Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„De ce mereu eu am ghinion?” Despre toleranţa la frustrare

frustrare

Foto Profimedia

Vi s-a întȃmplat să vă apucaţi să faceţi ceva şi să vă loviţi de un detaliu imposibil de rezolvat? Vi s-a întȃmplat să vă organizaţi toate treburile astfel încȃt să puteţi să duceţi o încărcare foarte mare şi, cȃnd lucrurile păreau să se aşeze, să apară ceva care să dea totul peste cap? Vi s-a întȃmplat să vă apucaţi să gătiţi şi în mijlocul procesului să descoperiţi că vă lipseşte un ingredient? Vi s-a întȃmplat să porniţi la drum cu un program foarte încărcat şi să aveţi surpriza că un avion sau un tren a întȃrziat?

Toată lumea trece prin situaţii de acest tip sau similare, iar acestea creează frustrare, respectiv sentimentul de supărare, iritare sau chiar furie în faţa unor evenimente pe care nu le putem controla şi care acţionează asupra noastră.

Întrebarea este cum reacţionăm noi în astfel de situaţii?

Există persoane care privesc lucrurile filozofic şi abordează problemele proactiv, în sensul adaptării la noua situaţie. Nu e plăcut dar nu e nici sfȃrşitul lumii, se caută soluţii alternative, se prioritizează, se cere ajutor … în funcţie de situaţie.

Pe de altă parte unii oameni “explodează” cȃnd sunt confruntaţi cu frustrarea: fie abandonează, fie se înfurie şi spun că nu este corect să li se întȃmple lor asta, fie chiar ajung să renunţe la tot drumul parcurs pȃnă la confruntarea cu dificultatea. Acestea sunt persoanele cu toleranţă redusă la frustrare.

Alte semne ale unei toleranţe reduse la frustrare sunt procrastinarea (pentru evitarea confruntării cu sarcinile anticipate ca fiind dificile sau plictisitoare), încercările impulsive de a rezolva o situaţie “în acest moment” în loc de a suporta incertitudinea unei rezolvări viitoare care ţine de cursul normal al lucrurilor, exagerarea rezultatelor negative ale situaţiei frustrante, intrarea într-o stare de agitaţie, afirmaţii de tipul “nu pot suporta asta!”, “de ce mereu eu am ghinion?”, “de ce mi se întȃmplă asta întotdeauna?”, etc.

De fapt persoanele cu rezistență redusă la frustrare îşi doresc gratificaţie imediată şi consideră că lumea în general ar trebui să fie astfel organizată încȃt ele să nu fie confruntate cu dificultăti. Această cerere se referă şi la situaţii concrete, dar şi la oameni, şi de multe ori există o tendinţă puternică de a găsi vinovaţi în exterior, inclusiv pentru lucruri care ţin de incapacitatea proprie sau de factori obiectivi.

Să ne înţelegem, lipsa toleranţei la frustrare nu înseamnă că multe din persoanele respective nu ar avea un număr mare de calităţi: inteligenţă, dorinţă de a munci, cunoştinţe, abilităţi. Ceea ce este specific acestora este că, în momentul confruntării cu o dificultate, reacţia lor este exagerată, se încadrează pe zona emoţional negativă şi le provoacă nu doar suferinţă psihică, ci poate şi conduce la abandon sau la reacţii exagerate de iritare şi furie care le pot aduce neînţelegeri cu cei din jur.

La nivel interior, lipsa toleranţei la frustrare se asociază cu anxietatea crescută, cu emoţii negative şi cu tendinţa de a scăpa de presiune recurgȃnd la gesturi compensatoare de moment, multe dintre ele necugetate (de la conflicte cu cei din jur pȃnă la consum de alcool sau droguri). În plus, se pare că persoanele cu rezistenţă redusă la frustrare tind să aibă o stimă de sine redusă, care scade şi mai mult în acest context.

Este însă lipsa toleranţei la frustrare o povară pe care cineva are să o poarte toată viaţa?

Nicidecum. Toleranta la frustrare se poate creşte prin exerciţiu şi prin lucru cu sinele.

Prima etapă este identificare gȃndurilor care produc emoţiile negative – de obicei acestea sunt de tip catastrofic (nu o să reuşesc niciodată, mi s-au stricat toate planurile, rezultatele vor fi îngrozitoare) sau din categoria “eu nu pot suporta”, “nu e corect sa mi se întȃmple asta”, “e intolerabil”.

Aceste gȃnduri sunt de reformulat în mod mai realist: “am întȃmpinat o dificultate, nu-mi place, dar o să mă descurc şi cu asta”, “uneori nu toate lucrurile merg conform cu planul, asta mă supără, dar mă pot adapta”, “am mai trecut prin situaţii similare şi pȃnă la urmă s-au rezolvat într-un fel”, “dacă mă înfurii mai degrabă îmi fac rău mie decȃt să remediez situaţia”. Dacă există prea multă furie ea poate fi disipată mai degrabă prin activitate fizică (sport, treburi casnice) decȃt lăsată să îşi facă de cap necontrolat.

O altă etapă este acceptarea faptului că uneori lucrurile se desfăşoară mai greu, sau durează mai mult, sau implică mai mult efort decȃt s-a anticipat iniţial, şi că uneori apar si factori imprevizibili care dau lucrurile peste cap. Dar astfel de obstacole nu sunt insurmontabile, şi stă în puterea oricărei persoane să se adapteze cȃt de bine se poate la împrejurări.

De multe ori dificultăţile pot fi mai uşor rezolvate prin a cere ajutorul unor persoane care s-au confruntat cu situaţii similare, sau cunosc domeniul, sau pot poate oferi un alt unghi de vedere pentru a canaliza gȃndirea spre o rezolvare pozitivă. A nu cere ajutor datorită iritării sau a convingerii că “asta nu trebuia să mi se întȃmple” este o mare greseală. Uneori acest ajutor poate fi cerut pentru susţinere emoţională, dacă se amplifică anxietatea sau apare o stare de nelinişte greu de potolit. Alteori cei ce ne pot ajuta au informaţii utile, sau cunosc proceduri care ne pot sprijini în a ne ocupa de situaţia concretă.

Şi nu în ultimul rȃnd, umorul este un instrument excelent pentru a fi folosit în locul izbucnirilor de furie în caz de situaţii frustrante. A vedea şi partea amuzantă a unei dificultăţi reduce tensiunea psihică şi canalizează emoţiile dinspre anxietate spre acţiuni constructive, orientate spre rezolvarea problemelor întȃmpinate.

Articol publicat inițial pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • IonutB check icon
    si ma gandeam ca nu mai aruncati banii sa va faceti cunoscuta ca "psihoterapeut"
    frustrare- (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor;
    incercam sa deosebim frustrarea de dezamagire? "când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor;" cine e de vina ca vrei sa fii campion mondial la sah cu u iq de 100?
    porniti prost. sa inteleg ca faceti terapie datorita frustrarilor inchipuite. conform a ceea ce spuneti v-ati lovit de provocari si v-ati simtim frustrata (iq-ul e o cerinta)
    -" să vă apucaţi să faceţi ceva şi să vă loviţi de un detaliu imposibil de rezolvat?" - cam asta inseamna cercetarea stimata doamna inginer chimist.
    -"cȃnd lucrurile păreau să se aşeze, să apară ceva care să dea totul peste cap?" adaptabilitate? gasesti alternative.daca nu cauti terapie ca astrele sunt impotriva ta.
    -"să vă apucaţi să gătiţi şi în mijlocul procesului să descoperiţi că vă lipseşte un ingredient?" - proasta organizare? chiar si asa... "reconfigurare traseu"? fara un ingredient, sau mai multe poti inventa o mancare. o pui frumos pe farfurie si e apreciata.
    -"Vi s-a întȃmplat să porniţi la drum cu un program foarte încărcat şi să aveţi surpriza că un avion sau un tren a întȃrziat?" - nu stiu unde si in ce an traiti dar asta nu mai e o problema acum.. a aparut internetul doamna. daca trebuie sa fiu intr-o camera securizata electronic, nu e o problema.
    -mai aveti frustrari de la gradinita de papusi , sau de la facultate ca nu va baga studentii in seama cursul de acum 25 ani?
    va pot oferi numele unei companii care pentru suma "modica" de 120k dolari, face aceeasi terapie si "dezvaluire a cunoasterii" pe care vreti sa o faceti aici.
    acum am citit si postarea dlui tarlea, care spune acelasi lucru: nu exista frustrare daca ai creier..
    repet, poate renunatati a fi pshihoterpeut: aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor
    • Like 0
  • Foarte interesant articol. Am întâlnit mereu manifestări ale frustrărilor mai mari sau mai mici dar niciodată nu am știut să le spun pe nume. Am avut colegi care clacau efectiv când munca lor de luni de zile era ruinată de niște decizii venite de sus, colege pe care le umfla plânsul dacă proiectul la care lucrau intra aparent într-o fundătură, alții care nu rezistau la schimbări bruște față de roll-out-ul diverselor proiecte, mulți dându-și demisia și mutându-se la alte job-uri.
    Dacă stau să mă gândesc, toleranța la frustrare se poate manifesta în orice sferă a vieții de zi cu zi, nu doar la job.
    Cum am rezolvat eu această chestiune? Pe principiul primordial că nimic nu este imposibil, combinat cu funcționarea navigatorului auto, la abaterea de la drumul stabilit inițial - "Reconfigurare traseu". De fapt, totul se rezumă la "Change Management".
    • Like 3
    • @ Andrei Tarlea
      IonutB check icon
      cu atatea frustrari si discriminari, .... si in dictionar vor ramane: da, nu, nu stiu. sa inteleaga si frustratii si discriminatii ce citesc
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult
sound-bars icon