Votul de duminică din Hexagon nu este doar despre francezi, ci este, de fapt, despre noi, toți, cetățenii din cele 27 state membre UE și despre modul de viață pe care ni-l dorim. Alegerile pentru președinția franceză au devenit un veritabil referendum pentru sau împotriva unui UEexit general. Rezultatul acestui scrutin depășește ca importanță, prin urmările potențiale, mult discutatul Brexit, precum și desemnarea d-lui Donald J. Trump drept câștigător al alegerilor prezidențiale din Statele Unite.
Vă spun dintru început că „votez” cu d-na Marine Le Pen, pentru că este un candidat diferit, cu o viziune potrivită pentru timpurile de astăzi. În presa occidentală este prezentată drept un pericol teribil și sunt de acord. De fapt, este cel mai mare pericol la adresa elitei politicienilor de la Paris și Bruxelles.
Omenirea s-a schimbat, dar încă trăim în societatea construită de cei care au luptat în cel de-al doilea război mondial. Am ajuns la punctul inevitabil în care lumea are nevoie de o schimbare profundă și radicală a sistemului, adaptată problemelor prezentului. Actualul „establishment” și-a atins limitele, nefiind capabil să mai ofere nimic altceva decât corupție și speranțe deșarte, iar nemulțumirea cetățenilor față de deciziile guvernelor a depășit limita suportabilității.
Candidata Frontului Național (FN) nu a apărut peste noapte „din spuma mării”, ci din nevoia oamenilor care își doresc altceva față de politicieni. Este un om politic ale cărui soluții de schimbare ale sistemului european se dovedesc a fi împărtășite și de dl. Macron.
Atât timp cât ideile d-nei Le Pen au ajuns să fie preluate și de dl Macron, de ce ne-am mulțumi cu imitația și nu am „vota” originalul?
În cursa pentru voturi, bune de luat din toate părțile, candidatul centrist și-a uitat propriul proiect electoral. A validat programul d-nei Le Pen, prin simplul fapt că i-a copiat aproape la indigo mesajele despre viitorul UE. Nu are absolut nicio remușcare să amenințe Bruxelles-ul cu un potențial Frexit.
Credeam că limbajul dublu și comportamentul balcanic sunt atributele politicienilor de la București, dar se dovedește că politica este aceeași mizerie și la case mai mari. De exemplu, când mă uit la Emmanuel Macron parcă îl văd pe Victor Ponta, în anul de grație 2014. Asemănările sunt uimitoare. Sesisez același stil politicianist al omului fără identitate care își pierde memoria la comandă pentru câștigul electoral de moment.
Fostul bancher s-a autoproclamat independent față de partidele clasice și a renegat sistemul. Apoi, fără nicio contradicție s-a afirmat ca fiind susținătorul globalizării și al UE.
Prezidenţiabilul „En Marche” s-a metamorfozat complet, devenind un veritabil cameleon. Fostul ministru al Economiei din guvernul socialist nu este nici de stânga, nici de dreapta. Se spală pe mâini ca Pilat din Pont de toate problemele existente în Franța și aruncă responsabilitatea eșecului socio-economic în spatele șefilor de la Bruxelles.
Vizita celor doi candidați la preşedinţia Republicii, făcută la o uzină din Amiens, în pericol să fie relocată în Polonia, iar muncitorii francezi să-și piardă locurile de muncă, confirmă anatemizarea Uniunii Europene.
În dimineața acelei zile, dl. Macron și-a atacat frontal contracandidatul:
- „Care este proiectul lui Marine Le Pen? Ieșirea din UE? Vreau ca oamenii din această regiune să știe că dacă Marine Le Pen va fi aleasă această companie se va închide și vă mai pot oferi alte zeci de astfel de exemple”.
După câteva ore, replica d-nei Le Pen cade implacabil ca o ghilotină peste liniștea fără griji a centristului:
- „Faptul că Emmanuel Macron a venit aici în această dimineață și nu s-a întâlnit cu muncitorii, ci cu două sau trei persoane, atent alese, a arătat că nu îl interesează situația lor.”
Cred că nu poate exista o frântură de logică în discursul lui Macron decât inducerea spaimei în mintea angajaților că vor rămâne pe drumuri dacă o vor alege pe Le Pen. Luptând împotriva acesteia a uitat de beneficiile globalizării și a ajuns să utilizeze în mod straniu arma pe care i-o atribuie: frica.
Această acțiune a avut un efect de bumerang. Nu numai că nu a ieșit cum și-a dorit, dar teama pierderii alegerilor a ajuns să-l domine și să-i modifice, într-un timp foarte scurt, convingerile pro-europene. Din ceea ce spunea Macron cu emfază, în sala aproape goală, se înțelege că odată ajuns președinte va opri relocarea uzinei, ceea ce ar fi împotriva globalizării și UE.
Adică, exact ceea ce se străduiește să apere și să promoveze în această campanie, sau mai bine zis se străduia, pentru că acum nu prea mai știe nici el ce susține cu adevărat.
După reacția vulcanică a angajaților uzinei, putem presupune pe bună dreptate că pentru muncitorul francez lucrurile sunt simple și clare: cu UE rămâne fără locul de muncă.
Atât timp cât avem curaj să vorbim deschis și să recunoaștem evidența vom înțelege că francezii, ca și britanicii sau olandezii nu vor să își mai împartă bogăția cu nimeni. Au ajuns la fundul sacului și nu le convine să muncească gratis pentru alții.
Cetățenii Europei Occidentale nu își doresc să mai cotizeze pentru prosperitatea altor state din Est sau de aiurea. Nu vor ca străinii să le mai ocupe locurile de muncă sau ca firmele naționale să-și închidă activitatea pentru diminuarea costurilor și să le redeschidă în alte țări. Globalizarea și politicile UE au produs o decădere morală în întreaga societate. Banii controlează voința managerilor care urmăresc doar profitul fără să se gândească la soarta angajaților.
D-na Le Pen aseamănă UE, în forma actuală, cu Uniunea Sovietică. 27 de state și au cedat suveranitatea grupului select de la Bruxelles, dându-le dreptul de a hotărî, în tot și toate, pentru toți.
Curată democrație, nu-i așa?! Până la urmă, cine face parte din extrema dreaptă?
Marine Le Pen care propune consultarea cetățenilor printr-un referendum național pentru recuperarea suveranității monetare, legislative, teritoriale și economice a Franței? Sau Emmanuel Macron și elita politicienilor care se chinuie să ne țină prizonieri într-un club condus pe principiul „știm noi mai bine ce trebuie făcut, decât popoarele și oamenii”?
Realitatea este că prăbușirea UE este provocată de un deficit imens de democrație, cauzat de cei din rândurile cărora face parte și dl Macron. Ciudat este că aceștia sunt prezentați ca fiind democrați autentici, deși în realitate nu vor cu niciun chip să acorde popoarelor dreptul legal de a-și spune părerea pe niciun subiect.
Le este teamă de oameni, dovada stă și votul din anul 2005 atunci când francezii au respins proiectul Constituției Europene. Acest refuz a produs frisoane șefilor de la Bruxelles care și-au învățat lecția: gata cu democrația, renunțăm la consultările populare.
A mai avut loc de atunci vreun referendum să spunem și noi, vorba aia că suntem cetățeni europeni și avem drepturi, ce credem? Există democrație participativă sau de orice alt fel la nivelul UE?
În fapt, ceea ce își doresc șefii instituțiilor UE este mai multă putere și să primească o bucată și mai mare din suveranitatea națiunilor europene. În schimb, cei care vor să întrebe oamenii despre ce își doresc cu adevărat sunt acuzați că sunt extremiști.
Poate că și pentru clerul și aristocrația franceză de la 1789, revoluționarii de pe străzile Parisului erau doar niște extremiști care se săturaseră de pâine și nu știau că mai există și cozonac.
Istoria se repetă întotdeauna, dar în feluri diferite și are un mod ironic de a potrivi lucrurile și a face dreptate oamenilor. Revoluțiile secolelor trecute nu pot fi copiate ad litteram cu violențe și mișcări de stradă. Revoluția prezentului nu avea succes prin bătăile cu sticla pe asfalt, ci doar făcând efortul de a merge până la secția de vot în ziua alegerilor.
În ultimii 40 și ceva de ani s-a trecut de la visul lui Jean Monet de unire a popoarelor europene, la coșmarul concesiilor care au compromis Uniunea și liderii Bruxelles-ului. UE a devenit un monument dedicat compromisului pentru că a dat prioritate motivației politice. Extinderile succesive au fost realizate sub forma unor recompense și nu pentru că statele respective ar fi îndeplinit criteriile de aderare (exemplu: Spania pentru că a avut regim dictatorial până în 1973, Portugalia, Grecia, România etc). Toate aceste decizii politice au fost anormale fiind împotriva principiilor stabilite când a fost creată Uniunea.
Acum cea mai mare parte a statelor membre UE funcționează pe principiul „câinelui lui Pavlov". Au renunțat la gândirea critică și acceptă tot ce servește Bruxelles-ul pentru că simt cu musca pe căciulă. Aici am ajuns pentru că avem impresia greșită că trăim în democrația perfectă. Lupta pentru libertate nu are termen de valabilitate, iar rezultatul acestor alegeri va constitui dovada că oamenii nu mai acceptă deciziile elitei.
Revoluțiile franceze au schimbat întotdeauna lumea în bine. Cred că și în duminica aceasta spiritul revoluționar francez își va spune încă o dată cuvântul.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că vorbește pe înțelesul oamenilor, aducându-i în centrul dezbaterii.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că vrea ceea ce vor oamenii, și nu elitele.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că vrea binele compatrioților săi atacați de politicile globale ale oligarhiei europene.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că militează de ani de zile pentru un alt mod de viață în care primează omul, și nu profitul.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că luptă pentru protecția propriilor cetățeni, pentru educație gratuită și controlul granițelor naționale.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că atacă „establishment-ul” defect care a adus Uniunea Europenă în antecamera dezintegrării.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că are curaj.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că România și-a pierdut sensul și identitatea în UE.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru ca românii să se întoarcă acasă.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru că dispariția UE este de fapt o oportunitate pentru România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru ca un cretin crede ca Romaniei i-ar merge mai bine inntr-o Europa fara EU , cu vecini agresivi sau instabili sau amandoua.
Sansa noastra zici ca e fara UE? Cu astia la conducere? Nu vezi ca nu ii putem da jos ? Fara EU am devenii probabil hanatul PSD( nu ca nu am fi).
Zici ca ar veni oamenii in tara? Prietene francez....tu ai venii? Nu nu?
Nici ei nu ar venii, ar venii cei fara cetatenie, cei slab pregatiti si rromii, si sincer faptul ca au plecat toti acestia sunt o gura de oxigen pentru noi.
Asa ca voteaza ce doresti , da cand mananci cacat meriti cateva palme peste bot de sa iti trezeasca mintea amortita de vinul si branza cu mucegai.
Românii au fost printre cei mai entuziaşti cetăţeni care au aderat la UE, dar acum constată că UE nu este pentru căţei, ci pentru dulăi.
Franţa se află cam în aceeaşi situaţie, a devenit o anexă a Germaniei. Dacă vă imaginaţi că Merkel este supărată pe BREXIT vă înşelaţi. Cred că a şi sărbătorit la timpul respectiv. Englezii erau singurii care mai vociferau. După BREXIT, şi nu exagerez, UE va deveni o Cazarmă Prusacă.
Dacă în Franţa va câştiga M. Le Pen, este posibil ca Germania să-şi revizuiască atitudine. După Franţa vor urma şi alţii, asta este sigur.
Ce spune el aici ( mai sus) nu are legatura nici cu nationalismul, nici cu tezele ( apropos- le-ai citit, Nicu? - eu am fost obligat pe vremuri, ca socialism stiintific, si, la nivel teoretic pareau OK,Sau asa mi se pareau atunci), cu cu niste observatii de bun simt;
Nu trebuie sa fii specialist ca sa-ti dai seama de cum "merge" treaba cu UE
Eu nu am spus că UE trebuie să dispară, ci să devină ceea ce era în proiect: un stat federal. Nu să negociem pe rând preţul la gazele importate din Rusia, AVANZAJ GERMANIA. Aşa arată o federaţie?
Haideți, domnul meu, încercați să fiți mai serios un pic, baliverne d-astea am tot auzit, tot felul de aiureli.
Mie nu mi se pare că Germania vrea o federaţie adevărată, ci o Europă formată din fostele mari puteri plus Scandinavia cu o periferie extrem de cuprinzătoare. Noi şi mulţi alţii vom fi periferia...şi asta mă sperie.
„Votez” cu Marine Le Pen pentru ca românii să se întoarcă acasă.
Nu pot sa nu constat ipocrizia autorului deoarece zice de parca ar face cuiva un bine. Una dintre fortele reformatoare de care a beneficiat Romania este UE. Ne-au obligat sa avem standarde mai ridicate (directivele europene), ne-au tinut de mana cand aveam probleme cu justitia (MCV-ul) si au incercat sa ne ajute sa ne dezvoltam economic si social (fonduri europene nerambursabile pe care le-au pazit pe cat posibil de coruptie). Nu vad unde si-a pierdut Romania identitatea cand, de fapt, putem sa constatam in urma protestelor din ultimii ani ca Romania si-a regasit identitatea pierduta cu foarte multi ani in urma.
De asemenea, in politica, precum in viata, nu totul e alb/negru. Doamna Le Pen nu spune, desigur, doar lucruri detestabile. Autorul enumera cateva lucruri corecte. Dar este mai relevant ceea ce nu enumera. De exemplu, nu pomeneste nicaieri despre faptul ca doamna Le Pen este continuatoarea unei traditii rasiste sau despre faptul ca este sustinuta, inclusiv financiar, de catre Rusia. De asemenea, este o iluzie sa crezi ca, in lipsa UE, fabricile franceze nu s-ar reloca in alte tari. Ultima data cand am verificat Statele Unite nu faceau parte din UE dar se confrunta cu aceeasi problema...
In fine, probabil toata lumea este de acord ca UE are nevoie sa se reformeze dar in momentul de fata disparitia Uniunii ar duce la un haos incredibil.
Sigur că U.E. are nevoie de niscai refreshment, lumea de azi nu mai e cea din anii ’50–60’ și nici măcar cea din anii ’90. Fostele țări comuniste au problemele lor, dar – cred – nu acestea pun probleme U.E., ci «cei vechi», unde au acces la putere ori vor să acceadă tot soiul de șmecheri populiști, oameni fără platformă, de fapt. Toți cei care clamează că U.E. are nevoie de reforme tac brusc dacă îi întrebi ceva gen «OK, ce reforme trebuie făcute? Concret, dacă mata ai fi șef pe la U.E., ce reforme propui?» În clipa aia, toți clampagii ăștia tac, că stai să vezi, că îi iei prea repede, că una, că alta... Cunosc cazuri concrete.