Foto: Profimedia
Doi copii de 15-16 ani, cu iPhone-uri scumpe în mâini și slipi „de firmă”, în fața tejghelei unui fast food din Therme, adresându-se unor angajați din Asia de Sud-Est care trebăluiau în bucătăria deschisă, pregătind comenzile clienților.
Băiat 1 (către un angajat care întorcea burgerii pe plită):
„- Hai odată, f… dă cioară, mișcă-te că leșin de foame aici!”
Angajatul:
„- Sorry, can you repeat please?”
Băiat 2 (ignorând complet angajatul care aștepta să i se spună ce anume doresc):
„- Dă-i mă-n p... m.., ăștia așa-s de nație, abia se mișcă!”
***
Acum aproape 20 de ani, din cauza lipsurilor și a unui context dificil am fost nevoit „să plec la muncă” în Italia. Am ajuns într-un orășel din Sicilia, în Mazaarrone, Catania, la cules de struguri. Dar prima mea slujba acolo a fost cea de gratargiu la Sărbătoarea Strugurilor, un fel de bâlci anual. Era cam a treia zi de când ajunsesem în Italia, nu înțelegeam o boabă din ce vorbeau oamenii ăia, da’ m-am gândit că pentru a întoarce cefele și cârnații pe grătar n-am nevoie de vreun master la Sorbona. În fine, eram acolo „la platane” întorcând dedicat cârnații când de nicăieri au apărut vreo patru puști pe două scutere, învârtindu-se în jurul grătarelor și urlând la mine: „Spicciati, zingaro, spicciati c’amma manciari!”
Habar nu aveam ce ziceau, dar din felul în care mă priveau și îmi urlau acele cuvinte mi-am dat seama că e ceva urât. Și dintr-o dată am conștientizat pe deplin condiția mea acolo: imigrant, singur printre străini, plătit să fac muncile pe care italienii nu mai voiau să le facă. Sigur, era o chestie asumată, nu-mi imaginasem niciodată că mă vor pune italienii rege, și cu toate astea m-am simțit mai neputincios și mai umilit decât fusesem vreodată în viața mea de până atunci. M-au podidit lacrimile instantaneu, voiam să sar peste grătarele alea și să îi iau de guler pe copiii ăia, să arunc cât colo șorțul ăla soios cu care mă echipase „patronul”, să-l dau dracu’ cu tot cu crenvurștii lui de rahat și să plec!
Da’ unde era să mă duc? „Patronul” grătarului era și stăpânul casei pe care o închiriasem. Și aveam nevoie de bani, că d-aia plecasem de acasă, de sărăcie, nu de bine!
M-am făcut că nu-i mai văd, am continuat să întorc cârnații și fripturile alea plângând, încercând să devin invizibil și explicându-le italienilor care se apropiau de grătare (în romană) că îmi curgeau lacrimile de la fum. Am îndurat și celelalte două seri „de festă”, iar la sfârșit mi-am primit cei 150 de euro pentru care „mă angajasem”. Primii bani pe care i-am câștigat „afară”.
Nu le-am zis nimic copiilor ălora, oricum nu ar fi priceput și, oricum, nu era vina lor. M-am uitat în ochii acelui băiat, i-am văzut tristețea, indignarea și neputința, m-am văzut pe mine acum aproape 20 de ani și aș fi vrut să îi spun că proștii sunt aceiași peste tot în lume, că sunt doar niște copii fără minte și fără educație, că munca lor e importantă și că apreciem tot ceea ce fac pentru noi, da’ îmi dăduseră lacrimile deja și tot ce am mai putut bâigui a fost (în romană) „îți mulțumesc eu în numele lor”.
M-am întors la masă pregătit să mă scuz soției pentru ochii roșii: „Nu plâng, e de la fumul de la grătar!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ba sane enervam. Sa ne enervam tare.
Asa tare incat sa intram peste ei in parlament, javre ordinare. Asa ar trebui.
Ca eu vreau ca Ion sa ma serveasca. Ion sa ia banii, Ion sa ttaiasca decent din salariul ala, Ion, care plateste taxe! Nu Abdul platit in mana fara CAS, CASS, casa sau nimic care sa il lege de tara asta.
Asta maine pleacă!
Cine lupta pt Romania? Abdul? Stai sa vezi!
Partea buna este ca tocmai aceste greseli sunt cel mai profesor, cand in diverse contexte constientizezi propria degradare umana. Asadar, daca scoala sau societatea nu te invata, te va invata viata.
Referitor la cei mai in varsta cu tendinte xenofobe, raman la parerea ca orice comportament negativ deriva dintr-o frustrare. Asadar sa nu ne enervam, ci sa ne vedem in continuare de drumul nostru.
de pe Iuliu Maniu cu angajati Sri Lanka, tipul ce servea clientii vorbea foarte bine romaneste, avand un vocabulular destul de mare de cuvinte romanesti. I am urat bine venit in RO. A zambit si m a salutat. Respect ptr toti oamenii ce muncesc. Romani sau straini.
Asiaticii care vin la noi sunt necalificați. Sunt oameni pentru care România este doar o etapă în sejurul lor prin Europa. Vin din alte culturi, unde munca este altceva decât în Europa. De aceea nu sunt de condamnat. Și trebuie să ne obișnuim cu ei, că asta ne așteaptă pentru următoarele zeci de ani.
Cat de calificati sunt romanii care merg an de an la munci agricole in vestul Europei?
Este mai calificat un roman care ingrijeste batranii din alte state decat un expat ce livreaza mancare in Romania?
Scapati cumva din vedere ca "asiaticii care vin la noi" sunt reprezentati de un numar divers de popoare si culturi?
Adevarul este ca sunteti doar un rasist si un xenofob ultra limitat in gandire!! Si din pacate tara asta este plina de oameni ca dumneavoastra!
Si eu am ochii rosii de plans cand ma gandesc la cata prostie, lipsa de educatie si rautate ne inconjoara!
Dar suntem slabi.
Oamenii sunt la fel. Problema e ca romanii au suferit ca sa fie in UE. Sa aiba acces la UE.
Noi stim ce inseamna tara asta.
Astia azi sunt, maine pleacă, ca nu ii vad pe multi. Cumpărând case, chestii.
Nu, toti ne folosesc pe post de treapta de calcat peste.
Ori daca e asa de ce sa ajunga Abdul mai fericit in vest si sa trimită bani in Bangladesh si nu Ion in Romania?
Imi psre rau pt ei, dar Abdul poate sa stea afara. Pe mine ma intereseaza Ion al meu.
Spuneați in comentariul de la articolul cu Taximetriști că ce autoritate sa mai aibă părinții să le ceară copiilor să vorbească frumos. Dar de ce credeți că le-ar cere? Nu cumva vorbesc și părinții exact așa, nu sunt și ei la fel de mitocani?
Sincer, eu am cam obosit sa fac instrucție cu oameni necivilizați, sa mi se răspundă mie urat cand cer cuiva să strângă rahatul câinelui, când întreb de ce parchează mașină pe trecerea de pietoni și altele
Și nici eu nu cred că e vina copiilor care vorbesc urat, care sunt agresivi, care butonează frenetic telefoane, care beau energizante etc. Părinții sunt ocupați cu cariera sau cu butonat propriile telefoane, societatea nu mai are niciun fel de valori. Da, liderii de opinie sunt vinovați pentru ce transmit mai departe, dar un oarecare de la coada la Therme sau eu sau alti oameni nu au obligația să educe niste tineri prosti crescuți cu mare, mare, mare potențial sa fie agresivi