Foto: Wavebreakmedia ltd / Panthermedia / Profimedia
S-a discutat cu titlu informativ despre săptămâna de lucru de 4 zile. Nu s-a analizat, nu s-a dezbătut. Probabil din cauza numeroaselor subiecte arzătoare. Cu toate astea, săptămâna de lucru de 4 zile ne privește mai mult sau mai puțin pe toți. Eu vă spun din capul locului că susțin această inițiativă, mi se pare firească și inevitabilă. Mai mult, susțin introducerea venitului universal și a zilei de lucru de 6 ore.
Trăim într-o lume digitalizată, automatizată și robotizată. Tehnologia a schimbat total procesele de producție, relațiile de muncă, dinamica economiei. Vechile fabrici și uzine cu zeci de mii de angajați s-au transformat în câteva societăți care produc aceleași lucruri, uneori chiar mai mult și mai bine, într-un sistem multinațional, folosind linii de producție moderne, inteligență artificială, și mult mai puține resurse umane. Mașinile de producție nu cer salariu, nu au concediu, nu se îmbolnăvesc și nu fac grevă. Toată evoluția tehnologică a generat profituri uriașe patronatelor. Salariații, dacă nu și-au pierdut locul de muncă, au rămas cu aceleași venituri. Prăpastia dintre bogați și săraci în lume s-a adâncit, bogații au ajuns și mai bogați, iar săracii și mai săraci. Știm deja că 10% din populație deține 90% din bogăția lumii.
Măsurile astea sunt apreciate de angajați și sunt criticate de angajatori. Patronii nu vor să mărească salariul minim, nu vor să plătească remunerații decente, caută să-și facă veniturile pe spinarea salariaților, dacă ar putea să-i aducă la lucru sâmbăta și duminica, ziua și noaptea, ar fi cei mai fericiți. De bunăstarea adusă de tehnologie trebuie să beneficieze toată lumea.
Mai există și alte argumente, astăzi foarte multe activități au migrat către consumator, se vinde mobilă pe care trebuie să ne-o asamblăm singuri, ne citim contoarele, vorbim cu roboți pe timpul și nervii noștri, ne facem operațiunile bancare etc. O mare parte din timpul liber e alocată unor activități pe care nu le făceam până acum.
Trecerea la săptămâna de lucru de 4 zile are legătură cu munca de acasă, cu randamentul salariaților la locul de muncă, cu rata reală a șomajului și în final cu economia viitorului. Probabil că celebra reclamă „la un clic distanță” va deveni o realitate, totul va fi la un buton. „Munca l-a creat pe om, dar nici lenea nu l-a omorât”, prelucrarea ironică a citatului din Engels nu mai e o glumă, tinde să ne schimbe percepția despre ceea ce știam.
Aceste măsuri pot fi catalogate ca fiind de stânga, însă într-o gândire mai inteligentă a dreptei, ele pot fi în avantajul patronatului, aduc celebra „pace socială”, nimeni nu-și dorește până la urmă revolte populare.
O să apară și nelipsiții critici adepți ai capitalismului pur, sălbatic, cei cărora nu le pasă decât de munca și veniturile lor. Se revoltă de fiecare dată când se mai hotărăște o măsură socială, n-ar da niciun leu din banii lor, sunt mereu supărați pe guvern pentru că alocă sume pentru categoriile defavorizate. Omul este o ființă socială, trăim împreună, nu ne putem izola unii de alții, așa cum ne izolăm conturile bancare. Din acest punct de vedere, trebuie să ne suportăm, sau să ne îngăduim, cum spunea bunicul meu. Și nu e vorba ca oamenii critici să accepte pe cineva, e vorba ca ei să fie lăsați să-și vadă de treaba lor, să muncească, să câștige și să-i înjure pe săraci. Noi muncim, noi aducem venituri la buget, noi ducem țara mai departe. Așa este, dar faceți asta, pentru că vă lasă ceilalți să faceți asta. Suntem toți în aceeași barcă, indiferent că ne place sau nu. Altfel, capitaliștii de succes ar trebui să-și facă afacerile prin păduri și peșteri absolut singuri.
Toate argumentele de mai sus, precum și altele care vor veni, arată că măsurile propuse sunt juste. Deja ele au fost implementate în alte țări, se discută mult despre noile concepte legate de muncă și societate, vechile ideologii de stânga și de dreapta sunt evident depășite. Trebuie să gândim fără patimă, realitatea s-a schimbat, e normal să ne adaptăm și noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă se păstrează același număr de ore pe săptămână (40, adică 10 pe zi) atunci e benefică împărțirea săptămânii în 4 zile de lucru pline (care oricum erau pierdute pentru timpul liber) și un week-end prelungit, care e benefic pentru turismul intern. Deci toată lumea câștigă. Cu singura condiție de a se lucra succesiv luni-joi sau marți-vineri, miercuri-sâmbătă, joi-duminică, pentru a nu exista nicio perioadă de 3 zile săptămânal în care închidem țara cu totul.
Asta va crea și locuri de muncă noi. Cu atât mai mult în cazul în care timpul de lucru va fi pe total mai mic, adică 8 sau 6 ore pe zi.
Automatizarea / robotizarea tinde să reducă numărul de locuri de muncă, dar se crează simultan alte locuri de muncă noi în servicii și transporturi.
Patronii vor trebui să se împace cu gândul că trebuie să angajeze personal suplimentar (plătit nu mai puțin decent) cu care să-și susțină activitatea. Hai că se poate! Ei (patronii) au și acum tendința de a hămăli la maxim, până la epuizare și îmbolnăvire angajații. Măcar atunci ar fi mai puțin timp de hămăleală. Patronii au adeseori o atitudine de genul: dacă îi întrebi de ce nu angajează mai mulți oameni pentru a mai ușura munca celor prezenți, atunci îți spun că efectiv nu au nevoie de mai mulți și treaba e dimensionată perfect cu câți oameni au. Dar dacă unii angajați vor să ia concediu de odihnă sau chiar libere fără plată, în timp ce mai sunt și alții plecați (de exemplu în concediu medical) atunci angajații se lovesc de refuzul patronilor, care se plâng că nu au destui oameni angajați. Deci, cu alte cuvinte, patronii (în special cei de IMM-uri) angajează de regulă doar atâți oameni cât au strict nevoie la încărcarea maximă a lor. Cum intervine ceva, se vede clar că personalul e subdimensionat. Asta se cheamă exploatare și nu e un lucru bun. Desigur, să nu confundăm acest termen cu termenul similar folosit de comuniști. Comuniștii considerau ORICE muncă a unui om în slujba altui om ca fiind ”exploatarea omului de către om” și nu acceptau decât munca în slujba statului (colectivității). La noi în capitalism munca e de multe ori în slujba altor oameni (patronii) și e perfect legitimă. În acest caz numim exploatare doar ABUZUL exercitat de patroni asupra angajaților, profitând de poziția lor dominantă. Abuz care se manifestă prin muncă supradimensionată, zile de concediu puține și obținute cu greu, salariu insuficient etc.
Cunosc prea multi angajati care se straduiesc (și reusesc) sa-si faca tot felul de "punti" intre luni si martea ca a sarbatoare religioasa, sau sa scape cumva vinerea de la serviciu si nu pentru muncile de acasa, ci pentru a face o mica excursie la Sinaia, sau in Turcia sau la sârbi.
Mai vad multi angajati pur si simplu ineficienti; programul incepe al ora 08:00 dar ei ajung pe la 08:15 -08:30, urmeaza cafeaua si tigara, plus pauza de masa, iar intre astea cel putin o treime din timpul prezentei la serviciu este pur si simplu irosit.
Intr-adevar, avem o viata si acasa cu tot felul de obligatii pentru care e nevoie de timp ; avem copii care trebuie dusi la scoala (oare??), avem parinti de care trebuie vazut - dar toate astea, daca esti organizat, se pot face fara sa-ti perturbi programul de la locul de munca. Unde ai semnat un angajament si de unde iei un salariu din care traiesti.
Una peste alta, nu am argumente strict in favoarea sau impotriva a 4 zile de munca pe saptamana. Doar incerc sa spun ca totul depinde de oameni, iar in democratie toata lumea capata ceea ce merita majoritatea deci la noi nu cred ca ar functiona modelul cu 4 zile...
Mai sunt și alte spețe. De exemplu la noi toată activitatea (exceptând unitățile care lucrează în ture) e concentrată DIMINEAȚA. N-ai să vezi casierii pentru taxe și impozite, notariate, judecătorii, unități de cadastru etc etc lucrând decât dimineața. Dacă ai vreo problemă (și ai, bineînțeles) nu vei putea rezolva decât prin învoire / libere de la serviciu. De dusul / adusul la / de la școală și îngrijirea copiilor nu mai vorbesc.
În concluzie eu zic să nu aruncăm toată vina pe slariați (considerați leneși din start) și să ne gândim și la condițiile concrete în care trăim. Prea ușor aruncăm vina noi pe noi și nu ne gândim că peștele de la cap se împute.
PS Mai trebuie să nu uităm că bugetar nu însemană neapărat funcționar. Bugetari sunt și cei care sar în foc pentru noi care nu putem asta (pompierii de la ISU), care sunt pregătiți pentru război (militarii), care ne salvează viața (medicii), care asigură ordinea publică și siguranța națională (poliția și serviciile speciale), care ne ajută să ne găsim dreptatea (justiția), care au grijă de instruirea noastră de la grădință până la facultate (educația), care organizează și conduc structurile teritoriale și centrale ale țării și sunt răspunzătoare de tot mersul societății etc.
O să spuneți că toate aceste structuri sunt la pământ. DA, așa este, dar asta e altă discuție. Pentru asta sunt responsabili conducătorii politici, nu oamenii de rând. Oricum nici sitemul privat nu funcționează cum am vrea noi. Vezi peste tot numai lăcomia patronilor, specularea clienților și exploatarea angajaților.
Deci după cum vedeți, lucrurile sunt mai nuanțate decât par la prima vedere. Reiterez , deci, îndemnul de a fi mai puțin agresivi și intoleranți unii cu alții. Conducătorii noștri asta vor: să ne îndreptăm furia noi amărăștenii unii împotriva altora, în timp ce ei sunt menajați și rămân belferi.
Sănătate și toate cele bune!
Nu m-am referit deloc la taxele către stat plătite de bugetari; într-adevăr în acest caz statul își mută banii dintr-un buzunar în altul; e o ciudățenie. Eu ziceam de faptul că bugetarii MUNCESC pentru banii pe care îi primesc, așa cum am exemplificat că muncesc toți angajații fie ei la stat sau la privat. Bugetarii NU primesc POMANĂ de la privați, deci NU trăiesc pe spatele lor. Prestează ceva anume (adică muncesc) și sunt plătiți pentru asta, așa cum și privații muncesc și sunt plătiți pentru asta. Fiecare entitate economică prestează pentru alții și în economie munca și plata se învârt în cerc. Dacă lași înverșunarea la o parte, înțelegi cum stă treaba.
Eu am spus cu bună credință tot ce aveam de spus. Nu cred că mai e nimic de adăugat.
Ati muncit cu adevarat pe bune vreodata? Adica sa produceti ceva concret, nu idei...
Ati avut vreodata responsabilitatea unor angajati, carora sa le platiti salariul luna de luna, mult timp... si sa fie multumiti ?