Dragoș Anastasiu/ Foto: Inquam Photos / George Călin
Recent, am organizat la Brașov un summit alături de colegii mei de la Rethink Romania. Tema aleasă a fost democrația. Au fost discuții pe toate subiectele posibile. Social media, administrație locală, încredere, istorie recentă, bănci centrale, temerile mediului de afaceri, tendințe sociale și demografice. În paralel, se vorbea de alegerile prezidențiale, al căror prim tur urma să aibă loc peste câteva zile.
Nimeni, atunci, nu anticipa ce a urmat. Un candidat-surpriză (pentru mulți) pe care l-am descoperit abia în zilele următoare, primul tur final fără un candidat al celor două partide majore ale istoriei recente.
O altă surpriză a fost reprezentată însă de unele dintre pozițiile și declarațiile câștigătorului acestui prim tur. Deși a avut loc o moderare clară a acestor poziții în ultimele zile, ele vor rămâne în arhivele internetului. Mai mult, au fost raportate extensiv de către presa internațională în termeni fără echivoc. Pentru o parte a acestei prese, România este acum pe punctul de a pivota spre Rusia. Pentru cei care citesc această presă, apar îndoieli legate de viitorul țării noastre, până recent una din „vedetele” regiunii.
Optică și încredere
În relațiile interpersonale, încrederea este poate cea mai importantă resursă. Odată ce se pierde, devine greu să comunicăm, să avem proiecte comune, să ne bucurăm de compania celuilalt. Din nefericire, avem o problemă a încrederii în interiorul societății. După primul tur al prezidențialelor, aceasta a devenit vizibilă partenerilor noștri din exterior, companiilor și investitorilor străini. Deja am potențiali parteneri de afacere care au amânat decizii privind eventuale investiții, așteptând „clarificarea” situației politice. Le este teamă. De fapt, mai mult decât teamă, manifestă o lipsă de încredere în direcția pe care o va lua România.
Economia modernă este ca o relație interpersonală. Lipsa de încredere duce la dispariția investițiilor străine. Deși sunt uneori blamate pentru prezența slabă a firmelor românești în anumite sectoare, adevărul este că depindem de acestea. Parțial pentru că nu avem suficientă cercetare internă și avem nevoie de transfer tehnologic. Adițional, pentru că avem nevoie de capital pentru a construi afaceri de succes atunci când nu avem suficiente resurse pe piața internă. Nu în ultimul rând din cauză că parteneriatele internaționale ne permit să optimizăm costurile și să oferim românilor prețuri mai mici. Acest lucru e mai important ca niciodată, după recentul val de inflație.
Modul în care este văzută România poate să înrăutățească situația deja dificilă a datoriei publice. Creditarea adițională (sunt șanse zero să aducem deficitul sub control într-un singur an) poate deveni mai scumpă dacă dispare încrederea în viitorul economiei românești. În condițiile în care împrumuturile nu pot fi acoperite de către piața internă, aceasta reprezintă o problemă-cheie, riscând să blocheze mari părți ale bugetelor viitoare în plata dobânzilor.
Se poate mai rău
Dacă vorbim despre economie ajungem în zone abstracte. Dar eu văd votul de duminică și din prisma experienței mele de român revenit în țară. Repatriat în anii 90, pot spune că ultimele trei decenii au fost un arc aproape epic în istoria României. Transformările au fost uriașe. Începând afacerile pe zona de transport cu autocarul, îmi aduc aminte ce însemna să parcurgi DN-uri cârpite, lipsite de șosele de centură, traversând fiecare localitate. Traficul era mai rar, dar era dominat de mașini vechi sau second hand. Iar munca în străinătate însemna adesea mutarea ilegală în Vest și lucratul „la negru”. Călătorii de pe autocarele noastre includeau persoane expulzate, neavând mult doritul drept de ședere în Germania, Austria sau Italia.
Schimbările survenite de atunci sunt fenomenale. Dar, trebuie să recunoaștem, incomplete. Totuși, românii câștigă – în medie – 40% din salariul unui neamț. În 2000, câștigau doar 10%. Cei care nu își găsesc un rost în țară se pot stabili oriunde în Uniunea Europeană, în deplină libertate. Iar cei care doresc să aibă propria afacere au oportunități incomensurabil mai mari decât cele din anii 90, când pentru mulți singura șansă reală era deschiderea unui „butic” la parterul blocului.
Împărtășesc frustrarea legată de multele oportunități pierdute de România. De inegalitate. De investițiile prost plasate sau ineficiente. De lipsa de solidaritate din societate – lumea e mânată de multe ori de „foame” și adesea uită să dea înapoi societății. Dar toate acestea nu reprezintă decât o parte a poveștii care a mărit de 10 ori PIB-ul României, ne-a adus 1000 de km de autostradă, aeroporturi regionale cu legături spre toată Europa, orașe mai frumoase și canalizare în mare parte a zonelor rurale. O parte pe care avem șansa să o corectăm, chiar dacă – din nefericire – am dat cu piciorul unei părți a uriașelor sume de bani puse la dispoziția noastră de către Uniunea Europeană.
Duminică merg la vot
Eu, la aceste alegeri, voi vota pentru democrație și parcursul pro-european și pro-NATO al României. Nu mi-am făcut cu alte ocazii public votul, dar de data aceasta simt nevoia de a o face. Nu neapărat pentru mine – deja mi-am atins cele mai multe țeluri în viață – ci pentru că nu îmi doresc ca actualii copii și tineri ai României să trăiască cu lipsa de oportunități pe care am găsit-o aici în anii 90. Împreună avem datoria de a construi o Românie mai bună. Dar nu toate căile spre această Românie sunt la fel de realiste. Alături de Uniunea Europeană, România are șansa de a crește și de a fi alături de partenerii săi istorici. De a-și continua visul multi-generațional de a nu fi captivă Estului capricios, ci parte a Vestului spre care am aspirat mereu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1."Parteneriatele internaționale ne permit să optimizăm costurile și să oferim românilor prețuri mai mici. Modul în care este văzută România poate să înrăutățească situația deja dificilă a datoriei publice, Creditarea adițională (sunt șanse zero să aducem deficitul sub control într-un singur an)" Păi ca să facem asta ar trebui să nu luam exemplu de la dl Dragoș Anastasiu când nu a vrut să contribuie la reducerea deficitului bugetar și a datoriei publice când a decis să-și vândă afacerea ( Acțiunile/Părțile sociale) către o multinațională în țară în așa fel încât și țara care i-a oferit atâtea oportunități care l-a făcut un om bogat să poată prin impozitul pe tranzacție să întoarcă o parte din câștig către propriul popor ci a decis să-și vândă acțiunile în Cipru ca și dl Țiriac unde impozitul pe transferurile de capital este zero vâduvind în acest fel bugetul de stat de niște sume consistente care ar fi dus și la reducerea datoriei publice."De lipsa de solidaritate din societate – lumea e mânată de multe ori de „foame” și adesea uită să dea înapoi societății" citând din nou din dl Anastasiu acesta nu pare sa sufere de foame dar a uitat să dea înapoi societății nefiind solidar cu amărâții. Să cităm din nou din zicerile d-lui Anastasiu "Transformările au fost uriașe. Totuși, românii câștigă – în medie – 40% din salariul unui neamț. În 2000, câștigau doar 10%.Dar toate acestea nu reprezintă decât o parte a poveștii care a mărit de 10 ori PIB-ul României." Probabil tot prin omisiune dl Anastasiu nu vorbește despre creșterea mult mai rapidă a datoriei externe și interne. A crescut de 10 ori Pib-ul și salariul mediu la 40 % din de cel a unui neamț dar datoria a crescut de 15 ori față de PIB adică de la zero în 1990 la 150 mrd euro. Adică am trăit mai bine dar pe datorie. Păi pe datorie am trăit bine și în perioada 1970-1980 după care a venit nota de plată. În ritmul acesta situația Greciei din anul 2010 pare parfum unde spre deosebire de ei noi nu mai avem flotă sau companii Telecom și insule de vândut și așa cum declara dl Anastasiu "nu neapărat pentru mine – deja mi-am atins cele mai multe țeluri în viață – ci pentru că nu îmi doresc ca actualii copii și tineri
ai României să trăiască cu lipsa de oportunități pe care am găsit-o aici în anii 90" El ca și figurile alea disperate de la tv de aseară agitați că au pierdut sume importante la bursă și trebuie să își amâne sejururile în zone exotice de sărbători sau să renunțe la un nou automobil de lux sau la vre-o proprietate pe riviera franceză evident că ei sunt la adăpost de viitura economică care va veni , tot tinerii și copiii vor suporta curbele de sacrificiu.