Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Despre morți, numai de bine. Dar despre câini?

Cristian Tudor Popescu

N-am scris nimic despre Alain Delon, la decesul său. Motivul: departe de a-l considera un mare actor, franțuzul e pentru mine o „față”, pe care și-a transportat-o dintr-un film în altul. Singurul lui rol care mi-a rămas în memoria artistic-afectivă este cel din „Rocco și frații săi”, unde e suprapus cu sine. 

Însă nu mai pot să tac după ce „Zorro” a lăsat cu limbă de moarte ca „dragul” său câine Loubo „dacă voi muri înaintea lui, îi cer veterinarului să ne trimită dincolo împreună. Să-i dea somnul de veci în brațele mele”. Carevasăzică, când mor, omorâți și câinele și îngropați-ne împreună.

Din fericire, familia a refuzat să-i îndeplinească dorința criminală și Loubo va trăi până va muri de moarte bună.

Delon a vrut câinele ca animal psihopomp, care să-l însoțească în moarte. Atitudinea lui amintește de șefii troglodiți ai preistoriei și istoriei antice, care erau înmormântați împreună cu câinii, caii, servitorii și femeile lor, ca să-și țină rangul și pe lumea ailaltă. Grandomanie și cruzime.

Pe „alendelon” doar l-am văzut, nu l-am cunoscut. Dar nici n-aș fi vrut să cunosc un asemenea om. În cultura populară românească se spune că, în loc de suflet, câinele are un abur. Delon a avut niște fum negru. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult