În 1990, aflat pe aeroportul JFK din New York, Mircea Cărtărescu arunca o monedă de 25 de cenți în aer pentru a primi răspunsul la întrebarea dacă să rămână sau se întoarcă în România. Banul a căzut „pe partea românească” și s-a urcat în avion. Invitat la Descifrat, o inițiativă prin care BT deschide conversația pe tema unui subiect tabu: banii și cum ne raportăm la ei, cel mai cunoscut scriitor român contemporan vorbește despre ce înseamnă valoare și preț dincolo de „bănuți, parai, lovele, biștari, verzitură”.
Se spune despre Mircea Cărtărescu că este cel mai bine plătit scriitor contemporan român. El nu știe să spună dacă lucrurile stau într-adevăr așa, pentru că nu a făcut cercetări și nici nu a văzut statistici în acest sens, dar speră că sunt scriitori mai bogați decât el.
„Eu nu trăiesc gândindu-mă la bani. Nici nu scriu pentru asta. Scriu pentru că pentru mine este o necesitate. Dacă nimeni nu m-ar plăti pentru cărțile mele, aș continua să scriu, și aș continua să scriu dacă nimeni nu le-ar mai citi. Pentru mine a scrie înseamnă la fel de mult ca a respira”, a spus Cărtărescu întrebat dacă a scris vreodată gândindu-se la bani. Chiar dacă unele premii literare înseamnă și valoare financiară mare, pentru scriitor aceste recunoașteri au o valoare simbolică, de prestigiu.
Cărtărescu este de părere că a trăi din scris din România depinde de cât de mult te iubește publicul și cât de mulți cititori ai. Sfatul său pentru tineri autori români care vor să trăiască din scris în România?
„Scrisul este o vocație. Nimeni nu vrea să facă bani dintr-o vocație. Nimeni nu vrea să facă bani din pictură sau făcând muzică sau ceea ce cu adevărat iubește, ceea ce cu adevărat îi place. Cei care se apucă de literatură nu o fac pentru că se gândesc: ‘voi câștiga o grămadă de bani’. Dacă vor să câștige o grămadă de bani, poate ar trebuie să scrie în engleză direct sau într-o altă limbă de mare circulație, sau să emigreze într-un loc unde sunt sute de mii sau milioane de cititori. Noi suntem o piață mică, ce nu garantează îmbogățirea nici rapidă, nici lentă a unui scriitor”, a spus Cărtărescu.
Pornind de la premisa că bestseller-ul unei țări dă măsura educației națiunii respective, scriitorul a fost întrebat ce carte ar trebui să fie bestseller în România.
„Cărțile cu adevărat frumoase sunt foarte rare și foarte rar ajung bestsellers. De obicei, bestsellers ajung cărți comerciale care sunt echivalentul artistic al mașinilor de spălat, frigiderelor, automobilelor. Acestea se cumpără de oameni, dar o carte care produce cu adevărat frumusețe, care e frumoasă ca o statuetă de Tanagra, este foarte rară și, de obicei, de nișă. Opera lui Mircea Horia Simionescu, Manualul întâmplărilor al lui Ștefan Agopian, Cartea de la Metropolis a lui Ștefan Bănulescu sunt câteva astfel de minuni pe care eu le recomand tuturor. Ele nu vor ajunge bestsellers, dar e important că există undeva”, a răspuns Cărtărescu.
Chiar dacă nu se poate trăi din scris, cel puțin în România, cărțile costă și mulți nu și le permit, iar acesta este unul dintre motivele pentru care românii nu cumpără cărți, spune scriitorul.
Cartea pentru care nici el nu a avut bani la momentul în care a apărut a fost „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, de George Călinescu. Astăzi, și-ar da ultimii bani din buzunar pentru ultima carte a lui Thomas Pynchon. În biblioteca sa își găsesc loc și cărți ale unor autori tineri contemporani, precum Dan Coman sau T.O. Bobe, și spune că nu are neapărat o carte neprețuită, dar are mii de volume care îi sunt „scumpe” pentru că reprezintă valorile în care crede.
Neprețuită pentru Cărtărescu este însă modestia. „A fi modest înseamnă a fi înțelept. Și a fi înțelept înseamnă a fi în afară din circuitul banilor. Așa încât modestia este neprețuită în sensul concret al cuvântului. Nimeni nu poate pune un preț pe ea”.
Scriitorul nu crede că o carte de tipul „Cum să faci primul milion” te poate ajuta să te îmbogățești. „A face bani sau a câștiga bani este un talent. Este un talent pe care îl ai sau nu îl ai. La unii trag banii, cum se spune, la alții nu vor trage niciodată, oricâte cărți motivaționale ar citi”.
Pe de altă parte însă, consideră că acele lucruri pe care tu le primești fără bani, trebuie să le oferi în aceeași manieră. „Ce ai primit fără arginți, trebuie la rândul tău să dăruiești fără arginți”, spune Cărtărescu referindu-se la faptul că de-a lungul anilor a ținut cenacluri literare și cursuri de creative writing gratuite.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un scriitor evaluat, cândva, de Manolescu, ca cel mai important dintre cei actuali, nu poate avea un ego diluat. Când scrii cărți de 800 de pagini, nu cred că o faci doar ca să cazi în extaz recitindu-le, le scrii ca să demonstrezi că ești cel mai bun și să-ți hrănești astfel ego-ul, ca orice alt mare artist al literelor.
De aceea, Cărtărescu mi se pare ușor ipocrit când face pe modestul și umilul. Cărțile publicate și vândute cred că îi asigură un trai scutit de griji financiare, la un standard mai mult decât decent, și binemeritat.
Zice el: "Scrisul este o vocație. Nimeni nu vrea să facă bani dintr-o vocație. Nimeni nu vrea să facă bani din pictură sau făcând muzică sau ceea ce cu adevărat iubește, ceea ce cu adevărat îi place."
Păi, dacă nu vreți să aveți venituri din profesia dv, oferiți-le unor oameni nevoiași, la un azil de bătrâni, la un centru de minori orfani, iar dv mutați-vă într-un bloc din Colentina copilăriei, unde "cotea tramvaiul 4, înzăpezit la Sf.Dumitru" sau lângă "fabrica Stela, unde ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi."