Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Doina Cornea a luptat, a riscat cu viața, a crezut degeaba

Doina Cornea - Corneliu Coposu - Mediafax

( Foto: Mediafax)

„E trecut de miezul nopţii şi ar trebui să dorm…Dar mă uit şi mă tot uit la fotografia asta. Am fost şi eu acolo – student, cu păr lung, jeanşi şi adidaşi albi. Zbieram şi eu «Jos comunismul!» Ştiam ce spun şi, mai ales, simţisem cum e cu comunismul… Frig în casă, apă călâie o oră pe zi, două ziare («Scânteia» şi «România Liberă» ) cu nea Nicu şi tovăraşa, pâine rece, flacăra minusculă la aragaz – ca să încălzeşti o crăticioară cu mâncare, îţi lua o jumătate de oră.

Coposu, Raţiu, Doina Cornea, Diaconescu, Ţepelea…

Pulberea s-a ales. Dar ce e amuțitor e că s-a ales praful de amintirea lor. De numele lor. De chinurile pe care oamenii ăştia le-au îndurat prin puşcării. De tot ce îşi imaginau ei atunci, în ’90. ”Corneliu Coposu, îţi spune ceva?”/ ”Da, e un bulevard” – nu m-ar mira deloc acest dialog, azi…

Au trecut 23 de ani de-atunci. Unde am fost eu, în anii ăştia, de-a ajuns România aşa cum e acum?”

Am scris rândurile astea acum șase ani. Simt la fel și acum.

Doina Cornea a murit vineri.

A luptat, a riscat cu viața, a crezut degeaba.

Dumnezeu s-o ierte.

Și ea, la rândul ei, pe noi.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult