De la candidatul „anti-sistem” la „candidez pentru că trebuie”. Ipostaze ale ipocriziei politice în avanpremiera alegerilor

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Când îi ajungi din urmă la semafor, se uită reprobator la tine, îi încurci în trafic încercând să recuperezi din curent prin sistemul de frânare. foto Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Moartea lui Mircea Lucescu readuce în prim-plan o temă familiară: ideea că noi, românii, nu ne prețuim suficient valorile, în timp ce străinii știu să o facă. Este o narațiune care apare aproape reflex, de fiecare dată când pierdem o personalitate marcantă.