Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

De vorbă cu România mea

Îți scriu acum, înainte de miezul nopții când e liniște în toată casa, nu e țipenie de om pe nicăieri și nici troleele nu se mai aud trecând dintr-o parte în alta a străzii și a gândurilor mele. Nu suntem treji la ora asta decât noi doi: tu și eu. Aș vrea să-ți vorbesc, România mea...

Peste o oră va fi 1 Decembrie și vei fi sărbatorită cu parade la care asistă curioși dar unde, în afara de cei foarte mici, de copiii aduși de bunici să vadă tancuri, elicoptere și uniforme, TAB-uri și câini maior, pare că nimeni nu se bucură cu adevărat. După defilare e fasole cu ciolan, mâncarea "tradițională" la care se vor înghesui mulți dintre fiii și fiicele tale, bucate curat creștinești acum în Postul Crăciunului. Dar dincolo de toate astea, lumea nu e cu toată inima lângă tine, nu râde, nu chiuie și nu dansează pentru că așa simte, nu te sărbătorește cu emoție, nu plânge de bucurie. Ziua ta pare o sărbătoare fără sentimente și așa e în toți anii de când te cunosc... România mea, spune-mi ai remarcat și tu toate astea?...

Ești țara unde m-am născut. În care am crescut și am învățat. În care muncesc. Țara unde am iubit și unde locuiesc. Dar ești tu țara în care am să mor?... E, uite că asta nu am de unde să știu – îți zic nu din considerente religioase (Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl – Evanghelia dupa Matei cap. 24) ci din rațiuni mult mai practice: încă mă mai gândesc....

Foto: Mircea Radu

Apropo de moarte, mi-am întrebat cunoscuții, cei cu care pot vorbi lucruri personale și despre care știu că mi-ar răspunde imediat și onest, dacă și-ar da viața pentru tine, România mea... Știi ce mi-au răspuns?... Că nu. Nimeni nu ar face-o. Ni-meni... Te îngrijorează?... Pe mine nu m-a neliniștit atât raspunsul – la care, oarecum, mă așteptam – cât întrebarea cu care a venit la pachet: de ce aș face-o?...

Toți prietenii ăștia ai mei și eu suntem "decreței". Facem parte din generația aia căreia i s-a spus "cu cheia de gât", cu televizor alb-negru, cu cozi la pâine și rații la ulei și zahăr – eu și-acum beau apă de la chiuvetă, cum am fost crescut... Suntem copiii ăia ai tăi care s-au maturizat brusc în doar cateva zile de decembrie 1989 și care au sperat ani lungi, chinuitori și inutili că o să le fie bine aici, la tine în brațe. Pe mulți dintre ei nu are rost să îi mai cauți că au plecat care-ncotro și i-ai pierdut. Definitiv...

De ce ai făcut-o? De ce ai făcut-o, România mea?...

Am băgat capul prin crăpătura ușii și l-am văzut pe fiul meu cum îl strângea de mână, în somn, pe prietenul lui ursul de pluș cu care doarme. Am să-l învăț să nu vâneze iluzii și să nu își vândă sufletul. Dar mintea? Mintea poate să și-o vândă? ... Sigur că da! Chiar dacă cei care ar vrea să i-o cumpere nu sunt fiii tăi, România mea? Da, încă o dată...

Dincolo de noaptea asta în care îți vorbesc e 1 Decembrie... Am să mă gândesc la tine și am să îți urez la mulți ani, în gând. Asta nu înseamnă că nu te iubesc. Înseamnă că nu mereu reușesc să te înțeleg. Ajută-mă să te pricep mai mult de-atât.

Te rog, România mea...

Citește mai multe articole pe blogul lui Mircea Radu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mircea Radu ,

    " De vorbă cu România mea" mi-a amintit de ceea ce scria Cristian Tudor Popescu cu 5 ani in urma in articolul "Curajul de a cădea în genunchi" :"În orice sport, şi nu numai în sport, un golden old boy sau o golden old girl are un adversar în plus faţă de concurenţii tineri – teama de ridicol, teama de a fi compătimit."
    Si , ca sa ma poti intelege mai bine , fara sa ma scarpin in cur aidoma doamnei Borsuleasa , indraznesc sa iti adresez o intrebare : Dumneata ce spui , de cat curaj nebun are nevoie un om , de cata mandrie de sine , astfel incat sa se incumete sa scrie, sa semneze si sa scoata pe piata un volum intitulat "Viata si opera" cu 30 de ani inainte de moarte ? ?

    • Like 0
  • Da, e de fapt mai mult un priveghi, la sarbatoarea asta! Romania a luat-o la vale, greu de crezut ca va mai exista in 10 -20 de ani daca votam incontinuare shmecherii pe care ii adulam ca ne fura toata camara si ne arunca de-acolo cateva jumari...
    • Like 0
  • Nu e usor sa povestim atat de elegant si inteligent despre Romania asa cum ai facut-o tu Mircea.
    Mi-ai dat de gandit...
    Multumesc!
    Un roman oarecare ca si tine...de peste hotare de mai bine de 10 ani!
    • Like 2
  • Doar atât: mulţumesc, Mircea Radu!
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro