Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De la europarlamentarul român în magazinul de diamante din aeroport, la europarlamentarul german în blugi. Ce a văzut „Vă vedem din Sibiu” la Bruxelles

Ska Keller

Foto: Rareș Helici

Videle este un oraș în județul Teleorman, Romania, format din localitatea componentă Videle și din satul Coșoaia.

La randul sau, Guben este o localitate din Brandenburg, land creat după reunificarea Germaniei, în 1990. Comună, după unele surse, oraș , după altele, Guben a avut destinul lipsit de spectaculozitate al unei așezări mici din fostul RDG.

Gubele – Videle, Guben-Viden. Asta îmi tot suna în minte zilele trecute la Bruxelles când o ascultam pe Ska Keller, originară din Guben, pe Esplanada din fața sediului Parlamentului European. Ska Keller este europarlamentar și reprezintă la Bruxelles Partidul Verzilor – Die Grünen. A venit la întâlnirea cu oamenii Vă vedem din Sibiu cu zâmbetul cuiva care iși revede niște foști prieteni cu care a jucat schenkel în același bloc comunist. E naturală, caldă, tânără. Știa că vom veni la Bruxelles cu ocazia unei expoziții de fotografie reprezentând protestele din România și a acceptat invitația noastră deschis și imediat, fără ca cineva să-și fi frământat câteva zile în mână căciula, așteptând răspuns, în anticamera biroului ei. La cum o văd, cred că nici nu are anticameră. Îi spunem că întâlnirile de tip dezbatere de la Sibiu, Agorele noastre, se întâmplă tot în stradă, chiar dacă afară e frig și iarnă. A înțeles imediat ideea și a acceptat un loc pe un scaun ud sub o umbrelă, într-una din zilele cand vremea câinoasă din Bruxelles începuse să muște în locul numit providențial „Agora Simon Veil”.

Citisem ca Ska are 36 de ani și că s-a implicat de și mai tânără în problemele de mediu și de activism social ale landului ei. Franziska Keller, în buletin, Ska a decis să renunțe la prima parte a prenumelui ei de teama ca cineva să nu-i spună „Franzi” – un nume prea posh pentru normalitatea și decența cu care ne-a cucerit de la „hello!”

Am avut-o aproape o oră în față și recunosc că m-am concentrat cu greu la ce a spus. Nu din cauza adrenalinei pe care ți-o dau lucrurile făcute pentru prima dată, ci din cauza imaginilor care îmi rulau în minte, ca într-un power point animat, populat cu slide-uri de „așa da” și „așa nu “. Mi-am amintit de alocuțiunile citite de pe foaie ale europarlamentarului devenit premier, care transformau engleza dintr-o limbă cool într-una de lemn. Mi-am amintit inelele de aur, colierul, broșa, fixativul , purtate toate odată, în același timp și în același spațiu al etichetei minimaliste pe care o impune Parlamentul Eurpean. Mi-am amintit, stând față în față cu Ska Keller, europarlamentarul cu jachetă waterproof de munte și jeanși uzi de ploaie, de toată pleiada asta de femei din politica noastră care n-au părăsit nici vestimentar, nici mental, pragul Căminului Cultural Videle.

E o umilință în toată așezarea asta antitetică de identitați și repere, și înțeleg cu amărăciune că, în fapt, diferența culturală uriașă dintre europarlamentarul Keller și fostul europarlamentar Dăncilă, e mult mai mare decât distanța în kilometri dintre Guben și Videle, dintre Germania și România. Iar pe Esplanada din fața Parlamentului European, am simțit, mai puternic ca niciodată, că și Videle, și Guben sunt în Europa și că datoria noastră, a celor din stradă , este și aceea de a reduce lucrurile care ne despart și de a le crește pe cele care ne unesc.

Am avut mereu în minte teoria lui Blaga despre matricea stilistică generată de locul în care te naști, practic o sinteză a ceea ce suntem, o matrice în care se toarnă personalitatea noastră și care include orizontul temporal, atitudinea, năzuința formativă. Din nou, privind-o fascinată pe Ska Keller povestind cu noi, îmi dau seama că lejeritatea asta a ei de a interacționa cu oameni din orice parte a lumii nu are in spate școala primară din Guben, ci permanenta ei aplecare spre educația formală, pentru că , în afară de engleză, germană și spaniolă, Ska vorbește și câteva limbi semite.

Spre deosebire de fostul europarlamentar PSD, europarlamentarul german din fața mea nu se poziționează în raport cu celorlați prin opulență și poleială , ca mecanisme de băgare sub preș a unor CV-uri chinuite, ci prin educație de top, rafinament social și o modestie plină de noblețe. Diferența asta între ceea ce arătăm și cine suntem , pornită din valorile pe care le îmbrățișăm fiecare, tradusă în spațiul politic, este de fapt diferența dintre un partid care ne duce înainte cu programe inteligente și ancorate în spiritul UE, sau dimpotrivă, ne intoarce într-o Românie izolată și grobiană, fără upgrade cultural.

Ska Keller ne-a spus să nu abandonăm lupta în stradă, pentru că Europa ne vede și că are sens să ne îndreptăm spre Europa în momente în care guvernele noastre naționale nu fac ce ar trebui sa facă. Și a adăugat că există un nivel european caruia ne putem adresa atunci când nu suntem multumiți la nivel național, pentru că cetățenii români sunt cetățeni europeni, care au drepturi ca toti ceilalți cetățeni europeni.

Drumul de la Videle la Guben va fi lung, anevoios, și unele generații își vor zdreli în urcuș coatele și genunchii în efortul de a-i trage după ei și pe cei din bulele nealiniate stilului european.

Pe drumul de întoarcere de la Bruxelles la București am călatorit în avion cu o altă doamnă, europarlamentar ALDE, pe care n-aș fi remarcat-o dacă nu s-ar fi oprit la un magazin cu diamante din aeroport, iar eu nu m-aș fi întrebat, în gând, „Dar cine își cumpără, oare, diamante din aeroport?”.

Imaginea acestei femei din politica românească cu mâinile dornice să pipăie ceva strălucitor și cerceii din stropi de ploaie ai lui Ska Keller mi-a spus din nou cine suntem, dar mai ales, cine vrem sa devenim. Distanța Bandenburg-Teleorman, aproape 2000 de kilometri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred că nu are rost vreun comentariu. Toate sunt total aiurea, unele răutăcioase. Ce a fost de spus s-a spus clar si concis de către autoare. Depinde de nivelul de înțelegere al cititorilor ce concluzii se trag.
    • Like 1
  • Filbert check icon
    In marile momente de cumpana ale istoriei trubuie sa ne intoarcem la clasici...Gigi Becali: "(...)In al doilea rand, numai un stalp de asta costa cat un etaj din ala (de la Parlamentul European - n.red). (...) Nu e este prea multa marmura (la Parlamentul European, n.red), mie imi place foarte mult, mie imi place luxul. Acolo sunt scaune de plastic de zece euro, mese de plastic de trei euro, nu imi place. (...)"

    P.S. Se confirma inca o data ca marile spirite sfirsesc prin a se intilni, chiar si peste timp. Ceausescu a facut Palatul Poporului pe gustul lui Becali.
    • Like 1
  • Cred ca schimbarea trebuie sa înceapă cu noi. Acesti europarlamentari au fost trimisi cu acordul nostru acolo , cu voturile noastre care au sau nu importanță pentru ei. Chiar nu cred ca sunt ei vinovați, ei atât pot......
    • Like 2
  • Felicitări!
    • Like 0
  • Societatea romaneasca nu este reprezentata de cei care trec pe la Bruxelles, ci mai degraba de pupatorii de moaste(cadavre de caini) care sunt la nivelul mediu al romanilor(secolul 16 cu ingaduinta). Nu pot sa inteleg pe cei care se considera contemporani cu europenii din vest. Ganditi-va ca pe vremea lui Shakespeare, Moliere, Racine sau Cervantes, in Valahia s-a trimis scrisoarea lui Neacsu din Campulung1Ce dracu mai sperati?
    • Like 0
  • Păi asta-i, că trebuie să vină Guben-ul la Teleorman.
    Invers merge doar doamna Aldea.
    • Like 0
  • Nu serios , deci madamele de la PSD sunt invechite si europarlamentarul din magazinul de bijuterii e exact de la ALDE . Fantastic .
    • Like 0
  • check icon
    Nu e de mirare, atâta timp ce România a regresat la epoca Dinu Păturică.
    • Like 1
  • Acest text imi aduce aminte de un desen ce trona pe o contracoperta News week, prin anii 90, in timpul razboiului din Bosnia.
    Doi osteni fata in fata. Un Ienicer si un teuton. La prima vedere aluzia este evidenta... definind inclestarea occidentului cu orientul in Balcanii acelor vremuri... dar uitandu-ma mai atent... in “spatele graficii”... am inteles adevaratul sens al mesajului. Caractere diferite transpuse in vestimentatie, armament, atitudine. Teutotunul avea costumul de zale si coiful in linii drepte si unghiuri ascutite, spada de asemenea in timp ce otomanul, de la turban la iatagan... de la mustata la botfori se compunea numai din linii curbe si intortocheate. Mai are sens sa explic ideea din spatele acestu simplu dar genial desen?
    • Like 0
  • Mike Teo Mike Teo check icon
    Sincer, ca femeie imi este antipatica Ska , insa ofera o lectie de modestie si nu "investeste" in accesorii sclipitoare precum "madame" ALDE. Chelului tichie de margaritar ii trebuie", vorba aceea, dar in fine, shopping-ul dus la extrem este o obsesie romaneasca. In rest, as vrea sa stiu si eu cum ne ajuta doamna Keller in lupta impotriva PSD-ului? Sper ca nu doar stand uda in ploaie pe esplanada Parlamentului UE, nu?
    • Like 0
    • @ Mike Teo
      Asta presupunind ca ei sunt obligati sau au datoria sa faca ceva pt noi. Vorba aia, "simpatica, simpatica, da noua ce ne iese"... Nu cred ca articolul e despre asta. E mai mult despre un oftat. E si o oarecare doza de naivitate aici, ca si cind ne-am mira ca un europarlamentar nu poarta diamante si taioare Chanel, Semn ca deja ne-am obisnuit cu moda prezidentiala a celor 2 Elene, a duoamnei si a gardei de femei semper fidelis din jurul lui Dragnea. Ca si cind ele ar fi etalonul, iar Ska exceptia, imaginea excentrica a Vestului.
      • Like 1
    • @ Dana de Leeuw
      Mike Teo Mike Teo check icon
      Atunci sa ramanem cu oftatul, daca asta ajuta la ceva. Intrebarea mea era cum poate ajuta Uniunea Europeana tara noastra, in conditiile in care atatia oameni ies in strada si transmit un mesaj clar de revolta impotriva acestui guvern si PSD. Nu avem nevoie de oftaturi si vorbe goale din partea UE. Vrem ceva concret, daca se poate. Stim ca suntem vazuti iar protestele noastre sunt apreciate la Bruxelles, insa ce fel de cai diplomatice poate sa utilizeze Bruxelles-ul pentru a impiedica dezastrul din Romania?
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult