Foto Inquam Photos / Cornel Putan
Oana Moraru, expert educațional, a criticat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 sistemul de educație din România, despre care spune că școlarizează, dar nu școlește copiii, iar pentru schimbarea căruia e nevoie de o viziune pe termen lung.
„E cumplit ce se întâmplă acum. Suntem în cel mai jos moment al educației din România. Mai sunt cateva zile si o sa se anunte ultimele rezultate PISA din 2018. Acestea arata inclusiv starea de bucurie a copiilor. La un moment dat testul PISA arăta că România e țara cu cel mai mic impact transformațional pe destinele copiilor, în ce privește sistemul de educație.
Școala românească are cel mai mic impact asupra transformării copilului. Avem un sistem degeaba. Noi școlarizăm, dar nu școlim. Înscriem copiii în sistem, concepem hârtii, facem documente, proceduri. Paradoxal, în acest moment, dacă vrei să faci schimbarea sistemului educațional în România,tot proiectul e deja pe hârtie, ARACIP are 400 de standarde despre ce ar trebui să facă fiecare școală”, spune Oana Moraru.
De unde ar trebui să pornească schimbarea? „Experiența arată că o reformă bună în educație nu se poate face decât cu decizia înaltă politică și cu viziune pe termen lung”, explică expertul în educație.
Nimeni nu are o responsabilitate directă legată de impactul unui profesor la clasă asupra copiilor, punctează Oana Moraru.
„E deja o boală psihică națională, să-ți imaginezi că totul e bine, doar pentru că vii la serviciu și completezi niște hârtii și îți tii orele și semnezi în condică. Nimeni nu are o responsabilitate directă despre impactul unui profesor la clasă. La copilul meu la liceu, în aceeași zi, în cele 6-7 ore pe care le face, are prima oră un profesor minunat, a doua oră un profesor la limita suportabilității umane - țipă, pedepsește, amenință. A treia oră are un profesor care nu vine la școală, a patra oră un profesor care vorbește despre viața lui privată toată ora, a cincea oră unul care întârzie câte 20 de minute frecvent și dictează lecția din manual, a șasea oră mai vine unul minunat, să zicem. Ce simte copilul meu, în plină formare, din evantaiul acesta de ființe profesionale care vin în clasă după bunul plac și care nu au de unde să primească câte un feedback care să regleze responsabil activitatea?!
Cine-și ia răspunderea într-o școală asupra unui profesor abuziv psihologic și emotional asupra copilului?”, spune expertul în educație.
Lipsește omul care-și asumă răspunderea și care e tras la rândul lui la răspundere pentru ce nu merge bine, vede Oana Moraru. „Nu avem mecanisme de feedback și control. Nu-i trage nimeni de mânecă. Directorul ridică din umeri când părinții vin și spun că trebuie s-o scoatem pe doamna de la clasă: O numește inspectoratul pe doamna, eu nu am putere. Inspectoratul spune că este numită pe funcție, e titulară acolo, nu are cine să o scoată de acolo.”
Sistemul nostru de stat, gras, lăbărțat, îngrășat, parazit, funcționează pe sistemul „hai să fie bine, să nu ne supărăm unul pe celălalt”.
Când un stat își asumă o reformă în educație, durează, spune Moraru, cam 10 ani până apar rezultate palpabile pe copii.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14:05.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De multă vreme se spune că sistemul educațional din România nu funcționează cum trebuie, ca atare autoarea nu spune nimic nou. E nou să aflu că avem un sistem degeaba. Păi sistemul e un ansamblu de elemente care interrelaționează pentru realizarea unor funcțiuni. Dacă nu funcționează nu e sistem. Pînă acum știam că singura reușită a școlii era tîmpirea copiilor, datorită aglomerării de informații inutile, iar acum aflu că impactul transformațional al școlii asupra copiilor nu e departe de zero. Sînt lucruri de neadmis la un cineva care se recomandă expert în educație.
Să ne înțelegem; de peste două decenii se reclamă nevoia acută de transformări în sistemul de învățămînt și toată lumea e de acord, dar singurele schimbări vizibile sînt produsul muncii individuale a profesorilor interesați, căci ministerul (sic!) se limitează la modificări legislative, în rest emițînd acte al căror conținut le situează pe direcții opuse. Nu mai sînt la catedră de ceva ani, nu sînt expert în învățămînt sau în educație, dar nu pot să nu mă revolt cînd văd, și nu e prima oară, cînd se pornește de la ipoteza (ipoteza nu e concluzia de la care se pleacă!) că reforma în învățămînt trebuie să plece de ștergerea cu buretele a tot ce a însemnat învățămîntul românesc sau că reformarea învățămîntului nu e posibilă cu oameni din interiorul sistemului. Nu știu care au fost primii care și-au reformat învățămîntul, dar, oricare vor fi fost, au făcut-o cu resursele proprii.
Afirmații care insistă doar asupra unor aspecte ale muncii dintr-un compartiment social (cel gazetăresc se include!), fără analiza riguroasă, pe baza unor date suficiente, atingătoare de întreg sistemul nu conduc la nimic. Ba da! Scuze! La compromiterea analizei.
- „Nu mănânc, beau decât apă cu lămâie, cafea şi fumez.”
Foarte bine pentru siluetă, cucoană. Foarte prost pentru contribuabili că ţi-au plătit salariul şi perfuziile din impozite.
Principala trăsătură a socialiştilor este infantilismul:
- Mamăăăăă... vreau prăjitură...
- Păi n-am bani!
- Ce-mi pasă mie... vreau prăjitură... altfel sparg veiozaaaaa...
Cum a reacţionat Sistemul? I-a acordat învăţătoarei-greviste un mandat de... Senator! Apoi, prin 2015, se lupta din partea ALDE pentru pensii speciale, dar nu era de acord cu principiul contributivității, că „ar fi cea mai mare idioțenie”, zicea ea.
Cam asta învaţă copiii de la „dascălii” socialişti; că, conflictele se pot rezolva prin ameninţări, şantaj, violenţă emoţională şi mult tupeu. Eu nu aşi încredinţa educaţia copilului pe mâna unor aşa-zişi „dascăli” bugetari şantajişti care fac greve şi protestează pentru că nu li se măresc salariile.
Ce ar învăţa copilul meu de mic? că aşa ceva e permisibil? că asta e calea cea mai bună?
Copiii NU mai trebuie sfătuiţi, călăuziţi, orientaţi şi instruiţi de nişte propagatori de doctrine învechite socialiste. Aceşti „sfetnici” bugetari, ar trebui să-i înveţe pe copii că munca reprezintă o Marfă – un bun prestat contra bani. Şi cum niciodată o Marfă nu s-a vândut cu ajutorul şantajului emoţional, copilul ar trebui învăţat de mic să aibă flexibilitate de mişcare pe piaţa muncii. Dacă este capabil, dar nu este apreciat într-un loc, atunci să încerce să-şi vândă Marfa în altă parte sau să se recalifice – NU să şantajeze, sau să se vaite cu mâna întinsă ca un cerşetor care aşteaptă pomană.
Poate unii vor zice că generalizez, că îi bag pe toţi în aceaşi oală. Mă bucur. În sistemul de învăţământ românesc de stat, eu n-am cunoscut „dascăli” bugetari care să promoveze capitalismul. Toţi cei pe care i-am cunoscut în şcoli, toţi cei cărora le-am urmărit discursurile publice, au fost nişte etatişti cu mentalitate socialistă.
În educaţie e nevoie de competiţie reală şi de a fi înlăturată intervenţia politicului din instituţiile de învăţământ.
Trebuie sa existe și învățământ privat și de stat. Și societatea civila sa facă presiune încât cel de stat sa funcționeze normal. Ca doar nu asteptam vreo decizie politica de la nivel înalt.
- Subvenţii de stat prin tichete acordate părinţilor care le pot folosi oriunde cred ei de cuviinţă.
- Sponsorizări de la firmele care au nevoie de viitori angajaţi şi care firme vor avea întâietate la angajarea elevilor şcolarizaţi.
- Contribuţii (ne-obligatorii) de la acei părinţi care vor unele facilităţi suplimentare pentru elev (un loc mai bun la cămin, abonament la piscină, loc de parcare, etc).
Învăţământul românesc de stat a devenit un dezastru pentru că e organizat pe de-a-ndoaselea, adică, cel care furnizează serviciul (profesorul), stabileşte şi calitatea serviciului prestat. E absurd! Pretutindeni, clientul stabileşte calitatea. La noi şcolile sunt organizate ca un lagăr din care elevii vor să evadeze cu orice preţ.
Apoi, un articol din Codul Muncii prevede că pe fiecare post să fie încadrat doar un salariat care deţine o diplomă corespunzătoare cerinţelor postului. Faptul că statul a crescut numărul de bugetari peste măsură, accesul fiind condiţionat de existenţa unei relaţii (coleg de partid, rudă, amic) şi de deţinerea unei diplome, a transformat facultăţile în fabrici de diplome; legea cererii şi ofertei.
Într-un sistem privat concurenţial, în care diplomele nu ar fi fost o condiţie impusă prin legislaţia muncii, şcolile ar fi fost forţate să facă materia extrem de atractivă, cursurile să fie predate într-un mod agreabil.
Până ce România nu se va întoarce la concurenţă şi calitate nu se va face nimic. Trebuie început cu:
1. Universităţile româneşti să aibă management privat străin.
2. Programele să fie actualizate după MIT, Stanford & Comp.
3. Posturile de profesori ar trebui date celor care au absolvit în străinătate la o universitate din top 20.
4. Promovarea să fie decisă de către un grup select.
5. Locul la catedră să fie susţinut prin competenţă dovedită prin lucrări, invenţii, afaceri profitabile.
6. Elevii şi studenţii să fie motivaţi să înveţe, iar cei care nu trec diverse stadii de educaţie să nu aibă drepturi cetăţeneşti, să nu fie admişi în instituţiile imediat superioare de învăţământ şi aşa mai departe.
Evident, vorbim ipotetic, nu se poate face așa ceva.
E nevoie de oameni instruiți, care sa cunoască cu adevărat alte sisteme de învățământ funcționale, sa le adapteze societății noastre ( ministru Bun Funeriu, dar cu "Scoala altfel" a gresit-o) oameni inteligenți, capabili sa realizeze cum vor funcționa lucrurile și după 20 de ani, nu doar pana la finele mandatului.
De fapt, dreptul de vot este dreptul votantului de a decide cum sunt cheltuiţi banii statului. Dacă o persoană nu bagă bani la stat, ce treabă are el să-şi dea cu părerea, pe banii altora? Dacă eu nu bag nici un ban în firma ta, îţi convine să vin eu de pe stradă ca să decid ce salarii să dai? Dacă ţie nu-ţi place să hotărască altul la tine în casă, pe banii tăi, tu de ce să hotărăşti pe banii altora? Nu vrei să plăteşti taxe? Treaba ta! Dar atunci ce treabă ai să-mi spui mie, care plătesc, cum să-mi cheltuiesc taxele mele?
Cunosc patronul unui birou de imobiliare şi un arhitect care au fost desfiinţati de preşedinţi de bloc care, mai întâi le-au cerut şpagă ca să le permită activitatea. Dacă patronii au refuzat, mai întâi le-au băgat pe gât abuziv număr de persoane în plus la întreţinere şi când patronii au protestat, după un timp le-au luat şi acceptul să mai funcţioneze în (culmea) apartamente ce sunt proprietatea patronilor respectivi! Despre situaţii abuzive de felul acestea discutăm.
Toată lumea se jeleşte că vai, nu mai sunt locuri de muncă şi economia se prăbuşeşte. Însă, în fapte, firmele sunt defavorizate de legi învechite şi împovărate prin taxe şi impozite aberante. E clar că majoritatea votanţilor needucaţi nu vor nici investitori, nici firme, nici locuri de muncă şi nici economie - doresc doar să primească salarii şi pensii garantate „de undeva”.
Şi nimeni nu pare să înţeleagă de ce nu se mai infiinţează firme noi. Păi, cum să mai ai încredere să bagi bani într-o firmă când vei fi pus în situaţia de-a fi nevoit să baţi pe la uşile pensionarilor ca să-ţi dea voie să funcţionezi?
Una peste alta, dacă ai o firmă şi vrei să rămâi legal şi la vedere eşti jegmănit de toţi în ţara asta. Nu se mai merită. Eu îmi sfătuiesc clienţii să-şi bage banii în orice altceva decât într-o firmă nouă.
E chiar mai ok sa desfiintezi complet statul si impozitele, si fiecare doarme cum isi asterne. Insa sa ai un stat care in mare are putere de viata si de moarte asupra oricui in care un procent semnificativ din populatie nu e reprezentat e o problema de principiu.
Si mai mult, pesionarii aia pe care ii infierezi n-au nicio vina nici ca au imbatranit si nici ca au muncit si au platit impozite intr-un sistem cretin o parte din viata si unul falimentar/mafiot in partea ailalta. Daca contributiile facute de ei pe vremea cand erau activi erau investite cu cap in loc sa fie furate acum ar fi dus-o mai bine toata lumea. Faptul ca multi sunt masa de manevra pentru niste partide populiste e tragic insa tu vrei sa tratezi simptomul, nu cauza. Si aia care sunt activi sunt dusi de nas de populisti, nu doar pensionarii.
Problema cu dificultatea de a face afaceri e una reala, insa e una distincta.
Si altă boală: "Nu avem mecanisme de feedback și control. Nu-i trage nimeni de mânecă". Păi nu trage nimeni pe nimeni de mânecă că "nu-i treaba dumitale, cu ce drept si pe ce bază mă judeci?" Pentru asta trebuie întocmite întâi căile, mecanismele, structurile de feed-back și control, standardele si reperele. Că nu întâmplă așa, peste noapte.
Sincer, înafară de reformă, nu văd vreo soluție. Cert este, orice ar vrea cineva să îndrepte în țară, se lovește de sistemul de învățământ, într-atât de important este și intr-atât de aberant a devenit!
Insa, atata timp cat aceasta clasa politica neo- comunista persista in a-si implementa ideologiile sale asa cum a facut-o in ultimii 30 de ani si atata timp cat se va afla la putere, nimic nu se va schimba in educatie.