Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Diagnosticul dur al Oanei Moraru: „E cumplit ce se întâmplă acum. Suntem în cel mai jos moment al educației din România. Avem un sistem degeaba. Noi școlarizăm, dar nu școlim”

scoala - copii -  Foto  Inquam Photos / Cornel Putan

 Foto Inquam Photos / Cornel Putan

Oana Moraru, expert educațional, a criticat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 sistemul de educație din România, despre care spune că școlarizează, dar nu școlește copiii, iar pentru schimbarea căruia e nevoie de o viziune pe termen lung.

„E cumplit ce se întâmplă acum. Suntem în cel mai jos moment al educației din România. Mai sunt cateva zile si o sa se anunte ultimele rezultate PISA din 2018. Acestea arata inclusiv starea de bucurie a copiilor. La un moment dat testul PISA arăta că România e țara cu cel mai mic impact transformațional pe destinele copiilor, în ce privește sistemul de educație.

Școala românească are cel mai mic impact asupra transformării copilului. Avem un sistem degeaba. Noi școlarizăm, dar nu școlim. Înscriem copiii în sistem, concepem hârtii, facem documente, proceduri. Paradoxal, în acest moment, dacă vrei să faci schimbarea sistemului educațional în România,tot proiectul e deja pe hârtie, ARACIP are 400 de standarde despre ce ar trebui să facă fiecare școală”, spune Oana Moraru.

De unde ar trebui să pornească schimbarea? „Experiența arată că o reformă bună în educație nu se poate face decât cu decizia înaltă politică și cu viziune pe termen lung”, explică expertul în educație.

Nimeni nu are o responsabilitate directă legată de impactul unui profesor la clasă asupra copiilor, punctează Oana Moraru.

„E deja o boală psihică națională, să-ți imaginezi că totul e bine, doar pentru că vii la serviciu și completezi niște hârtii și îți tii orele și semnezi în condică. Nimeni nu are o responsabilitate directă despre impactul unui profesor la clasă. La copilul meu la liceu, în aceeași zi, în cele 6-7 ore pe care le face, are prima oră un profesor minunat, a doua oră un profesor la limita suportabilității umane - țipă, pedepsește, amenință. A treia oră are un profesor care nu vine la școală, a patra oră un profesor care vorbește despre viața lui privată toată ora, a cincea oră unul care întârzie câte 20 de minute frecvent și dictează lecția din manual, a șasea oră mai vine unul minunat, să zicem. Ce simte copilul meu, în plină formare, din evantaiul acesta de ființe profesionale care vin în clasă după bunul plac și care nu au de unde să primească câte un feedback care să regleze responsabil activitatea?! 

Cine-și ia răspunderea într-o școală asupra unui profesor abuziv psihologic și emotional asupra copilului?”, spune expertul în educație.

Lipsește omul care-și asumă răspunderea și care e tras la rândul lui la răspundere pentru ce nu merge bine, vede Oana Moraru. „Nu avem mecanisme de feedback și control. Nu-i trage nimeni de mânecă. Directorul ridică din umeri când părinții vin și spun că trebuie s-o scoatem pe doamna de la clasă: O numește inspectoratul pe doamna, eu nu am putere. Inspectoratul spune că este numită pe funcție, e titulară acolo, nu are cine să o scoată de acolo.”

Sistemul nostru de stat, gras, lăbărțat, îngrășat, parazit, funcționează pe sistemul „hai să fie bine, să nu ne supărăm unul pe celălalt”.

Când un stat își asumă o reformă în educație, durează, spune Moraru, cam 10 ani până apar rezultate palpabile pe copii.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14:05.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raul in educatie se perpetueaza de multa vreme. Ea, educatia, incepe in familie cu parintii sau cei apropiati copilului si se complecteaza la scoala. Sprijinul parintilor, contributia lor plus contributia sistemului de invatamant formeaza adultul de maine. In pasajul:"are prima oră un profesor minunat, a doua oră un profesor la limita suportabilității umane - țipă, pedepsește, amenință. A treia oră are un profesor care nu vine la școală, a patra oră un profesor care vorbește despre viața lui privată toată ora, a cincea oră unul care întârzie câte 20 de minute frecvent și dictează lecția din manual, a șasea oră mai vine unul minunat, să zicem".se vede cat de rau stam la capitolul, copii de ieri, educatori de azi. Si daca parintii considerati a fi de buna credinta cu greselile si lacunele lor, apartinand normalitatii si firescului uman nu reusesc sa complecteze nevoile copilului, scoala si mediul o va face. Case study, fetita la 7 spre 8 ani parintii se straduiesc sa asigure nevoile copilului o ajuta la teme acasa incearca sa o educe cat de frumos pot, dar orizontul lor este limitat intrucatva, de multe ori vorbesc incorect gramatical, vocabular saracacios, cultura generala anemica. Rezultatul, contributia lor va lasa mari lacune oricata dragoste si bunavointa ar avea.Intervine mai apoi sistemul de invatamant cu profesori gen intaia oara la a sasea oara mergand spre a n-a oara(in Romania este posibil si se vede la lucru). Fireste lucrurile se pot imbunatati substantial pentru copii celor cu posibilitati financiare, la Heidelberg sau Cambridge. Din pacate majoritatea copiilor fara posibilitati va dicta nivelul general al limbajului, culturii si educatiei. Si daca cele scrise mai sus fac parte din realitatile concrete in varianta best case scenario, pentru worst case scenario(orfani, copii care renunta la scoala, parinti carora nu le pasa ori fara posibilitati, so on) avem o consolare in prezentul romanesc. Vai de mama noastra ce am ajuns.
    • Like 1
  • Situația e mai mult decît caraghioasă. Să fii expert educațional și să crezi că poți îndrepta un sistem folosind doar bîta, cînd, ca expert, susții, la modul teoretic, că nu prin negare și respingere se poate face educație nu sună prea bine.
    De multă vreme se spune că sistemul educațional din România nu funcționează cum trebuie, ca atare autoarea nu spune nimic nou. E nou să aflu că avem un sistem degeaba. Păi sistemul e un ansamblu de elemente care interrelaționează pentru realizarea unor funcțiuni. Dacă nu funcționează nu e sistem. Pînă acum știam că singura reușită a școlii era tîmpirea copiilor, datorită aglomerării de informații inutile, iar acum aflu că impactul transformațional al școlii asupra copiilor nu e departe de zero. Sînt lucruri de neadmis la un cineva care se recomandă expert în educație.
    Să ne înțelegem; de peste două decenii se reclamă nevoia acută de transformări în sistemul de învățămînt și toată lumea e de acord, dar singurele schimbări vizibile sînt produsul muncii individuale a profesorilor interesați, căci ministerul (sic!) se limitează la modificări legislative, în rest emițînd acte al căror conținut le situează pe direcții opuse. Nu mai sînt la catedră de ceva ani, nu sînt expert în învățămînt sau în educație, dar nu pot să nu mă revolt cînd văd, și nu e prima oară, cînd se pornește de la ipoteza (ipoteza nu e concluzia de la care se pleacă!) că reforma în învățămînt trebuie să plece de ștergerea cu buretele a tot ce a însemnat învățămîntul românesc sau că reformarea învățămîntului nu e posibilă cu oameni din interiorul sistemului. Nu știu care au fost primii care și-au reformat învățămîntul, dar, oricare vor fi fost, au făcut-o cu resursele proprii.
    Afirmații care insistă doar asupra unor aspecte ale muncii dintr-un compartiment social (cel gazetăresc se include!), fără analiza riguroasă, pe baza unor date suficiente, atingătoare de întreg sistemul nu conduc la nimic. Ba da! Scuze! La compromiterea analizei.
    • Like 1
  • Nobilimea noastra traia la tara . Preotul si dascalul erau cei care educau copiii in morala crestina . Ei erau cei care incurajau copiii dotati sa urmeze scoala mai departe ,ca dovada ca multi mari intelectuali ai nostri s-au nascut la tara . Dupa instalarea comunismului ,odata cu colectivizarea si indutrializarea ,s-a produs marele exod al copiilor la oras . La inceput copiii de la tara ajunsi in marile orase au fost competitivi cu copiii de la oras ,copii de profesori ,doctori ,etc . Treptat s-a produs decalajul , Învățătorii, profesorii,doctorii ,au început naveta ,si fuga la oras, de multe ori pe pile si neaparat pe performanțe intelectuale sau profesionale . Au devenit slujbași și nu profesionisti . Si asa generație de generație a devenit din Ce in ce mai puțin performanta . Acum elevii acestor profesori intrati pe pile si la facultate ,sau mai nou poate si-au cumparat diploma ,si-au mai dat si doctorate tot pe bani . Unii mai curajoși sau mai piloți au ajun chiar și în guvern sau in parlament si ne fac legi !!!!
    • Like 2
  • Înțeleg că doar carisma profesorului e de vină, că Pisa e strâmbă? Vai de mama ei de reformă! Și vai de noi toți, când o veni ziua in care comitetul de părinți o dicta cine intră și cine nu, la clasă...
    • Like 3
  • Gabi check icon
    Vă mai amintiţi de învăţătoarea aia care a făcut greva foamei din cauză că nu i se mărea salariul? E vorba de Cristina Anghel din Caracal. De-acolo de unde s-a răsturnat căruţa cu proşti. A hotărât să nu mai mănânce:
    - „Nu mănânc, beau decât apă cu lămâie, cafea şi fumez.”
    Foarte bine pentru siluetă, cucoană. Foarte prost pentru contribuabili că ţi-au plătit salariul şi perfuziile din impozite.

    Principala trăsătură a socialiştilor este infantilismul:
    - Mamăăăăă... vreau prăjitură...
    - Păi n-am bani!
    - Ce-mi pasă mie... vreau prăjitură... altfel sparg veiozaaaaa...

    Cum a reacţionat Sistemul? I-a acordat învăţătoarei-greviste un mandat de... Senator! Apoi, prin 2015, se lupta din partea ALDE pentru pensii speciale, dar nu era de acord cu principiul contributivității, că „ar fi cea mai mare idioțenie”, zicea ea.
    Cam asta învaţă copiii de la „dascălii” socialişti; că, conflictele se pot rezolva prin ameninţări, şantaj, violenţă emoţională şi mult tupeu. Eu nu aşi încredinţa educaţia copilului pe mâna unor aşa-zişi „dascăli” bugetari şantajişti care fac greve şi protestează pentru că nu li se măresc salariile.
    Ce ar învăţa copilul meu de mic? că aşa ceva e permisibil? că asta e calea cea mai bună?

    Copiii NU mai trebuie sfătuiţi, călăuziţi, orientaţi şi instruiţi de nişte propagatori de doctrine învechite socialiste. Aceşti „sfetnici” bugetari, ar trebui să-i înveţe pe copii că munca reprezintă o Marfă – un bun prestat contra bani. Şi cum niciodată o Marfă nu s-a vândut cu ajutorul şantajului emoţional, copilul ar trebui învăţat de mic să aibă flexibilitate de mişcare pe piaţa muncii. Dacă este capabil, dar nu este apreciat într-un loc, atunci să încerce să-şi vândă Marfa în altă parte sau să se recalifice – NU să şantajeze, sau să se vaite cu mâna întinsă ca un cerşetor care aşteaptă pomană.

    Poate unii vor zice că generalizez, că îi bag pe toţi în aceaşi oală. Mă bucur. În sistemul de învăţământ românesc de stat, eu n-am cunoscut „dascăli” bugetari care să promoveze capitalismul. Toţi cei pe care i-am cunoscut în şcoli, toţi cei cărora le-am urmărit discursurile publice, au fost nişte etatişti cu mentalitate socialistă.
    În educaţie e nevoie de competiţie reală şi de a fi înlăturată intervenţia politicului din instituţiile de învăţământ.
    • Like 5
    • @ Gabi
      Adi check icon
      bai gabi,,,deacord ca profesorii dela stat nu promoveaza sistemul privat. nau cum! bugetarimea n-a muncit vreodata la privat ca sa stie cum merge treaba in realitate! si nu te mai astepta ca parintii sa inteleaga ce zici tu! majoritatea copiilor au parintii plecati in strainatate,,,sau parintii au divortat si mama castiga intotdeauna copilu!! apoi,,mama zice mersi ca poate sa-si trimita odrasla la scoala gratis,,,sa poata sa mearga la birou!!! ptr. o femeie moderna e mai importanta libertatea,,cariera,,,decat educatia odraslei!!!
      • Like 4
  • Teodora check icon
    Am reținut ca nimic nu se schimba decât cu decizie înaltă politica și cu viziune pe termen lung. Adică, ce e de făcut? Nimeni nu da soluții. Nici măcar experții în educație, cum e doamna Morar.
    • Like 4
    • @ Teodora
      Adi check icon
      privatizarea completa a invatamantului,,,aia e de facut! salarizarea profesorilor pe baza de merite si realizari concrete, exact ca-n privat. tichete de scolarizare pe care parintii sa le poata folosi acolo unde vor ei. concurenta reala intre unitatile prestatoare de invatamant. cele neserioase sau neperformante nu vor mai fi alese de parinti si vor da faliment!,,,exact ca firmele de telefonie mobila sau oricare alte firme oneste din mediul privat!
      • Like 3
    • @ Adi
      Teodora check icon
      E o problema cu privatizarea. Dacă acum sunt copii care abandonează scoala ca nu au bani de haine, rechizite, mâncare, ce facem când vor trebui sa plătească tot? Vorbiți de tichete de școlarizare. Pe care sa li le dea statul roman, nu? Vedeți cât costa acum scolarizarea unui copil în școlile de stat? Aceeași valoare o va avea și tichetul pe care îl va primi elevul. Cu tichetul ăla nu va putea merge la o școală privata.
      Trebuie sa existe și învățământ privat și de stat. Și societatea civila sa facă presiune încât cel de stat sa funcționeze normal. Ca doar nu asteptam vreo decizie politica de la nivel înalt.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Gabi check icon
      Mă scuzaţi că mă bag în discuţia voastră. Şi Adi şi Teodora are dreptate. Poate că rezultatul optim ar fi o combinaţie undeva la mijloc. Adică menţinerea sistemului de învăţământ de stat, dar îmbunătăţit. Şi adăugarea, în paralel, ca opţiune suplimentară, a unui sistem educaţional privat plătit în părţi egale din:
      - Subvenţii de stat prin tichete acordate părinţilor care le pot folosi oriunde cred ei de cuviinţă.
      - Sponsorizări de la firmele care au nevoie de viitori angajaţi şi care firme vor avea întâietate la angajarea elevilor şcolarizaţi.
      - Contribuţii (ne-obligatorii) de la acei părinţi care vor unele facilităţi suplimentare pentru elev (un loc mai bun la cămin, abonament la piscină, loc de parcare, etc).

      Învăţământul românesc de stat a devenit un dezastru pentru că e organizat pe de-a-ndoaselea, adică, cel care furnizează serviciul (profesorul), stabileşte şi calitatea serviciului prestat. E absurd! Pretutindeni, clientul stabileşte calitatea. La noi şcolile sunt organizate ca un lagăr din care elevii vor să evadeze cu orice preţ.

      Apoi, un articol din Codul Muncii prevede că pe fiecare post să fie încadrat doar un salariat care deţine o diplomă corespunzătoare cerinţelor postului. Faptul că statul a crescut numărul de bugetari peste măsură, accesul fiind condiţionat de existenţa unei relaţii (coleg de partid, rudă, amic) şi de deţinerea unei diplome, a transformat facultăţile în fabrici de diplome; legea cererii şi ofertei.
      Într-un sistem privat concurenţial, în care diplomele nu ar fi fost o condiţie impusă prin legislaţia muncii, şcolile ar fi fost forţate să facă materia extrem de atractivă, cursurile să fie predate într-un mod agreabil.
      Până ce România nu se va întoarce la concurenţă şi calitate nu se va face nimic. Trebuie început cu:

      1. Universităţile româneşti să aibă management privat străin.
      2. Programele să fie actualizate după MIT, Stanford & Comp.
      3. Posturile de profesori ar trebui date celor care au absolvit în străinătate la o universitate din top 20.
      4. Promovarea să fie decisă de către un grup select.
      5. Locul la catedră să fie susţinut prin competenţă dovedită prin lucrări, invenţii, afaceri profitabile.
      6. Elevii şi studenţii să fie motivaţi să înveţe, iar cei care nu trec diverse stadii de educaţie să nu aibă drepturi cetăţeneşti, să nu fie admişi în instituţiile imediat superioare de învăţământ şi aşa mai departe.
      • Like 3
    • @ Gabi
      Adi check icon
      gabi,,,bune idei,,,stiu ca poate faci bani destui cu firma de avocatura,,,dar te ai gandit vreodata sa fi ministu de invatamant? oricum,,,laso cu picina si locul de parcare,,,elevi nu au bani deasa ceva!!!
      • Like 3
    • @ Gabi
      Teodora check icon
      De acord. Mai puțin cu ideea ca cetățenii neinstruiti sa nu aibă drepturi cetățenești. Deși, dacă va gândiți la dreptul la vot, primul impuls este sa va dau dreptate. Nu e corect, încalcă drepturile omului, dar nu ar fi rău că înainte de a vota sa faci dovada ca înțelegi ce ai de ales.
      Evident, vorbim ipotetic, nu se poate face așa ceva.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Gabi check icon
      Desigur că dreptul de vot nu se poate limita sau anula pentru unii cetăţeni în funcție de educația lor precară, ar fi o încălcare a Constituţiei. Deși, din câte știu, unii infractori condamnaţi își cam pierd din unele drepturi, nu sunt sigur dacă chiar și dreptul de vot. Eu am, însă, o problemă cu dictatura majorităţii. O majoritate care deși este slab pregătită, nu cunoaște sau nu vrea să accepte principiile de bază ale economiei, și care își tot votează politicieni populişti care le promit o viitoare bunăstare nefondată, nerealistă și nesustenabilă economic. În acest sens, votul unei majorităţi needucate poate fi periculos, fiindcă afectează și restul populaţiei care este mai conştientă, mai educată. Problema este că, dacă ai îndepărta o parte din cetăţeni de la acest drept, atunci îi vei îndepărta de societate, deşi societatea nu poate exista fără ei. Ar fi complicat de reglementat așa ceva. Până și idea de vaccinare obligatorie a copiilor a creat atâtea numeroase dezbateri în societate. Vă dați seama ce ocean de furie generală ar produce idea condiţionării votului de responsabilitatea votantului? „Aoleo! cum? să ne ia dreptul să ne mai votăm măriri de pensii și salarii? Păi nu suntem de acord!”
      • Like 3
    • @ Gabi
      Teodora check icon
      Și așa revenim la educație și la sistemul de învățământ incapabil sa creeze cetățeni informați, responsabili, așa încât majoritatea care se impune prin vot sa nu pună in pericol viitorul națiunii, sa nu își alunge din tara copiii și nepoții.
      • Like 1
    • @ Adi
      Gabi check icon
      În România, a fi ministru înseamnă a fi obligatoriu şi politician, o chestie care nu mă atrage deloc. Apoi, am observat cam ce are de înfruntat un ministru al educaţiei care încearcă să facă reforme. Singurul care mi-a plăcut cât de cât a fost Funeriu. Şi ai văzut câte palme şi-a luat, nu?
      • Like 1
    • @ Teodora
      Gabi check icon
      Din păcate aşa e. Mai rău este şi că mass-media nu analizează în profunzime aceste aspecte, deci slabe şanse că ceva o să se schimbe în bine in viitorul apropiat.
      • Like 2
    • @ Gabi
      Teodora check icon
      Toți am trecut prin scoala și toți avem păreri despre buna sau proasta ei funcționare, fiecare după experienta personala.
      E nevoie de oameni instruiți, care sa cunoască cu adevărat alte sisteme de învățământ funcționale, sa le adapteze societății noastre ( ministru Bun Funeriu, dar cu "Scoala altfel" a gresit-o) oameni inteligenți, capabili sa realizeze cum vor funcționa lucrurile și după 20 de ani, nu doar pana la finele mandatului.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Gabi check icon
      Democraţia populară nu e democraţie, e dictatură. Noi trăim acum în dictatura maselor de asistaţi. Când cineva îţi ia cu forţa banii munciţi de tine ca să-i dea „ajutor” unui beţiv puturos, ăsta e jaf. Ar trebui s-o spunem pe faţă: socialismul e furt, iar democraţia socială e dictatura hoţilor şi a puturoşilor. Adevărata democraţie e aceea unde decizi singur ce să faci cu banii tăi, nu decide Statul în locul tău.

      De fapt, dreptul de vot este dreptul votantului de a decide cum sunt cheltuiţi banii statului. Dacă o persoană nu bagă bani la stat, ce treabă are el să-şi dea cu părerea, pe banii altora? Dacă eu nu bag nici un ban în firma ta, îţi convine să vin eu de pe stradă ca să decid ce salarii să dai? Dacă ţie nu-ţi place să hotărască altul la tine în casă, pe banii tăi, tu de ce să hotărăşti pe banii altora? Nu vrei să plăteşti taxe? Treaba ta! Dar atunci ce treabă ai să-mi spui mie, care plătesc, cum să-mi cheltuiesc taxele mele?
      • Like 1
    • @ Teodora
      Gabi check icon
      Mi-e silă de votanţii din blocurile comuniste care, pensionari fiind, nu mai produc nimic, dar se împotrivesc celor care ar dori să-şi infiinţeze o mică firmă cu sediul în „blocul lor”. Desigur că nu vorbesc despre o fabrică de mobilă la bloc. Ci, de exemplu, un birou de contabilitate, avocatură, traduceri, vânzări online – deci o activitate care nu ar face gălăgie deloc. Eu le-aşi lua ăstora nu numai dreptul la vot, dar şi jumătate din pensie, ca să-i aduc puţin la realitate.

      Cunosc patronul unui birou de imobiliare şi un arhitect care au fost desfiinţati de preşedinţi de bloc care, mai întâi le-au cerut şpagă ca să le permită activitatea. Dacă patronii au refuzat, mai întâi le-au băgat pe gât abuziv număr de persoane în plus la întreţinere şi când patronii au protestat, după un timp le-au luat şi acceptul să mai funcţioneze în (culmea) apartamente ce sunt proprietatea patronilor respectivi! Despre situaţii abuzive de felul acestea discutăm.
      Toată lumea se jeleşte că vai, nu mai sunt locuri de muncă şi economia se prăbuşeşte. Însă, în fapte, firmele sunt defavorizate de legi învechite şi împovărate prin taxe şi impozite aberante. E clar că majoritatea votanţilor needucaţi nu vor nici investitori, nici firme, nici locuri de muncă şi nici economie - doresc doar să primească salarii şi pensii garantate „de undeva”.
      Şi nimeni nu pare să înţeleagă de ce nu se mai infiinţează firme noi. Păi, cum să mai ai încredere să bagi bani într-o firmă când vei fi pus în situaţia de-a fi nevoit să baţi pe la uşile pensionarilor ca să-ţi dea voie să funcţionezi?
      Una peste alta, dacă ai o firmă şi vrei să rămâi legal şi la vedere eşti jegmănit de toţi în ţara asta. Nu se mai merită. Eu îmi sfătuiesc clienţii să-şi bage banii în orice altceva decât într-o firmă nouă.
      • Like 2
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Ce vrei tu e sa ai un stat in care jumatate din populatie nu e reprezentata, pentru ca nu-ti convin tie (si nici mie dealtfel) alegerile lor. Asta nu e nici OK si nici democratic.
      E chiar mai ok sa desfiintezi complet statul si impozitele, si fiecare doarme cum isi asterne. Insa sa ai un stat care in mare are putere de viata si de moarte asupra oricui in care un procent semnificativ din populatie nu e reprezentat e o problema de principiu.
      Si mai mult, pesionarii aia pe care ii infierezi n-au nicio vina nici ca au imbatranit si nici ca au muncit si au platit impozite intr-un sistem cretin o parte din viata si unul falimentar/mafiot in partea ailalta. Daca contributiile facute de ei pe vremea cand erau activi erau investite cu cap in loc sa fie furate acum ar fi dus-o mai bine toata lumea. Faptul ca multi sunt masa de manevra pentru niste partide populiste e tragic insa tu vrei sa tratezi simptomul, nu cauza. Si aia care sunt activi sunt dusi de nas de populisti, nu doar pensionarii.
      Problema cu dificultatea de a face afaceri e una reala, insa e una distincta.
      • Like 2
  • Sunt inconjurat de oameni foarte valorosi, foarte multi, prieteni, colegi, fosti colegi, chiar si membri ai familiei care au renuntat la catedra, inclusiv la posturi universitare. Spuneti-mi atunci (intreb retoric), unde este problema?
    • Like 1
    • @ Liviu Andrei Torcătoru
      Cred ca presiunea este incredibila, si din toate părțile.
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    A, interesant: "e deja o boală psihică națională, să-ți imaginezi că totul e bine, doar pentru că vii la serviciu și completezi niște hârtii și îți tii orele și semnezi în condică"... păi asta se întâmplă cam în toate domeniile (nu în privat și nu în spitale). Singura noutate, s-a găsit cineva s-o spună. Problema e, nu-și dau mulți seama cât de devastatoare e această concepție, pentru ceilalți dar și pentru sine; omul devine astfel un neadaptabil la schimbări și la munca adevărată. Cu asta s-a mai perpetuat mentalitatea comunistă încă 30 de ani!

    Si altă boală: "Nu avem mecanisme de feedback și control. Nu-i trage nimeni de mânecă". Păi nu trage nimeni pe nimeni de mânecă că "nu-i treaba dumitale, cu ce drept si pe ce bază mă judeci?" Pentru asta trebuie întocmite întâi căile, mecanismele, structurile de feed-back și control, standardele si reperele. Că nu întâmplă așa, peste noapte.

    Sincer, înafară de reformă, nu văd vreo soluție. Cert este, orice ar vrea cineva să îndrepte în țară, se lovește de sistemul de învățământ, într-atât de important este și intr-atât de aberant a devenit!
    • Like 2
  • Cat adevar !
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Cata dreptate aveti... Scoala romaneasca nu a reusit sa depaseasca anii '90. Imi amintesc ca si atunci aveam profesori foarte buni pe care abia ii asteptam in clase si profesori descreierati care fie bagau groaza-n tine, fie nu te invatau nimic. Mai erau unii la care invatai de frica si altii care "scoteau" copii olimpici care toceau manualele de frica, pregatirea pentru olimpiada fiind mai mult un concurs de memorare din manuale fraza cu fraza. Asta nu inseamna ca esti si olimpic.
    Insa, atata timp cat aceasta clasa politica neo- comunista persista in a-si implementa ideologiile sale asa cum a facut-o in ultimii 30 de ani si atata timp cat se va afla la putere, nimic nu se va schimba in educatie.
    • Like 5


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult