    • @ Dorin
      Sunt de acord cu Dvs că dacă unii nu pot face față postului e bine să își caute altceva de lucru. Poate că și respectivii și-ar dori asta dar nu și-au găsit altceva de lucru. Câți ratați nu regăsim în toate domeniile de activitate? Nici ei n-ar vrea să fie așa. Desigur, publicul care apelează la serviciile lor nu are nicio vină, e adevărat.
      Nu m-am referit deloc la taxele către stat plătite de bugetari; într-adevăr în acest caz statul își mută banii dintr-un buzunar în altul; e o ciudățenie. Eu ziceam de faptul că bugetarii MUNCESC pentru banii pe care îi primesc, așa cum am exemplificat că muncesc toți angajații fie ei la stat sau la privat. Bugetarii NU primesc POMANĂ de la privați, deci NU trăiesc pe spatele lor. Prestează ceva anume (adică muncesc) și sunt plătiți pentru asta, așa cum și privații muncesc și sunt plătiți pentru asta. Fiecare entitate economică prestează pentru alții și în economie munca și plata se învârt în cerc. Dacă lași înverșunarea la o parte, înțelegi cum stă treaba.
      Eu am spus cu bună credință tot ce aveam de spus. Nu cred că mai e nimic de adăugat.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Am omis fără să vreau un lucru foarte important. Lumea e furioasă pe bugetari dintr-un motiv corect, dar care trebuie definit exact, nu să existe o furie vagă, nedefinită. Bugetarii, deși cum am arătat muncesc pentru banii lor, totuși sunt privilegiați în societate, fiindcă politicul, care stabilește toate regulile și reglementările din societate, cere prin taxe, atâți bani câți sunt necesari pentru bugetari. Dar această reglementare scapă regulilor pieței. Cu alte cuvinte, indiferent de situația economică mai proastă sau foarte proastă, bugetarii vor avea, prin grija statului nostru ”înțelept”, destui bani cât să o ducă decent. Acest lucru nu se regăsește și în mediul privat, care e în plină realitate economică. Deci nu e vorba, cum ziceam, că bugetarii trăiesc pe spinarea privaților, ci problema e că bugetarii sunt oarecum favorizați în comparație cu mediul privat. Dar de asta sunt vinovați tot conducătorii noștri, care nu fac ce se face în alte țări mai dezvoltate și mai bine conduse.
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Si eu sustin saptamana de 4 zile x 10 ore pe zi, dar din cu totul alte motive decat ale autorului acestui articol: pentru ca ORICUM majoritatea angajatilor muncesc la acest moment DEJA 10 ore pe zi. Practic, angajatii ar castiga 1 zi pentru ei si familiile lor, fara sa munceasca "in plus" fata de cât deja muncesc (ilegal !). Un alt motiv ar fi că, printr-un efect "pervers" , randamentul ar creste. Oricine a citit statistici despre randamentul muncii la romani de-a lungul anilor, a aflat deja 2 lucruri: ca muncim aproape cel mai mult -cantitativ vorbind- si avem randamentul aproape cel mai mic. Concret, dintr-o medie de 10 ore pe zi muncite, aproximativ 4 ore se regasesc ca substanta a muncii fiecaruia. In Germania, din 8 ore PE BUNE lucrate (doar 8 ore, caci ei au sindicate puternice, nu ca "vandutii" nostri de Bogdan Hossu si căcănarul celalalt caruia ii uit numele mereu, care s-au ghiftuit cu fonduri de la gurvern si au afaceri paralele si nimeni, niciodata nu i-a "deranjat" cu vreun control fiscal), randamentul muncii este de aproximativ 6 ore. Deci 6 ore din 8 muncite in Germania, versus 4 ore din 10 muncite in Romania. Asta este realitatea "sondata" cu aceleasi instrumente sociologice in toata Europa, de-a lungul a multi ani. Si atunci, speranta ar fi ca nu că angajatorul roman dintr-o data isi trimite angajatii acasa dupa 8 ore, caci nu o va face in veci, ci ca LEGEA va spune 4 zile in loc de 5 iar angajatorii nu se vor putea opune. Sunt fost corporatist pana in 2000, antreprenor din 2001 iar nevasta este corporatista de prin 1995. Asa că , am un pic habar de cum stau lucrurile "la firul ierbii" de ambele parti ale baricadei. Munca in ritmul actual este nefireasca, nesanatoasa. Prea multi oameni ajung prea des la spital cu afectiuni generate sau accelerate de stress, prea multi copiii au o lipsa profunda de educatie parentala pentru ca parintii lor nu au timp sa-i educe cum trebuie (cu copilul nu trebuie sa fii doctor docent, trebuie doar sa PETRECI TIMP CU EL, -daca ai timp ! ), prea multi copiii nervosi replică comportamentul parintilor lor de acasa, care parinti fiind obositi si stresati, au o mult mai mica toleranta la micile trăznăi ale copiilor (si pe urma cand devin adulti ne miram că le lipseste toleranta, empatia, iar la cea mai mica inadvertență "sar" cu critica, etc, etc).
    • Like 1
    • @ Mihai
      Sunt foarte de acord cu ce spuneți. Mai trebuie totuși nuanțată puțin chestiunea eficienței muncii. Aici treaba cred că e mai complexă puțin. Dau la o parte problema ”timpilor morți” la serviciu datorați excusiv tărăgănării / lenei salariaților. Aici lucrurile sunt clare. Dar ceea ce se numește randamentul muncii cred că este ceva ce ține nu numai de salariatul în sine, ci e o evaluare statistică la nivelul întregii țări. Cred că efectiv românii (cu unele excepții) chiar muncesc, adică ”dau din mâini” sau ”își storc creierul”, după specificul muncii, dar problema la români este că ÎNTREAGA societate merge prost. Cum munca ta depinde mult și de munca altora sau de condițiile oferite de alții, aproape întotdeauna treaba nu va merge așa de bine cum sperai. În majoritatea cazurilor când e de făcut ceva lucrurile merg împiedicat, ca o mașină cu frâna de mână trasă. Astfel că nu poți începe lucrul imediat, apoi imediat întâmpini probleme, te oprești, te întorci, repornești, faci, desfaci etc. Pe principiul ”cine face și desface are tot timpul ce face. Și de multe ori, nevoiți fiind, IMPROVIZĂM. Improvizația care se continuă mereu și mereu, indiferent de experiența anterioară (în loc de organizarea din ce în ce mai bună pe baza experienței anterioare) e a doua noastră natură. De aceea eu cred că nu de EFORT suplimentar e nevoie, ci de o ORGANIZARE mai bună. M-am exprimat la modul foarte general, dar cred că înțelegeți ce vreau să spun.
      • Like 0
  • Ce sa ne mai incurcam cu jumatati de masura, trecem direct la saptamana de lucru de zero zile. Ca acum totul e la un click distanta. Doar ca ne trebuie mouse ca sa dam click, curent electric sa ne mearga tehnologia, apa la robinet, fotoliu din care sa dam click, masa, frigider, pat, acoperis deasupra capului, drumuri, mancare etc. Daca ni se infunda wc-ul dam un click, daca ne ia foc casa dam un click, ne e foame...click. Poate autorul nu e constient dar ca un click sa aiba vreun efect in spatele lui trebuie sa lucreze (sau sa fi lucrat) multi oameni. Laptopul de pe care scrie Nucu Morar nu e facut din click-uri.
    • Like 0
    • @ Sorin Gherghel
      Micșorarea timpului de lucru la nivel general e o idee interesantă, cel puțin pentru viitor. În ceea ce privește munca înglobată în toate produsele și serviciile, foarte pertinentă ideea Dvs. Și eu gândesc la fel. Ba mai mult: laptopul lui Nucu Morar nu numai că a fost produs fizic, ci a fost și TRANSPORTAT fizic de la producător la client. La fel și mobila, materialele de construcție etc etc etc. De asemenea roboții industriali nu se proiecteză și construiesc singuri, nu se programează singuri și nu se depanează singuri. Idem în cazul rețelelor de comunicații / internet și de fapt în toate sectoarele economice. Dar e clară o mutare a unei mari părți a forței de muncă umane dinspre producția fizică, brută, către partea ”soft” și de transporturi / servicii.
      • Like 0
  • Dumneavoastra ce munciti ?
    Ati muncit cu adevarat pe bune vreodata? Adica sa produceti ceva concret, nu idei...
    Ati avut vreodata responsabilitatea unor angajati, carora sa le platiti salariul luna de luna, mult timp... si sa fie multumiti ?
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult