De unde cumpărăm artă contemporană. Patru opțiuni pentru fiecare profil de colecționar

Standul Gaep la târgul internațional de artă miart 2025, Milano; foto: Sebastiano Luciano

Dintr-o galerie, la o licitație, într-un târg de artă sau online? Între piața primară, unde o lucrare este tranzacționată pentru întâia oară, și piața secundară, unde operele sunt revândute, colecționarii au la dispoziție mai multe variante pentru achiziția de artă contemporană. Fiecare dintre cele patru opțiuni are propriul specific.

Galeria: o colaborare de durată

În accepțiunea noastră, la Gaep, lucrarea de artă este rezultatul unei cercetări și al unui proces artistic. Este parte dintr-un demers foarte personal al unui creator independent care își transmite viziunea folosind diverse medii precum pictura, sculptura, fotografia, desenul etc. Deși ajunge să fie obiectul unei tranzacții, aceasta nu este concepută cu intenția de a fi vândută.

Cum vocația unei galerii de artă de pe piața primară este să arate un material inedit, aceasta va prelua lucrarea din atelierul artistului pentru a o aduce în fața publicului, de cele mai multe ori în cadrul unei expoziții. Galeria traduce acest conținut nou în texte de mediere, care prezintă creația într-o manieră cât mai clară, și stabilește o strategie de preț.

Prețul este determinat de factori precum stadiul carierei unui artist – cu diferențe între artiștii emergenți, cei aflați la maturitate artistică și creatorii consacrați – și recunoașterea sa instituțională, reflectată în colaborările cu diverși curatori, muzee și bienale. Istoricul de tranzacții asociate artistului, costurile de producție a lucrării și calitatea ei intrinsecă – evaluată adesea, în primă instanță, de către galerie – intervin, de asemenea, în stabilirea prețului. Acesta poate indica și ierarhia mediilor încă existentă pe piața de artă: pictura tinde să fie privilegiată, fiind cea mai tranzacționată (1). Spre exemplu, lucrările din prima expoziție personală a lui David Hockney s-au vândut în 1963 pentru sume între 300 și 400 de lire sterline, atât de departe de recordul de peste 90 de milioane de dolari atins la licitație în 2018 cu Portrait of an Artist (Pool with Two Figures) – o pictură care, la rândul ei, fusese vândută pentru prima oară într-o galerie din New York, în 1972, cu 18.000 de dolari.

Lucrări de Mircea Stănescu și Damir Očko în standul Gaep de la târgul internațional Art Paris 2023; foto: Marc Domage

Prețul lucrărilor unui artist emergent va crește în timp în funcție de cum au fost tranzacționate acestea, de prezența în muzee sau alte instituții reprezentative (în cadrul unor expoziții sau prin lucrări achiziționate) și de vizibilitatea internațională, care înseamnă o expunere și o audiență extinse.

Artiștii care colaborează cu mai multe galerii, din țări diferite, au deja un istoric și un preț stabilit, utilizat de toate entitățile care îi reprezintă. Suma poate varia ușor în funcție de particularitățile unor lucrări sau de un sistem de taxare specific unei anumite țări, dar, grosso modo, parametrii sunt aceiași, indiferent unde are loc tranzacția.

Brigitte Macron și Andrei Breahnă la Art Paris 2023

Mi se pare esențial pentru un colecționar să cunoască piața primară de artă, pentru că aici poate avea acces preferențial la lucrări și prețuri avantajoase. Nu întâmplător folosim termenul de colecționar, și nu de client. A colecționa nu presupune doar a cumpăra, ci a urmări evoluția unui artist pe termen lung și a dezvolta o relație de încredere cu galeria. Noi nu oferim doar lucrări, ci intrarea într-o comunitate unită de această preocupare comună.

Galeria propune și un proces de acompaniere, esențial mai ales pentru cineva aflat la început de drum în acest domeniu. În plus, prin intermediul galeriei, colecționarii au acces la servicii precum înrămarea unei lucrări, transportul și instalarea ei într-un spațiu.

Licitații: artiști cunoscuți, lucrări cu istoric

Deși vânzările realizate la licitații sunt cele mediatizate datorită prețurilor record atinse în cazul numelor recunoscute, piața secundară înregistrează la nivel global mai puține tranzacții decât cea primară (2).

Pe piața secundară, colecționarii pot însă cumpăra lucrări râvnite, care nu mai sunt accesibile în cea primară. Adesea, au fost realizate de artiști celebri, ale căror opere sunt disponibile în număr limitat în galerii. La licitații apar lucrări care au mai fost tranzacționate și au făcut parte dintr-o colecție, anterior oferirii lor pe piața secundară.

Imagine din expoziția Gaep Presents: Vlad Albu și Roberta Curcă, iulie 2025, București; foto: Cătălin Georgescu

Identificarea unor lucrări de calitate necesită o cercetare aprofundată și un background în domeniu, ceea ce se construiește în timp. De aceea, pentru un colecționar la început de drum licitațiile pot fi mai dificil de navigat.

Formatul licitațiilor favorizează o audiență avizată. Arta de orice fel, ca formă de cercetare, are nevoie de un context. E complicat să vinzi artă contemporană pur și simplu punând lucrarea pe un șevalet. Astăzi vedem lucrări de Frank Stella sau Jackson Pollock vândute în acest mod, dar acest lucru este posibil datorită reputației lor.

Ignacio Uriarte la vernisajul expoziției sale personale Symbolism, mai 2025, Gaep, București; foto: Adi Bulboacă

Piața secundară din România este mai degrabă una a artei interbelice și secolului 20, ponderea creațiilor contemporane fiind mai restrânsă. Vorbim despre un material local, de multe ori realizat într-un decalaj de relevanță culturală în raport cu ce se întâmpla în artă în afara granițelor țării la momentul respectiv. Pe piața primară, în schimb, pornind de la un buget nu foarte mare, colecționarii pot găsi un conținut conectat la dinamica scenei internaționale.

Proveniența unei lucrări este un alt element de avut în vedere. Încurajez orice colecționar să cerceteze în detaliu și să identifice sursa lucrării. Pe piața primară acest aspect este mult mai clar. Colecționarii au ocazia să cunoască artiștii, să le urmărească îndeaproape activitatea sau să-i viziteze în atelier.

Online-ul: comparații de preț

Platformele online sunt, în general, un canal care afișează prețul lucrărilor, permițând colecționarilor care au suficient de multă experiență să își formeze o părere despre cota unui artist, să realizeze o documentare pe teme care îi interesează și un comparison shopping.

Din punctul meu de vedere, un contact 100% online cu o practică artistică nu este posibil. Interacțiunea cu piața de artă este de natură hibridă. De cele mai multe ori cumpărătorul, chiar dacă achiziționează online, s-a familiarizat anterior cu artistul într-un context sau altul și i-a văzut lucrările într-o galerie sau în alt spațiu de expunere.

Vernisajul expoziției Răzvan Anton: Fading Studies, februarie 2025, Gaep, București; foto: Claudiu Obreja

Târgurile de artă: diversitate și socializare

Arta are și un rol social, de a aduce oamenii împreună mai curând decât să-i mențină în fața unor ecrane unde petrec deja atâtea ore într-o zi. Această caracteristică explică, în parte, și dezvoltarea târgurilor de artă în ultimii 20-25 de ani, chiar dacă maniera de prezentare nu poate oferi o experiență culturală similară celei dintr-o galerie.

Aceste evenimente sunt o bună modalitate de a descoperi sau aprofunda piața de artă contemporană. Pentru multe galerii, târgurile reprezintă unul dintre canalele principale de vânzări (3), le validează poziționarea pe plan internațional, iar artiștilor le aduc o expunere amplă. La rândul său, un colecționar poate compara foarte multe lucrări dintr-o ofertă care include de la artiști emergenți la cei cu un istoric instituțional și poate participa la diverse evenimente, inclusiv unele exclusiviste. Varietatea selecției se datorează și numărului mare de galerii. EXPO CHICAGO, unde am fost prezenți anul acesta pentru prima dată, a reunit galerii din întreaga lume, de la São Paulo și Montreal la Tokyo și Sydney, iar la miart, târgul internațional de artă de la Milano la care am participat deja de șapte ori, sunt selectate anual 180 de galerii din circa 30 de țări.

Pentru cineva aflat la început în acest domeniu, vizitarea unui târg poate ajuta în familiarizarea cu piața de artă. Dar ca această experiență să fie eficientă, trebuie făcută pe termen lung, pentru că participarea la un singur târg de artă nu este suficientă.

Buget și negociere

Lucrări accesibile oricărui tip de buget pot fi găsite, teoretic, prin intermediul tuturor acestor opțiuni de achiziționare a artei.

Fiecare galerie are un interval de preț specific, în funcție de artiștii pe care îi reprezintă. O galerie foarte mare, cel mai probabil, nu va oferi lucrări sub câteva zeci de mii de euro. La târgurile mari, cum sunt Art Basel sau Frieze, colecționarii nu vor găsi lucrări de 500 –1000 de euro decât dacă este vorba de o ediție extinsă.

La o licitație, lucrarea se adjudecă la un anumit preț și cumpărătorul plătește un hammer price (prețul de adjudecare) și un comision, pe lângă alte costuri, cum ar fi cel de livrare.

Negocierea este posibilă doar în cadrul unei tranzacții private. În principiu, chiar și pentru o primă achiziție, galeriile acordă 10% reducere. Un discount mai mare este posibil în cazul cumpărării mai multor lucrări sau dacă este vorba despre un colecționar care are o relație de durată cu galeria respectivă și un istoric în achiziția lucrărilor unui anumit artist. Lucrurile variază de la caz la caz.

Standul Gaep la târgul internațional de artă miart 2024, Milano; foto: Sebastiano Luciano

Această marjă de negociere pornește însă de la un preț fix, același indiferent dacă lucrarea este vândută prin intermediul unei galerii, la un târg sau online (pe site-ul galeriei sau dintr-un marketplace dedicat artei). Acesta este o altă caracteristică a pieței primare, care o deosebește de cea secundară, unde prețul variază în funcție de numărul celor care licitează și interesul pe care îl generează lucrarea respectivă.

Cu toate aceste opțiuni la dispoziție, mai rămâne de depășit reținerea care îi împiedică uneori pe cei interesați să afle prețul unei lucrări. Când este momentul potrivit să pună această întrebare? Oricând. Dacă o lucrare văzută online le trezește interesul, iar prețul nu este deja afișat, pot trimite un email sau completa un formular de solicitare de informații. De asemenea, pot întreba un reprezentant al galeriei, în cazul unei lucrări incluse într-o expoziție sau dacă se află la un târg de artă, unde galeriile sunt prezente tocmai pentru a tranzacționa.

Toate imaginile: prin amabilitatea Gaep

____________________________________________________________________________________

(1) Vânzările de picturi, sculpturi și lucrări pe hârtie au reprezentat 85% din valoarea totală a vânzărilor realizate de dealeri și galerii pe piața primară și secundară în 2024. Picturile au avut cea mai mare pondere, de 59%, conform The Art Basel & UBS Art Market Report 2025.

(2) Vânzările caselor de licitații (private și publice) au reprezentat aproximativ 41% din valoarea totală a vânzărilor în 2024, în scădere cu 4% față de 2023, în timp ce ponderea vânzărilor realizate de galerii și dealeri a fost de 59%, conform The Art Basel & UBS Art Market Report 2025.

(3) Un total de 31% din vânzările galeriilor și dealerilor a fost realizat anul trecut la târgurile de artă, în creștere cu 2% față de 2023, dar sub nivelul de 35% atins în 2022 și cel de 42% în 2019, înaintea pandemiei, potrivit The Art Basel & UBS Art Market Report 2025.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp