Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Discriminarea din spatele conversiei creditelor din CHF (valută) în lei

Creditele în valută (CHF în mod particular) au generat și continuă să genereze destul de multă suferință. În general creditul presupune suferință pentru că el sacrifică consumuri viitoare (nu consum pentru că plătesc rate) pentru un consum inițial mai mare (o casă). Omul care are un credit nu poate fi fericit. Are o grijă permanentă, iar dacă vorbim de creditele ipotecare (20-30 ani) grija se întinde pe mulți ani. Cu toate acestea soluția propusă de Parlament nu poate fi nici pe departe una echitabilă sau corectă. Și nu pentru cei cu credite în CHF cât pentru noi ceilalți.

Statul condamnă din răsputeri discriminarea. Nu e deloc etic sau moral, în viziunea etatiștilor, să discriminezi între cei din societate. De aceea nefumătorii trebuie să aibă drepturi egale cu fumătorii, femeile cu bărbații, înalții cu scunzii sau albii cu negrii. Las deoparte faptul că discriminarea nu contează atunci când vorbim de „bogați” versus „săraci”, obligatoriu bogatul trebuie să plătească mai mult decât săracul când vine vorba de costuri sociale. Las deoparte ambiguitatea conceptului de discriminare într-o lume a alegerii și unde se presupune că e bine să ai libertatea de a alege pe cine accepți și cum accepți pe cineva pe proprietatea ta. Este clar că nu e bine să discriminăm și că orice inițiativă legislativă care face acest lucru generează haos și inechitate în societate.

De ce legea conversiei creditelor din CHF în lei la un curs istoric este o lege care discriminează, în varianta propusă spre promulgare de Parlamentul României? Din următoarele considerente:

1. Pentru că discriminează între cei care au luat credite în CHF și cei care au luat credite în alte valute (Euro, USD). Practic, legea dă naștere la un tratament preferențial pentru o anumită categorie de „privilegiați” din societate, deși natura și poate chiar amploarea problemelor sociale este similară și pentru celelalte credite în valută. Este nedrept să dai privilegii doar celor în CHF deși risc valutar și depreciere a leului există în bună măsură și la creditele în Euro și la cele în USD (și orice altă valută ar mai exista). Astfel că, foarte probabil, curând vom asista la o revenire pe această lege și discriminarea va fi cu siguranță eliminată. De fapt, miza conversiei este la creditele în Euro, mult mai consistente.

2. Legea discriminează între cei care au luat credite în valută și cei care au luat credite în lei. Conversia creditelor este imperfectă și se face la curs de schimb istoric fără însă să se spună nimic despre dobândă. Negocierea dobânzilor a fost lăsată la latitudinea părților contractante. Logic ar fi fost ca cei care au luat credit în franci elvețieni și vor acum lei la curs istoric să primească la pachet și dobânda de la lei. E complet atipic, ilogic și aiurea să ai acum un credit în lei pentru care s-a plătit dobânda aferentă creditelor în franci elvețieni (LIBOR) sau aferentă euro (EURIBOR). Practic, un român care s-a împrumutat de la bun început în lei pentru că nu a vrut să își asume riscul valutar (știind că are venituri în lei) a plătit o dobândă mai mare la lei comparativ cu cel care are un credit în CHF și îl convertește la curs istoric plătind o dobândă semnificativ mai mică. E o discriminare clară ce generează un dezechilibru contractual în mod arbitrar.

3. Legea discriminează între cei care nu au luat credite deloc și cei care au luat credite (în valută). În mod normal statul prin politicile sale ar trebui să promoveze acumularea de capital și economisirea nu să faciliteze sau să privilegieze pe cei care duc o viață pe credit. Acordând acest privilegiu acum, statul român discriminează între cei care s-au ferit de credite și cei care au optat benevol pentru acest lucru. Cei care nu au luat un credit atunci și au preferat să continue să stea în chirie regretă acum amarnic acest lucru.

4. Legea discriminează între un comportament economic sănătos și unul problematic. Această lege premiază nedrept pe cel care alege creditul pe termen lung fără să economisească prea mult în prealabil și îl penalizează pe cel care evită creditul și apelează sistematic la economiile sale și / sau ale familiei. Această lege îl premiază nedrept pe cel care alege creditul în valută și nu creditul în moneda în care obține veniturile sale. Această lege îl premiază nedrept pe cel care alege să se împrumute inițial mai mult în lei (denominând creditul într-o valută forte care are o dobândă mică) și în penalizează pe cei care s-au împrumutat mai puțin optând pentru lei (cel cu credite în valută a putut să își ia o cameră în plus la apartamentul său decât cel cu credite în lei). Legea îl premiază nedrept pe cel care a greșit (cu sau fără bună știință), optând pentru creditarea într-o monedă forte (e clar că într-o astfel de monedă economisești nu te împrumuți) și îi penalizează pe cei care nu au făcut acest lucru.

O lege discriminatorie este o lege proastă. O lege discriminatorie mută arbitrar și injust povara într-o singură parte a contractului plecând de la premisa falsă că debitorii erau niște persoane lipsite de orice apărare și complet needucate în ale economiei și finanțelor (mă întreb aici cum de au știut de avantajul CHF versus leu privind suma ce putea fi împrumutată).

Închei prin a spune că e complet greșit să credem că dacă dăm aceste lovituri sistemului bancar (nelipsit clar de probleme – vezi aici) existența noastră nu va avea de suferit. Intermedierea financiară (cu binele și cu relele sale) e vitală pentru sistemul economic pentru că intermediază o resursă fundamentală fără de care activitatea economică nu e posibilă – capitalul. A crede că lovind în bănci și punând un cost care nu era al lor exclusiv în cârca lor nu are urmări e o iluzie ce denotă o cultură financiară precară. Băncile vor da faliment poate, se vor retrage de pe piața românească definitiv sau își vor restrânge activitatea pentru a internaliza aceste costuri (care vor crește exponențial dacă se va extinde conversia la Euro). În final, concurența bancară va scădea, accesul la finanțare se va îngreuna, costul capitalului va crește. 

Toate acestea se traduc, mai devreme sau mai târziu, în încetinirea dezvoltării economice de ansamblu. E nedrept ca toți să plătim în final la pachet pentru eroarea sau pentru lăcomia unora dintre noi care s-au făcut că nu înțeleg ce riscuri implică să te împrumuți într-o monedă despre care nu știai prea multe sau care nu e moneda în care tu obții venituri.

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Mai dă-i în poola noastră comună și pe ăștia cu credite, că în urmă cu vreo zece ani îmi dădeau lecții (recte, îmi scuipau semințe în cap) cum că în țările civilizate nimeni nu mai strânge bani la ciorap, ca mine, și îmi țineau prelegeri, deștepții (poolii, n.m.), cum că nimeni (neamțul, francezul, belgianul etc) nu mai cumpără cu sacoșa de bani, ca mine, că cât de mult a avansat societatea financiară și cât de modern e cu cardul (cu condiția să nu-ți uiți codul pin acasă). Nici cu băcine nu mi-e rușine, că ca acu' țin minte cum banca la care eram arondat (recte, Raiffeisen Bankăkat) în august-septembrie 2008 nu voia să-mi schimbe leii în euro că cică nu era valută deloc în nicio filială, dar dacă voiam să mă protejez contra crizei ce va să vină puteam să-mi scot leii, în tranșe, să-i schimb la casa valutară și să-i reintroduc în depozite tot la ei (recte Raiffeisen Bankăkat). Ce vreau să zic, de fapt, legea dării în plată e bună, e reparatorie, însă cu legea conversiei creditații își cam forțează norocul.
    • Like 0
  • devreme ce deja toata discutia si cu creditele CHF e un fel de cascadorii rasului si oricine are o parere mai mult sau mai putin pertinenta fara sa fie implicat, ma amuza articolul asta.

    Mentionez ca am credit in CHF din 2008, fara sa fi facut vreo specula sau sa ma fi capatuit, l-am facut intr-o perioada in care perintii aveau probleme financiare, il platesc singur de atunci fara sa am absolut nici un fel de beneficiu in afara de excursiile lunare la banca. Bun platnic, fara intarzieri, victima perfecta, ce mai.
    In perioada aia bancile fortau cum puteau pe oricine sa ia credite in CHF prin reclame (mincinoase zic unii, dar in Romania sunt doar opinii, in multe alte tari in UE sunt legiferate) si prin calcule de cost fabuliste unde la acelasi venit nu iti permiteai in credit in lei, dar puteai sa iai mult mai mult in CHF. Agentii aia binevoitori de front-desk de la banci promiteau, jurau pe rosu si pupau si crucea ca francul e stabil si ca o sa platesti cat ti se zice atunci (Nu e vina lor, au si ei un job si fac ce li se cere). Nu-s expect financiar, sunt sigur ca pot fi puse in cuvinte si ecuatii pompoase cat sa para unui neinitiat ca ar avea sens. In plus, aia jurau pe rosu ca e pe bune si s-a semnat contract. sunt banci totusi, stiu ce spun, sunt "profesionisti".

    Acum, o sa fac o metafora pentru a exemplifica cum suna asta cu discriminarea:
    Cineva mergea pe strada, avea o tigara dar n-avea foc. A vazut pe un grup de trei handralai la coltul strazii si s-a dus sa le ceara un foc. Aia au raspuns ca au si ii intind fiecare cate o cutie de chibrituri. Fumatorul nostru naiv, ia o cutie, isi aprinde tigara si da sa o returneze. Raspunsul vine "pai nu, mie sa-mi dai o bricheta inapoi". Asta comenteaza ca stiti, ca nu asa ne-a fost invoiala, dar pana sa se dezmeticeasca, hop, sar toti sa-l capaceasca, ii iau si portofelul si telefonul si cheile de la masina si de la casa. Doi politisti (BNR si guvern) de la 2 metri mai incolo stau si se uita si-i imbie la o atitudine impaciuitoare, dar nu se baga (ca aia erau 3 si pareau mai bine facuti). Acum, undeva pe o banca statea un om si se uita si el si-si dadea cu parerea:
    1. daca avea bricheta nu si-o lua, asa-i trebuie!
    2. daca cerea "chibrit" in loc de foc nu-l prosteau aia asa usor, lasa-l sa si-o ia.
    3. daca nu fuma nu patea asa, cine l-a pus, lasa-l sa si-o ia.
    4. asa-i in jungla, fratica.

    Sper ca se poate urmari povestea, e o varianta minimalista a treburilor cu creditele in franci, as fi adaugat un desen dar nu pot atasa aici :)

    Acum, sa ma duc sa stau si eu pe o banca sa imi dau cu parerea despre alte abuzuri care nu mi se intampla MIE ar fi cam ipocrit, nu ? Dar se vede ca se poate :)
    • Like 0
  • in ianuarie 2006 aparusera primele credite in CHF. Eu (spre surprinderea colegilor) am optat pt un credit in lei dobanda fixa (dobanda 8.20%) pe cand cele in CHF erau 4.5%. Ma simt discriminata si as vrea ca toti buni platnicii sa fie "premiati" (desi in 2 ani rata de 500 lei, 1/3 din salariu, a devenit rata de 1/5 din salariu si am platit anticipat)
    • Like 1
    • @
      in 2006 ianuarie la VBR, si la aceeasi banca dobanda la CHF era 4.5% . Dobanzile la depozite erau cela mai mari 6-7% la banci gen Carpatica sau Libra (nu stiu insa comisioanele) - la BRD unde aveam banii in lei erau pe la 5%. Cand am luat creditul, banca a incercat sa ma convinga sa iau un credit in chf dar eu am refuzat pt ca deja vazusem cum creste valuta si am considerat ca o dobanda fixa in lei e mai sigura (chit ca suma imprumutata de mine era putin mai mica).
      • Like 0
  • Nu vad, nicaieri in acest articol, pomenita aroganta si nesimtirea celor din sistemul bancar. La fel, nu vad nicaieri ca ati adus aminte despre faptul ca imprumutatii nu au fost avertizati de catre functionarii bancilor apropo de riscurile unui imprumut in CHF (stiu despre ce vorbesc, sunt in cauza). Nu spuneti nimic despre faptul ca nu exista niciun fel de negociere sau macar tentativa de a negocia (negocieri adevarate, ci cu contracte de conversie impuse) din partea bancilor.

    E corect ce spuneti, NU am pretentia de a mi se converti creditul la cursul istoric. Vreau doar ca banca sa isi asume macar o parte din cresterea valutara. Sa vad un pic de bunavointa, in ideea in care nu am avut vreodata, in cei 8 ani de pana acum, intarzireri mai mari de cateva zile la plata ratelor.

    Cea mai corecta/echitabila solutie, pentru TOATE creditele in valuta, mi s-ar parea a fi urmatoarea: la fiecare 5, 7 .. 10 ani (aplicabila pentru creditele pe termen lung) sa se recalculeze creditul la un curs mediu. In felul asta isi asuma si banca o parte din pierderi, nu doar imprumutatul.
    • Like 0
  • raimond check icon
    Dincolo de masuri de astea tardive cu valoare incerta, ce sa face de fapt pt. a preintampina cazuri viitoare? Nimic! Pai sa se interzica creditele in valute. In Romania nu vinzi si nu cumperi nimic direct in valute, doar in lei. Iar creditul e un produs care se vinde si se cumpara. Daca vrei credit in valkuta, te duci frumos in alta tara si ti-l faci (daca te tine). Ceva de genul import/export.
    • Like 1
  • Si legea asta (ca si cea a Darii in plata) este praf electoral. Le va dezumfla cumva CCR-ul dupa alegeri si foarte putini vor putea beneficia de ele. Darea in plata deja a inceput sa fie mutilata putin.
    • Like 1
  • 1. de acord. Legea ar trebui extinsa si la celelalte credite in alte valute straine.
    2. Fals. Dumneavoastra ati luat in considerare doar costul cu dobanda. Nu ati luat in seama costul cu devalorizarea valutei straine. In cazul celor cu credite in valuta straina ar trebui sa primeasca bani dupa rationamentul dumneavoastra.
    3. Nu vad unde e discriminarea. Cei cu credite platesc dobanzi pentru alegerea lor. Nu le-au fost anulate de tot. De acord cu rolul statului. Vi se pare ca Statul, prin BNR, a incurajat acest rol?
    4. De acord. De completat: acesta lege a venit ca un raspuns la politicile BNR si ale bancilor care nu au protejat clientul. Chiar si acum BNR ia o pozitie de aparare a profiturilor speculative a bancilor comerciale, fara a observa comportamentul lor distructiv, abuziv. BNR s-a impotrivit cat a putut legii falimentului personal. Daca aceasta lege exista nu mai era nevoie de legea conversiei sau a darii in plata.
    Nu vad costuri ale bancilor. Ma repet: doar reduceri viitoare, posibile ale veniturilor speculative din diferenta de curs valutar. Veniturile speculative din diferenta de curs valutar nu sunt incluse in pretul creditului. Pretul creditului este dobanda. Acea apocalipsa adusa sistemului bancar ma face sa rad. Conversia va inlocui unele venituri viitoare incerte (diferenta de curs) cu venituri certe viitoare (dobanda suplimentara din diferenta dintre lei si valute straine).
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult