Dincolo de Epstein. E momentul să avem o discuție deschisă despre sexualitate în societate

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Domnul Bănescu numește practicile grupului Epstein o „denaturare”. Eu mă tem că aici există o iluzie prea mare despre natura umană. Mai degrabă aș spune că oamenii din jurul lui Epstein au ajuns la natura lor de prădători pentru că nu i-a mai oprit nimic și nimeni. Super-bogații, aristocrația tehnologică și câte un prinț vechi, falimentat, au creat un grup sinistru în care orice cadru social sau moral a încetat să-i mai oprească să facă ce vor. Abuz!

Mai fundamentală, însă, este referința domnului Bănescu la „Dincolo de bine și de rău” a lui Nietzsche, ca și cum cercul lui Epstein ar fi „trecut dincolo de bine și de rău”. În opinia mea, dimpotrivă: ei au ales răul, conștient. Ideea lui Nietzsche nu era o invitație la amoralitate. Când a anunțat, cu îngrijorare, că „Dumnezeu a murit”, el chema omenirea la construirea unei morale noi, care să nu se mai bazeze exclusiv pe religia organizată, ci pe o fundamentare filosofică, pe conștiință. A prevăzut că vom intra într-o perioadă în care religia nu va mai putea oferi un cadru moral stabil și o structură de siguranță pentru menținerea ordinii sociale.

În acest sens, trăim astăzi într-un vid moral. Nu am reușit încă să dezvoltăm o moralitate nouă, bazată pe umanism și pe o credință personală, suficient de rezistentă la presiunea unei lumi globalizate. Pentru mulți, acest vid creează tentația de a ne întoarce la o societate religioasă organizată — atât în Statele Unite, cât și în România. Dar timpul nu se lasă întors, iar rezultatul sunt incongruențele aproape distopice. În America, republicanii cu o bază de putere în biserica evanghelică susțin, cu un fanatism extrem, un președinte autodeclarat „iubitor de fete tinere”. În România, mulți credincioși susțin răspândirea urii neo-legionare promovate de Georgescu și Simion.

Carl Jung oferă o cheie importantă pentru a înțelege ce vedem în aceste cercuri elitare. El spune că toate părțile nedorite ale caracterului nostru — tot ce condamnăm în noi înșine, dorințele neacceptate social, inclusiv multe dorințe sexuale — sunt împinse în „umbra” subconștientului.

Prin educația părinților și a școlii, învățăm ce nu este permis, iar regulile devin internalizate. Jung mai spune ceva esențial: cu cât suntem mai puțin conștienți de umbra noastră, cu atât aceasta devine mai densă și mai periculoasă din punct de vedere comportamental. În schimb, dacă avem curajul să coborâm în interiorul nostru, putem aduce umbra la lumină și o putem integra într-un proces pe care Jung îl numește „individuație”.

Ceea ce este valabil pentru individ poate fi aplicat și societății. De aici, pledoaria mea pentru o discuție mai deschisă despre sexualitate — pentru ca ea să nu rămână blocată în umbra subconștientului colectiv, de unde izbucnește inevitabil sub forme pervertite.

Cu o pledoarie pentru conștientizarea sexualității mă duc, cum s-ar spune in Olanda, pe gheață alunecoasă, dar consider că este o necesitate. Am discutat acest subiect cu o doamnă din zona feministă, pe care o respect. Ea mi-a spus: „Voi, bărbații, și patriarhatul în general, ați adus situația aici. Noi am fost de-a lungul istoriei victimele voastre. Nu aștepta ajutorul nostru pentru a rezolva problema — este responsabilitatea voastră.”

Sunt de acord — cu o singură rezervă: nu cred că va funcționa fără un efort comun. Înainte de a fi bărbat sau femeie, suntem oameni și avem o responsabilitate împărțită față de viitorul copiilor noștri. Nu cred că putem susține onest ideea că sexualitatea modernă a devenit, dintr-odată, mai puțin problematică — nici pentru bărbați, nici pentru femei. Pentru că problemele mari sunt cazurile de abuz precum in cercurile lui Epstein, dar acestea nu pot fi deconectate de alte probleme, precum hiperabundența pornografiei online, versiunile ei „soft” din toate mediile digitale, popularitatea fraților Tate, existența comunităților incel, regula 80/20 sau apariția fenomenului tradwives. Destule semne că sexualitatea, fără atenția noastră conștientă, nu se dezvoltă automat într-o direcție sănătoasă.

O temă pe care o propun pentru o discuție mai deschisă este „comoditizarea” atractivității fizice. Nu este un fenomen nou. De-a lungul istoriei, atractivitatea fizică — alături de alte criterii mai instrumentale — a jucat mereu un rol în formarea cuplurilor. Doar că piața era mică: cea mai frumoasă fată se căsătorea cu cel mai bogat băiat din sat, regulă confirmată de excepțiile romantice din cântece și romane, unde fata fugea cu cel mai frumos și inteligent băiat poet.

Contractele însă erau, atunci, bine ancorate în valorile societății. Astăzi, piața a devenit globală, cererea este infinită, iar regulile aproape au dispărut (o situație care îi împinge pe participanți într-o autopromovare fără sfârșit, paralizând formarea tranzacțiilor reale - crearea familiei sau măcar a cuplului). Privind paradele de modă sau concursurile „Miss cutare”, prezentate cândva drept realizări ale revoluțiilor feministe, nu putem ignora faptul că mulți participanți ajung, de fapt, în mâinile celor mai bogați „din satul nostru global”, comercializați și adesea abuzați. Junk capitalism, în expresia sa sexuală, este lipsit de milă: exploatează pe unii, exclude pe alții și face ca idealul unei vieți în care conectivitatea, intimitatea și sexualitatea sunt integrate să dispară la orizont.

Revenind la provocarea doamnei feministe de a-mi asuma responsabilitatea în „tabăra bărbaților”: da, mi-o asum. I-aș provoca pe toți bărbații care încă fac glume sexiste, care distribuie poze și comentarii dubioase, să se oprească. Să ne abținem de la consumul de pornografie — pentru că ceea ce ni s-a prezentat drept libertate ne duce adesea spre dependență și se bazează pe un sistem de exploatare și lipsă de respect.

Nu dintr-o dorință reacționar-moralistă. Ci din convingerea că trebuie să prevenim o societate în care sexualitatea devine ceva ieftin si fără valoare — cât încă mai avem timp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp