Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Doamna Socoteală

Premierul Dăncilă și-a început discursul din Parlamentul European prin a spune, cât a putut de răspicat, că n-a venit acolo „să dea socoteală”.

Corect, așa a și fost. Doamna Dăncilă a venit acolo să ceară socoteală, nu să dea!

Discursul d-sale a fost aproape perfect, doar un singur lucru a lipsit: doamna Dăncilă nu și-a înfipt mâinile în șolduri. Și n-ar fi fost rău nici câte-un discret „Ardi-v-ar focu!” sau „Fir-ați ai dreacu!...”.

În mod straniu, prim-vicepreședintele CE, Frans Timmermans, nu s-a îngălbenit la față, nu și-a smuls barba în semn de căință, nu s-a prăbușit tremurând cu capul pe masă, cum ar fi fost de bun-simț în fața rățoielilor doamnei Socoteală. Dimpotrivă, cu aceeași fermitate nu lipsită de amenințare, a avertizat guvernul României că va trebui să răspundă întrebărilor detaliate pe care i le va adresa în legătură cu legile justiției și statul de drept. Și că, dacă marșarierul continuă, Executivul român poate fi adus în fața Justiției europene. Iar președintele de ședință precum și majoritatea celorlalți parlamentari păreau mai degrabă iritați și plictisiți de mahalageala reprezentanților României.

Cerând socoteală cine sunt oficialii europeni care au redactat Raportul MCV despre România, dna Dăncilă a atins o culme imbecilă a tupeului – se crede probabil Dragnea când îi „ievaluează” pe judecătorii care îl judecă.

De fapt, întreg discursul mult-iubitei doamne premier nu era nicidecum pentru Uniunea Europeană, ci pentru cetățenii mai puținei la minte de acasă. Bruxellesul, Strasbourgul știu foarte exact ce îi poate pielea coaliției PSD-ALDE și ce se întâmplă în realitate în România, bombasmele despre mii de magistrați șantajați și milioane de cetățeni interceptați nu mișcă pe nimeni. Tot ce pot să spere doamna Socoteală și cei care i-au scris discursul pe cât de bățos, pe atât de mincinos, este ca romaniacii iubitori de „țărișoară” până la viol să-i iubească și mai tare pentru ce au făcut.

Au făcut rahatul praf. Oricât de romaniac disprețuitor de Occident ai fi, este greu să nu înțelegi un lucru simplu: nu suntem în poziția să „facem schimb de opinii cu domnul Timmermans”, cum zice Dragnea, UE poate să ne sancționeze, să ne amendeze, să ne taie din fonduri, să ne ia dreptul de vot pentru că nu-i respectăm regulile; noi nu putem. Singura noastră armă este să ne cerem afară din Europa, ceea ce unii o și fac. Pe 18 ianuarie 2017, atrăgeam atenția la Televiziunea Română asupra intenției nedeclarate a Partidului Dragnea de a scoate România din Uniunea Europeană. Numeam atunci asta ROMEXIT. Acum, iacătă că iese la vedere sub numele de ROEXIT.

Nu știu dacă ne putem da seama, stimați Republicani, de toate consecințele înspăimântătoare ale unei asemenea autoeliminări. Nu o enunț decât pe cea mai evidentă.

În 1999, guvernele postrevoluționare reușiseră să aducă România în pragul incapacității de plată, al falimentului de țară. Catastrofa economică a fost evitată datorită guvernatorului BNR Mugur Isărescu și permisului pentru migrarea forței de muncă românești în Vest, ceea ce a dus la scăderea șomajului și a adus un flux de miliarde de euro în țară. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă toți cei care muncesc în Occident ar fi siliți să se întoarcă acasă sub guvernarea Dragnea-Dăncilă, în vreme ce mandatul lui Mugur Isărescu se încheie...

Abia atunci România ar deveni stat paralel. Paralel cu Europa. Paralel cu civilizația, democrația și libertatea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult