De la europarlamentarul român în magazinul de diamante din aeroport, la europarlamentarul german în blugi. Ce a văzut „Vă vedem din Sibiu” la Bruxelles

Foto: Rareș Helici

Videle este un oraș în județul Teleorman, Romania, format din localitatea componentă Videle și din satul Coșoaia.

La randul sau, Guben este o localitate din Brandenburg, land creat după reunificarea Germaniei, în 1990. Comună, după unele surse, oraș , după altele, Guben a avut destinul lipsit de spectaculozitate al unei așezări mici din fostul RDG.

Gubele – Videle, Guben-Viden. Asta îmi tot suna în minte zilele trecute la Bruxelles când o ascultam pe Ska Keller, originară din Guben, pe Esplanada din fața sediului Parlamentului European. Ska Keller este europarlamentar și reprezintă la Bruxelles Partidul Verzilor – Die Grünen. A venit la întâlnirea cu oamenii Vă vedem din Sibiu cu zâmbetul cuiva care iși revede niște foști prieteni cu care a jucat schenkel în același bloc comunist. E naturală, caldă, tânără. Știa că vom veni la Bruxelles cu ocazia unei expoziții de fotografie reprezentând protestele din România și a acceptat invitația noastră deschis și imediat, fără ca cineva să-și fi frământat câteva zile în mână căciula, așteptând răspuns, în anticamera biroului ei. La cum o văd, cred că nici nu are anticameră. Îi spunem că întâlnirile de tip dezbatere de la Sibiu, Agorele noastre, se întâmplă tot în stradă, chiar dacă afară e frig și iarnă. A înțeles imediat ideea și a acceptat un loc pe un scaun ud sub o umbrelă, într-una din zilele cand vremea câinoasă din Bruxelles începuse să muște în locul numit providențial „Agora Simon Veil”.

Citisem ca Ska are 36 de ani și că s-a implicat de și mai tânără în problemele de mediu și de activism social ale landului ei. Franziska Keller, în buletin, Ska a decis să renunțe la prima parte a prenumelui ei de teama ca cineva să nu-i spună „Franzi” – un nume prea posh pentru normalitatea și decența cu care ne-a cucerit de la „hello!”

Am avut-o aproape o oră în față și recunosc că m-am concentrat cu greu la ce a spus. Nu din cauza adrenalinei pe care ți-o dau lucrurile făcute pentru prima dată, ci din cauza imaginilor care îmi rulau în minte, ca într-un power point animat, populat cu slide-uri de „așa da” și „așa nu “. Mi-am amintit de alocuțiunile citite de pe foaie ale europarlamentarului devenit premier, care transformau engleza dintr-o limbă cool într-una de lemn. Mi-am amintit inelele de aur, colierul, broșa, fixativul , purtate toate odată, în același timp și în același spațiu al etichetei minimaliste pe care o impune Parlamentul Eurpean. Mi-am amintit, stând față în față cu Ska Keller, europarlamentarul cu jachetă waterproof de munte și jeanși uzi de ploaie, de toată pleiada asta de femei din politica noastră care n-au părăsit nici vestimentar, nici mental, pragul Căminului Cultural Videle.

E o umilință în toată așezarea asta antitetică de identitați și repere, și înțeleg cu amărăciune că, în fapt, diferența culturală uriașă dintre europarlamentarul Keller și fostul europarlamentar Dăncilă, e mult mai mare decât distanța în kilometri dintre Guben și Videle, dintre Germania și România. Iar pe Esplanada din fața Parlamentului European, am simțit, mai puternic ca niciodată, că și Videle, și Guben sunt în Europa și că datoria noastră, a celor din stradă , este și aceea de a reduce lucrurile care ne despart și de a le crește pe cele care ne unesc.

Am avut mereu în minte teoria lui Blaga despre matricea stilistică generată de locul în care te naști, practic o sinteză a ceea ce suntem, o matrice în care se toarnă personalitatea noastră și care include orizontul temporal, atitudinea, năzuința formativă. Din nou, privind-o fascinată pe Ska Keller povestind cu noi, îmi dau seama că lejeritatea asta a ei de a interacționa cu oameni din orice parte a lumii nu are in spate școala primară din Guben, ci permanenta ei aplecare spre educația formală, pentru că , în afară de engleză, germană și spaniolă, Ska vorbește și câteva limbi semite.

Spre deosebire de fostul europarlamentar PSD, europarlamentarul german din fața mea nu se poziționează în raport cu celorlați prin opulență și poleială , ca mecanisme de băgare sub preș a unor CV-uri chinuite, ci prin educație de top, rafinament social și o modestie plină de noblețe. Diferența asta între ceea ce arătăm și cine suntem , pornită din valorile pe care le îmbrățișăm fiecare, tradusă în spațiul politic, este de fapt diferența dintre un partid care ne duce înainte cu programe inteligente și ancorate în spiritul UE, sau dimpotrivă, ne intoarce într-o Românie izolată și grobiană, fără upgrade cultural.

Ska Keller ne-a spus să nu abandonăm lupta în stradă, pentru că Europa ne vede și că are sens să ne îndreptăm spre Europa în momente în care guvernele noastre naționale nu fac ce ar trebui sa facă. Și a adăugat că există un nivel european caruia ne putem adresa atunci când nu suntem multumiți la nivel național, pentru că cetățenii români sunt cetățeni europeni, care au drepturi ca toti ceilalți cetățeni europeni.

Drumul de la Videle la Guben va fi lung, anevoios, și unele generații își vor zdreli în urcuș coatele și genunchii în efortul de a-i trage după ei și pe cei din bulele nealiniate stilului european.

Pe drumul de întoarcere de la Bruxelles la București am călatorit în avion cu o altă doamnă, europarlamentar ALDE, pe care n-aș fi remarcat-o dacă nu s-ar fi oprit la un magazin cu diamante din aeroport, iar eu nu m-aș fi întrebat, în gând, „Dar cine își cumpără, oare, diamante din aeroport?”.

Imaginea acestei femei din politica românească cu mâinile dornice să pipăie ceva strălucitor și cerceii din stropi de ploaie ai lui Ska Keller mi-a spus din nou cine suntem, dar mai ales, cine vrem sa devenim. Distanța Bandenburg-Teleorman, aproape 2000 de kilometri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp