Foto: Inquam Photos / Casian Mitu
Unul dintre cele mai interesante lucruri este să vezi cum reacționează oamenii atunci când îndrăznești să le critici convingerile. Nu știu cum e pe la alții, dar la noi este un adevărat spectacol. Să luăm două exemple:
Pelerinajul de la Sf. Parascheva de la Iași. An de an, zeci de mii de oameni participă la activități specifice, cântă la unison etc. Dacă cineva doar dă semne că vrea să contrazică ceea ce se întâmplă acolo, în special în situații aparte, așa cum a fost pandemia, începe cruciada. De la acuzații de ipocrizie: „Ce, tu nu crezi în Dumnezeu?” la atitudinea de victimă. Toate astea vin în cascadă.
Festivalul Untold de la Cluj. An de an, zeci de mii de oamenii participă la activități specifice, cântă la unison etc. Dacă cineva doar dă semne că vrea să contrazică ce se întâmplă acolo, în special în situații aparte, așa cum a fost prestația cântărețului Gheboasă, începe cruciada. De la acuzații de ipocrizie: „Ce, tu nu înjuri, vorbești ca DEX-ul?” la atitudinea de victimă. Toate vin în cascadă.
De la Sf. Parascheva la Sf. Gheboasă, ambele situații sunt fix la fel. Partea cu adevărat interesantă este că enoriașii celor doi sfinți se înjură reciproc, de la „Sataniștilor!” spus cu morgă de apostolii Sfintei Parascheve, la „Retarzilor!” spus cu aroganță de nou-apăruții apostoli ai Sfântului Gheboasă.
Pasiunile fac să nu fi ajuns niciodată nici la un eveniment, nici la altul, weekendul în care s-a declanșat scandalul cu Sfântul Gheboasă am fost la „Baricada Folk” de la Brezoi, să-i aud pe Nicu Alifantis, Rareș Andrei Păuna și Emeric Imre, nu la Untold. Tocmai de aceea, încerc să înțeleg cum funcționează mintea apostolilor de mai sus, pentru că eu nu mă număr printre ei. Am fost deranjat și când în pandemie s-a bulucit lumea la Parascheva, deși se murea pe capete pe aici, dar am fost deranjat și când Sf. Gheboasă a cântat pe scenă despre cum dă „țiganca” din orificiul anal că e „jegoasă” în fața copiilor. Dacă analizăm, vedem că raționamentul este la fel în ambele cazuri, adică nu este deloc. Spre exemplu, modul în care au reacționat apostolii Sf. Gheboasă la critici, mai ales că vorbim de profesori universitari, oameni de cultură și jurnaliști. Mi-au amintit de oamenii cu aceeași pregătire intelectuală care reacționau la fel la Sf. Parascheva. Dacă pe parascheviști i-aș fi întrebat la momentul acela cum li s-ar părea să li se infecteze o rudă din cauza evenimentului, pe gheboiști i-aș întreba cum li s-ar părea ca cineva să vorbească într-un cadru privat, de față cu copilul lor, așa cum a cântat Gheboasă, că indiferent dacă e pe scenă sau în sufragerie, cuvintele respective tot același lucru înseamnă.
În ambele cazuri, atitudinea este „toxică” ca să folosesc un termen care place apostolilor Sf. Gheboasă, și arată „fățărnicie”, ca să folosesc un termen care place apostolilor Sf. Parascheva.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Plodul: "Tată, pe vremea voastră aveați Untold?"
Tatăl: "Da, dar era un pic altfel!"
Atunci asta era, nu prea aveai ce alege. Noroc că în zilele noastre ai de unde alege, fiindcă, din fericire, există și altceva decât parascheva, untold sau neversea. Mă refer la festivaluri și concerte cum trebuie, respectiv cele de metal, rock, folk. Ca de obicei, cele mai bune lucruri vin din/sunt în Germania. Eu îmi doresc maxim să ajung măcar o dată în viață la Wacken Open Air, de departe cel mai tare festival din lume!
P.S. Merită observat că singura poză atasată articolului este una cu specific religios, nu vreun instantaneu de la Untold....
Să spui despre pelerinajul la Parascheva că e înălțător (când acolo se duc niște descreierați să-și atingă hainele de niște oase, sperând că-i ajută cu ceva și să crape în ei sarmale) e prea mult.
Însă, indiferent de cum e sau ce e pelerinajul la Parascheva, cu adevărat nu poate fi trasă nicio paralelă între asta și diareea aia gheboasă de la Untold. Aia e fix o diaree, un puroi. Fanii diareei sunt chiar mai jos decât ăia ai Paraschevei.
Într-adevăr, eu nu cunosc și nici n-am de gând să cunosc ”valoarea spirituală a vidului interior” (!?!?!), dar poate tu o cunoști, din proprie experiență....
Referitor la fondul ideii, cred că tu confunzi vidarea (golirea) INTERIOARĂ, adică spirituală, care n-are nimic de-a face cu creștinismul (care presupune dimpotrivă umplerea sufletului cu lumina divină, îndumnezeirea) cu altceva, o atitudine interioară cum este renunțarea la dorințele și grijile lumești și ridicarea sufletului numai către înalt, către cer, pentru care într-adevăr creștinismul militează. Dar ăsta nu e vid interior, ci e, dimpotrivă, descătușarea de tot ce e lumesc și ”umplerea” sufletului cu spiritul luminos, de esență divină. Deci nu văd potrivit a vorbi de niciun ”vid INTERIOR” când e vorba de spiritualitatea creștină.
Hai deci să ne oprim cu filosofia acum, fiindcă ce e prea mult strică. Tot dialogul nostru a pornit, ca să recapitulăm, de la faptul că m-ai denumit și pe mine ”gibon”, așa cum ziceam eu despre fanii ”ghebosului”. Apoi, eu ca să nu mă las mai prejos te-am luat peste picior cu faza ”00” Probabil tu te refereai la anul nașterii, dar eu am făcut o trimitere către 0=nimic. Apoi tu m-ai provocat pe tărâm filosofic, dar cu o exprimare confuză, inconsistentă, zic eu. Acum sper că e totul clar. Niciunul dintre noi nu pare gibon (sper că ești de acord), iar în legătură cu expresia ta controversată, se pare că a fost doar o neînțelegere. În principiu sunt de acord cu ce ai spus, punctual.
Toate cele bune îți doresc.
1. In primul rand cuvantul "vid" = void (eng.) apare in Geneza cap 1. ver. 2 din Biblia King James (1611): "The earth was without form, and void;..."; inteles care e mult mai profund decat cuvantul "gol" folosit in traducerea romana a Bibliei.
2. Golirea/vidarea interioara de cele lumesti implica inclusiv cea de emotii, ganduri, sentimente si conceptii (nu si de spirit !?! asa cum spui), care n-au legatura cu Adevarul si Cuvantul Adevarului.
3. Nici budistii si nici crestinii nu fug de provocari ("complicatii sufletesti"), ba chiar din contra acestea sunt folosite in smerenie ca "trambuline" spirituale spre atingerea desavarsirii spirituale.
4.Mantuirea nu inseamna "iertarea pacatelor", ci dobandirea Vietii vesnice prin Harul Mantuitorului.
5. Mantuirea nu se obtine prin framantarea noastra oricat ne-am framanta, ci prin Har.
6. Nici in religia crestina si nici in budism problema nu este cu lumea exterioara, ci cu firea noastra lumeasca care trebuie schimbata... insa cum se va face asta e o alta discutie, care intradevar e diferita in traditia crestina fata de cea budista.
Si pentru ca te-ai oprit, ma voi opri si eu. Numai bine.
Deci tot punctual:
1. Vidul primordial, da e un subiect de meditație, dar încă o dată: ce are sula cu Prefectura și vidul primordial cu vidarea noastră interioară de care zici?
2. E corect. Dar unde am zis eu că la creștini (nu la budiști) ar fi vorba de golire spirituală? În cazul budiștilor, poate termenul nu e cel mai fericit, dar ei, când meditează, încearcă să se golească de ORICE gânduri, nu numai de cele lumești. Se DETAȘEAZĂ de orice le atrage atenția, că e material, lumesc sau dimpotrivă sfânt, înălțător. Creștinul în schimb, își menține sufletul plin de cele sfinte, încearcă să se înalțe către Dumnezeu. Budiștii nici nu au un Dumnezeu către care să își ridice sufletul și nu îi preocupă prea tare nici Geneza Universului. Ei vor doar să se detașeze și să scape de emoții, astfel putându-se ”integra în absolut”. De aceea nici nu poate fi vorba la ei de smerenie, rugă, slavă și prosternare către divinitate etc Pentru budiști omul cu armonia sa interioară și armonia cu universul e tot ce doresc. Eu o văd ca si un fel de cale a ”dezvoltării personale” dacă am compara-o cu prezentul modern.
3. Prin ”complicații sufletești” am vrut să spun gândurile care te împiedică să te detașezi, să te liniștești, să devii ZEN. Budiștii vor să depășească aceste complicații sufletești, dar creștinii, într-adevăr le privesc ca pe provocări, lecții ale vieții, prin care evoluează spiritual.
4. Ba mântuirea fix asta înseamnă, iertarea păcatelor. CONSECINȚA mântuirii este obținerea vieții veșnice. Mântuirea noastră a fost mijlocită de Mântuitorul Iisus Hristos, prin jertfa Sa pe cruce, astfel ca oricine crede în El și se smerește, să fie iertat de păcate, deci să aibă viață veșnică.
5. Da, mântuirea se obține prin Harul Mântuitorului, dar pentru asta noi trebuie să ne îngrijim din timpul vieții, să ne smerim, să facem voia Tatălui, iar eu am denumit toate aceste griji ”frământări”. Bineînțeles, frământări nu de tip anxios, ci frământări lucrătoare. Iisus zice: ”Nu tot cel ce-mi zice Doamne-Doamne va intra în Împărăția Cerurilor, ci cei care fac voia Tatălui Meu”. Adică dacă suntem farisei și ne prefacem religioși dar în sinea noastră nu suntem, atunci e degeaba. Dimpotrivă, cei care sunt chiar și atei, dar se comportă creștinește (după voia Tatălui) aceia se vor mântui.
6. Da, așa este. Iisus spune: ”Dacă nu veți fi toți ca niște copilași nu veți intra în împărăția Tatălui Meu”