Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Nimic nu îți oferă o perspectivă mai bună asupra oamenilor din jurul tău decât studiul statistic din secția de votare. Nu mă refer atât la numărul voturilor cât la simpla observație. Am fost delegat într-o secție în care au votat aproape 750 de oameni din cartier: vecini de bloc, fețe care îmi păreau cunoscute, oameni complet necunoscuți. La fel de fascinant este cum pot lucra împreună 9 oameni aleși la întâmplare, care nu se plac neapărat și care nu pot avea încredere unul în celălalt. Și nu oricum, dar timp de 20 de ore. Minim...
Destul de bine, aș fi zis după experiența prezidențialelor și a referendumului din 2019.
Dar nu a fost să fie la fel și de această dată.
M-am oferit să o ajut pe o doamnă să îi indic unde trebuie puse cele 5 buletine de vot. M-a repezit, spunându-mi că nu are nevoie de ajutorul meu, că nu e analfabetă și are niște studii, după care a încurcat două dintre urne și a plecat. Mi-am continuat experimentul antropologic și observarea oamenilor cu un gust amar.
La numărătoare, din cauza buletinelor de vot cu foarte multe pagini, am prins foarte multe buletine de vot neclare, în care la prima vedere părea că era votat un partid, în detrimentul celui de pe spatele paginii - am avut multe asemenea situații de remediat. Nu știu dacă "eroarea" s-a întâmplat cu rea credință sau a fost o simplă greșeluță repetată, cert e că a fost încă o complicație pentru procesul electoral.
Democrația nu are de suferit doar din cauza fraudelor, ci și a proceselor complicate excesiv
La finalul numărătorii, munciserăm deja de 24 de ore încontinuu, și aveam probleme cu "închiderea cheilor" la operatorul de tabletă. Operația reprezintă o verificare a numărului de buletine de vot, cele valide, cele nule (adică luate de alegători și depuse în urne altfel decât cu o ștampilă clară), cele anulate (adică cele nefolosite), și listele. Listele au fost o complicație la rândul lor: există lista permanentă, există lista suplimentară (pe care votează cei ca mine, cu viză de flotant), lista specială (pentru urna mobilă) și... lista complementară, adică cetățeni străini domiciliați în cartier. În plus, există radieri de pe lista permanentă pentru cine a votat în altă parte. Și există 4 liste pentru locale și încă 4 pentru europarlamentare. Dacă sună complicat, e pentru că este complicat.
Dacă nu sună complicat, vreau să zic că fiecare pas introduce complicații. Un pic de pregătire în statistică și 9 ani de experiență ca inginer de soft mi-au arătat, până acum, că fiecare complicație în lanț introduce imprecizii, greșeli, probleme. Pe lângă frustrările celor 9 oameni care, la 7 dimineața, se supărau că președinta nu voia să completeze procesele verbale cu rezultatele până nu semnau (în alb!) toți membrii. Ca să meargă mai repede, spunea ea, și sunt convins că asta era motivația ei sinceră. Dar tot am refuzat cu încăpățânare să semnez până nu am văzut acolo numerele. Erau deja 25 de ore în care am fost în permanență vigilent și atent la tot ce mișca.
Democrația nu are de suferit doar din cauza fraudelor, ci și din cauza proceselor complicate excesiv, în așa fel încât să devină imposibil să știi dacă un rezultat este corect. Democrația are cu atât mai mult de suferit când complicațiile pot introduce dubii asupra rezultatelor.
Calvarul de la predarea sacilor: După câteva ore mi s-a făcut rău și m-am dus și eu la salvare
Și aici intervine procesul de "predare a sacilor". Am fost unul dintre ghinioniștii care au predat saci la biroul electoral de la sectorul 1, în Piața Amzei. Am ajuns la 10.30 dimineața cu ei și am intrat în clădire pe la 11. Mi-am închipuit că nu va dura mult - rezultatele fuseseră raportate deja prin tabletă. M-am înșelat. În primele 90 de minute cât am fost acolo, angajații de la ambulanță și de la SMURD au intervenit de 4 ori, am văzut oameni tineri pe jos. Încăperea nu avea aer condiționat, eram zeci de oameni, unii erau pe jos, alții dormeau pe saci. Deja munceam de peste 30 de ore, iar coada nu părea că se mișcă.
Angajații de acolo - presupun că ai primăriei - erau deja irascibili și cu nervii întinși. Și noi la fel. Dar adevărul era că toată lumea era într-o stare precară - eram deshidratați, obosiți, munciserăm fără pauze, nu aveam aer, nu aveam ce mânca și trebuia să rămânem acolo. Cel mai rău era că nu știam cât, iar cozile păreau că nu progresează absolut deloc. Singura mișcare era afară, unde se așezau tot mai mulți oameni la coadă. După câteva ore mi s-a făcut rău și m-am dus și eu la salvare, unde m-au ajutat. Hipertensiune, nu îmi luasem pastilele de inimă pe ziua respectivă.
36 de ore de muncă fără pauză. Nu mă mai simțeam om
Reacția autorităților era că trebuia să fiu pregătit de 5 zile de muncă - unii explicau că nu e problema lor, alții că și ei munciseră la fel de mult. Orele le efectuasem deja, aproape integral, dar nu cred că aveam fizic cum să muncesc 120 de ore. Biroul electoral nu comunica absolut nimic, iar oamenii din sală deveneau tot mai nervoși. A apărut un candidat ca să facă o baie de mulțime în fața televiziunilor, și am auzit încontinuu critici asupra primăriei de sector - cu toate că absolut tot ce se întâmpla în acea clădire era decis de BES.
Niște oameni nervoși au zis că lasă sacii și pleacă acasă, și cineva cu ecuson de la biroul electoral le-a zis că au sacii în custodie și că oamenii care au lucrat în secțiile de votare sunt, practic, parteneri pentru biroul electoral. Parteneri. Care munceau de 36 de ore fără pauză, în căldură, și care în câteva cazuri erau pe jos îngrijiți de salvare în clădire.
Nu știu cine sau ce decizii a luat, dar nu mă mai simțeam om. Oamenii dormeau pe saci, iar coada de afară era dublată de o coadă mai sus, la biroul electoral, pe care noi nu o vedeam. Deja erau 35 de ore și simțeam nevoia unui duș, președinta de comisie și operatorul de tabletă erau dispăruți la etaj, și părea în continuare că nu se mai termină procesul. Eram aproape teleghidat și cred că am parcurs cele 25 de trepte de la Amezei (da, le-am numărat) de zeci de ori în căutarea umbrei și ca să mă calmez. Nu reușeam, îmi era rău, dar mi se spunea că nu pot pleca.
După care, s-a întâmplat schimbarea - s-a decis suspendarea procesului. Ceea ce nu a însemnat decât că nu s-au mai predat procese verbale la biroul electoral - sacii tot trebuiau predați la propria lor coadă, în schimbul unor procese verbale. Coadă mult mai haotică de data asta - nu că s-ar fi ținut seama de numerele de ordine până acum. Alt timp pierdut, alte ore irosite, alți nervi - pauza era doar pentru biroul electoral, nu și pentru oamenii veniți cu sacii de voturi.
Nu cred că pot transmite în cuvinte atmosfera apăsătoare de disperare de la biroul electoral de ieri. Nu cred că am cum să canalizez într-un articol toți nervii oamenilor călcați în picioare de un sistem care ar fi trebuit să lucreze pentru ei. Tot ce pot să fac e să încerc să scriu și să transmit experiența mea, să o analizez și să încerc să trag niște concluzii.
După atât de multe probleme date de "comasare", după atât de mulți nervi și amețeală și durere de cap, după tot prăpădul de la biroul electoral, am rămas cu o concluzie amară: nu ai nevoie să furi voturi pentru a distruge un proces democratic. Tot ce trebuie să faci este să îl complici suficient de mult încât să nu mai poată nimeni să aibă încredere în rezultatele lui. Și, de la înălțimea funcției, nu mai contează cine și câți oameni se plâng că au muncit 40 de ore fără pauză. Nu contează câți oameni erau preluați de SMURD și de ambulanță, nu contează câte femei gravide erau în sală, câți tați nu își puteau vedea copiii. Nu contează câți oameni erau tratați inuman - până și deținuții din închisori au dreptul la paturi și mâncare și să se spele, spre deosebire de cei care și-au petrecut ziua de luni la Amzei. Tot ce conta era ca procesul să continue. Spre ce rezultat, nu știu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Faptul că nu se dorește acest lucru arată lipsa de încredere a autorităților în sistemele informatice. Dovadă și viteza cu care se mișcă emiterea CEI.
Nu e o gluma, e realitatea pura. In conditiile astea se putea intampla orice. De la caldura, oboseala, fara mancare. Parca vad la TV: la coada, lungit pe sacii cu buletine de vot, cineva si-a dat obstescul sfarsit.
Sa mori deshidratat si epuizat din cauza de vot.
E iarasi una din acele situatii in care Romania se face de rusine.
Modul rudimentar de colectare a buletinelor de vot, felul in care sunt carate in saci, acestia sunt trantiti prin masini particulare, tarati pe scari, prin tot felul de incaperi de unde intra si ies tot felul de insi mai oficiali sau mai neoficiali. In era AI-ului niste oameni stau lesinati peste niste saci asteptand zeci de ore sa predea o situatie.
Nu vreau sa ma gandesc cate sunt incorect intocmite, cate persoane castiga/pierd voturi doar pentru ca se fac greseli importante. Nu mai vorbesc despre fraude. Situatiile de la sectoarele 1 si 2. Cum sunt alesi oamenii in astfel de comisii? Cum de se fac atat de multe greseli? Orice vot e important si poate face diferenta, iar persoana care castiga nemeritat isi va pune ideile in aplicare fara sa aiba acest drept.
Doar noua ni se poate intampla asa ceva.
Daca votau 80% din cei cu drept de vot? Ce se intampla? Cred ca si acum erati pe trepte.
Bine ca a luat Sosoaca 0.05%. Acel 0.05 salvator. Acolo nu sunt dubii. Madama a ajuns la UE. Impreuna cu Lazarus. Sper sa gaseasca toaleta.
În legătură cu ștampilele, și eu am constatat cu neplăcere și îngrijorare că ștampila aplicată pe verso-ul unei foi într-unul din buletine se vedea cam tare pe fața aceleiași foi, la un alt partid - pe care îl urăsc. Pot avea garanția că s-a consemnat corect votul meu? Nu.
Procesul pare astfel conceput încât și cel mai bine intenționat om implicat să devină indiferent. Avem nevoie de cât mai mulți tineri pregătiți și vigilenți la toate alegerile.
Eu vă mulțumesc mult, fără a îndrăzni să vă sugerez repetarea experienței. Însă e foarte bine că ați împărtășit-o, ca să se știe provocările posibile.